Cinci trenuri mai vin şi pleacă din oraşul muncitoresc. Cândva, mii de navetişti animau unul dintre cele mai animate locuri ale unui oraş în care "duduiau" furnalele, staţia CFR amintită a ajuns loc de joacă pentru copii
În Hunedoara, dacă vrei să stai pe o bancă într-un loc liniştit, fără zgmot şi în care să nu te deranjeze nimeni, atunci alegerea perfectă este peronul gării. Într-un interval de 24 de ore eşti "deranjat" de alte prezenţe umane doar câteva minute. Cam cât durează staţionarea în dreptul gării a celor cinci trenuri care mai vin şi pleacă. Asta cu tot cu timpii de aşteptare ai călătorilor. Femeile pictate pe pereţii gării seamănă izbitor cu Elena Ceauşescu De câţiva ani, gara municipiului Hunedoara, cel mai mare oraş al judeţului, este greu de găsit. Prin 2005, parcul cu stejari din faţa gării a fost parţial ocupat de clădirea unei noi autogări. Tot cam pe-atunci, un supermarket a "muşcat" şi el din zona de verdeaţă de lângă gară. Totuşi, cu puţină atenţie poţi zări, printre cele două clădiri mai noi, edificiul de tip sovietic, cu steaua comunistă în vârful turnului central, semn pe care nu-l mai dă nimeni jos pentru că ar însemna să cheltuiască bani serioşi cu întreaga operaţiune. Din afară, clădirea nu arată rău. Suspect este însă că, aproape toată ziua, nimeni nu intră şi nu iese din ea. Sala principală de tranzit este la fel ca în urmă cu 60 de ani, când se ridica gara cea nouă, pentru un oraş nou, în care un combinat siderurgic nou era ridicat pentru a ridica pe noi culmi societatea multilateral-dezvoltată. Aceleaşi coloane reci, aceleaşi picturi murale gigantice în stânga şi în dreapta: o scenă dintr-o oţelărie, "brandul" Hunedoarei vreme de mai bine de un secol, şi o imagine cu "oameni noi" petrecând la iarbă verde, undeva pe un deal din apropierea combinatului siderurgic. Mai ales această imagine îţi creează o stare ciudată, poate şi pentru că toate figurile feminine din ea seamănă izbitor cu Elena Ceauşescu.
Copiii joacă tenis cu piciorul pe peron Două dintre casierii sunt închise de ani buni. Doar două mai sunt folosite şi numai una e deschisă. E linişte, o linişte ciudată pentru o gară. Deodată liniştea e tulburată de vreo 5 băieţandri care o zbughesc prin sală, dinspre peron, alergând o minge de cauciuc. "Am jucat tenis, dar s-a făcut prea cald deja. Pe peron e cel mai fain să joci tenis, sau chiar fotbal", spune râzând unul dintre puştani, după care o ia iarăşi din loc pentru a-şi prinde prietenii din urmă. Mersul trenurilor e scris cu pixul. Un colţ s-a dezlipit Se face 15 şi 20 de minute. Încet încet, vreo 50 de persoane se adună pe peron. Prin acelaşi loc încep să treacă, venind din direcţia opusă, peste linii, grupuri-grupuleţe de femei. Scurtează distanţa prin gară, până spre oraş. Ies de la făbricuţele de textile, încălţăminte sau mobilă de dincolo de linii.
În gară, prea puţini călători trec pe la casierie. Majoritatea au abonamente. Merg la Simeria, Orăştie, Alba sau Teiuş. Sunt mulţi navetişti şi "trenul de trei jumate" e singura lor legătură directă cu localităţile amintite. Un bărbat se apropie de tabelul cu mersul trenurilor. Nu-i e deloc greu să-l parcurgă. E scris de mână, cu litere uşor şterse. E un pic încurcat de un bileţel dezlipit pe jumătate, scris cu pixul, tot de mână, prin care se anunţă că trenul de 8 dimineaţa de la Simeria este anulat pe perioada vacanţei şcolare.
