Enache: De ce a dat Galaţiul cele mai multe talente? Au băut apă din Dunăre şi au mâncat mult peşte
- Adam Popescu
- 28 mai 2010, 11:41
Campania iniţiată de evz.ro prezintă astăzi un album personal din trecutul oraşului de la Dunăre.
Vedeta aleasă în această săptămână pentru a susţine municipiul promovat în cadrul campaniei „Oraşul de vis” este Adrian Enache, artist care aniversează în acest an două decenii de carieră. Interpretul povesteşte despre copilăria pe malul Dunării, schimbările percepute în evoluţia oraşului natal şi aminteşte despre o mică legendă a locurilor.
EVZ: Ce însemna să fii copil în Galaţi? Unde erau cele mai frumoase locuri de joacă şi cele mai neştiute ascunzişuri? Adrian Enache: Am avut un avantaj în copilărie faptul că locuiam într-un oraş-port. Ştim cu toţii rigorile la care eram supuşi din cauza regimului de atunci, însă, prin intermediul vaporenilor, aveam posibilitatea să accedem la lumea de afară, care nu ne era permisă. Astfel ne procuram muzica străină - un aspect care mă preocupa în mod special. Aşa l-am descoperit pe Boney M cu care, mai târziu, m-am şi întâlnit. Acum, când ajung să cânt la Galaţi am o dublă emoţie: cea de scenă, ca artist, şi apoi pentru că revin în oraşul natal, revăd locurile de joacă, uneori mă întâlnesc cu foşti colegi. Galaţiul reprezintă prima scenă pe care am urcat, alături de bucuriile copilăriei.
Vremurile s-au schimbat. Care este portretul gălăţeanului copilăriei tale şi cum îl vezi acum? Galaţiul păstrează şi acum din aerul copilăriei mele, chiar dacă s-au ridicat construcţii noi, s-au mai asflatat drumuri. Se modernizează, ţinând astfel pasul cu lumea. Îl ajută foarte mult că este un oraş cu o activitate navală puternică, fapt pentru care gălăţenii au fost, chiar în vremurile acelea închise, oameni deschişi la nou, a căror mentalitate a fost cu un pas înaintea celorlalţi.
Cu o privire critică, ce observi că îi lipseşte oraşului şi cum l-a schimbat timpul? Ar trebui să stau mai mult ca să-i observ punctele nevralgice, însă în ultimii ani, fiind destul de ocupat, sunt într-un du-te vino permanent. Ajung des în Galaţi, dar nu am timp să stau. Am avut meciuri de fotbal pe stadionul Oţelul Galaţi cu echipa de fotbal a artiştilor, unde mi-am auzit şi imnul, pe care l-am făcut împreună cu Papa Jr. Vin des, atât când sunt invitat, cât şi împreună cu echipa Oţelul, pentru a-l susţine pe prietenul Marius Stan, preşedintele clubului. Însă, chiar dacă m-am mutat de 20 de ani în Bucureşti, am rămas gălăţean.
Capitala nu-mi va putea oferi niciodată plimbările pe faleză, priveliştile din port sau aerul Dunării. Aglomeraţia din Bucureşti e sufocantă, dar mulţumesc lui Dumnezeu că am o meserie care îmi dă libertatea de a vedea şi altceva, de a respira libertatea oraşelor de provincie care ascund bogăţii, dar nu sunt descoperite. E drept că am un sentiment de mândrie când văd gălăţeni de-ai mei care reuşesc să se afirme , indiferent de domeniul de activitate. Mi-aş dori să existe poate mai mult interes pentru a promova adevăraţii gălăţeni, pentru că sunt mulţi foarte talentaţi, dar nu au loc de alţii cărora le lipseşte talentul, nu şi banii.
Cred că ar trebui să existe mai mult interes pentru cultura locului. Presa ar trebui să fie mai interesată de ce se petrece pe scena unui spectacol şi de bucuria oamenilor pentru spectacolele oferite de artişti. Am cântat recent cu colegii de la Teatrul „Constantin Tănase” din Bucureşti pe scena Teatrului „Nae Leonard”, din Galaţi, unde am ridicat sala în picioare. Însă, unicul lucru pe care presa l-a reţinut a fost năduşeala. Asta nu se întâmplă numai în Galaţi, ci cam peste tot în România.
Te rog să faci un exerciţiu de imaginaţie: dacă ai fi ghid pentru o zi în Galaţi, ce ai recomanda unui turist? Sunt multe obiectivele care trebuie văzute. Galaţiul este, de departe, un oraş turistic. Ai ce să vezi dacă ai şi puţin timp la dispoziţie. Pornind de la Faleza Dunării, despre care pot spune că este un loc mirific, urmează parcurile, bogate în copaci. Este Grădină Zoologică şi o mare Grădina Botanică. Mai sunt teatrele pentru cei cărora le place cultura. Avem Teatrul „Nae Leonard”, unde m-am lansat ca artist, Teatrul Gulliver, Teatrul Dramatic „Fani Tardini”.
Suntem un oraş frumos, care poate inspira orice artist, dacă este să mă refer la meseria mea. Nu trebuie uitate muzeele pe care nu trebuie să le ocoleşti dacă vrei să cunoşti istoria oraşului. Iar la Galaţi există o comunitate puternică a grecilor. De aici mi se trage şi pasiunea pentru muzica grecească. Sunt mândru că m-am născut la Galaţi şi nu cred că există un oraş mai frumos, mai bogat, spiritual vorbind, şi mai elegant decât este oraşul meu natal.
Care sunt cuvintele potrivite pentru a descrie mai bine Galaţiul? Este bogat, din punct de vedere spiritual. Este un oraş turistic, pentru a defini termenul de frumos pe care l-am spus mai sus. Şi, nu în ultimul rând, vorbim despre un oraş elegant. Are un rafinament care se distinge din primele clipe în care păşeşti aici. Despre Galaţi, cei mai mulţi ştiu că este oraşul-port la Dunăre, cu un combinat siderurgic, pe vremuri o emblemă a României.
Ce nu cunosc românii despre urbea aflată la colţul care uneşte Moldova, Dobrogea şi Muntenia? Ştiţi oare de ce a dat Galaţiul, de-a lungul timpului, cele mai multe talente în sport şi artă? Pentru că au băut apă din Dunăre şi au mâncat mult peşte, aşa cum făceau dacii pe vremuri.
Pus în balanţă de cititorii siteului www.evz.ro, în cadrul campaniei „Oraşul de vis”, Galaţiul s-a evidenţiat sub semnul contrastelor. Ce aspecte pozitive şi negative i se potrivesc? Ca aspecte pozitive aş numi portul, care i-a avantajat pe gălăţeni în comunism, dar şi acum. Apoi, Faleza Dunării şi cultura locului. Ca aspecte negative - aerul poluat, din cauza combinatului. "Nu cred că există un oraş mai bogat, mai frumos şi mai elegant decât oraşul meu natal.“ ADRIAN ENACHE