"Nu mai e ce-a fost gara asta. Uneori mi se întâmplă să vin singur în compartiment de la Simeria. Acum mă întorc şi mă enervează că trenul de 8 e scos până la toamnă. Asta e, vin cu cel de cinci dimineaţa când am treabă aici", spune Petru Dumitraş (42 de ani). Biletul e doar 3,5 lei, faţă de 9 lei cât i-ar costa cu cele două microbuze pe care trebuie să le schimbe la un moment dat pentru a ajunge lângă Simeria. Nu doar navetiştii pe distanţe scurte sunt cei care perseverează în folosirea trenului. "Eu fac naveta la Teiuş. Îmi convine. Nu aş merge cu autobuzul pentru nimic în lume. E înghesuială în autobuz, e căldură, sunt tot felul de mirosuri.... În plus, tot cam atât aş face cu autobuzul ca şi cu trenul, doar că în tren se călătoreşte ceva mai civilizat, chiar şi vara. Să nu mai vorbim de siguranţă, la ce nebunie este pe şosele!", se justifică Ana – Maria Bodea (46 de ani).
Vânzoleala ţine doar un minut
La 15 şi 23 de minute trenul ajunge în gară. E un tren scurt, "aruncat de francezi şi luat de bun de români", cum spune un membru al echipajului care nu vrea să-şi facă necaz cu şefii pentru că e prea sincer. E un tren, totuşi, silenţios şi, deşi are vreo 20 – 30 de ani vechime, încă arată bine, cu tot cu graffiti-ul aplicat pe exterior. Are platforma joasă şi uşile late, aşa că pasagerii coboară şi urcă fără probleme. Controlorul de bilete are timp doar pentru a-şi pune în regulă cele câteva hârtii şi pentru a-şi umple sticla cu apă de la cişmeaua de pe peron.
La 15.38 trenul şuieră puternic şi pleacă la fel cum a venit, fără zgomot puternic la roţi. Peste niciun minut, peronul este din nou gol-goluţ. Casieriţa de la casa de bilete dispare şi ea. Mai e de găsit, probabil, doar cu câteva minute înainte de următorul tren, cel de la 16.40. După aceea, până pe la opt şi jumătate seara, prichindeii cu mingea au timp berechet de distracţie. INDICATOR ECONOMIC Un tren de marfă trece prin Hunedoara o dată la trei luni Gara municipiului Hunedoara se numără printre primele clădiri importante ridicate de regimul comunist. Finalizată în 1951, gara înlocuia mai vechea staţie principală de cale ferată, pe al cărei amplasament urma să fie ridicată una dintre Oţelăriile Siemens Martin ale combinatului siderurgic. Acesta, între timp, a dispărut. Doar un turn de răcire se mai vede din dreptul gării şi atât.
Clienţii privaţi de după Revoluţie la sectorul de trasport-marfă s-au îndreptat şi ei spre varianta transportului rutier, aşa că, din gara de la Hunedoara mai pleacă vreun marfar o dată la câteva luni. Ultimul transport de marfă a fost făcut în aprilie, când, din depozitele fostului combinat, câteva sute de tone de minereu de fier, rămase după închiderea minelor de la Teliuc şi Ghelari, au plecat spre China. Cele două trenuri de lungă distanţă, spre Iaşi şi Bucureşti, au fost anulate cu aproape 10 ani în urmă.
Cu câţiva ani în urmă, o companie privată a încercat să revitalizeze linia şi, automat, gara, însă nu i s-a permis să facă, pe calea ferată, tot traseul Hunedoara – Simeria – Deva şi retur, ci doar până la Simeria, motiv pentru care a renunţat. "Dacă vrei să mergi la Deva cu trenul, trebuie să stai în Simeria 45 de minute, ceea ce e absurd, pentru o distanţă de doar 20 de kilometri", spune Marius Fodor (35 de ani), un tânăr care locuieşte la Deva, munceşte la Hunedoara, şi trebuie să cheltuiască lunar 150 de lei pe abonamentul la autobuz.