Actrita Arielle Dombasle si filosoful Bernard Henri Levy - unul dintre cele mai savuroase cupluri din viata mondena a Parisului.
Reprezentatiile cu casa inchisa la Crazy Horse din capitala Frantei au starnit apetitul publicului pentru senzualitatea cantaretei Arielle Dombasle, sotia filosofului Bernard Henri Levy, cu care formeaza unul dintre cele mai savuroase cupluri din viata mondena a Parisului. Spectacolul divei la unul dintre celebrele cabarete ale capitalei franceze a fost prelungit cu sase editii, cate doua pe seara.
Crazy Horse e, din 1951, un loc mitic pentru viata de noapte a Parisului. Pe scena lui intima si-a inceput cariera Charles Aznavour. Reteta de succes e aceeasi de la inceputuri: douazeci de dansatoare sustin un spectacol erotic sofisticat si misterios, punctat de numerele unei celebritati artistice. Pentru a evolua aproape nud pe scena torida a cabaretului Crazy Horse, Arielle a intrat in pielea personajului Dolores Sugar Rose.
"Lectia de erotism"
In fata ochilor defileaza tablouri languroase, lenjerii din lumini si umbre, trupuri sculptate intr-un fildes cald, viu. Biletul costa 115 euro, cu paharul de sampanie inclus.
Douasprezece fete apar mai intai in uniforme napoleoniene, abil decupate pentru scena unui nocturn cabaret parizian. Artistele poarta aceeasi masca perfecta, obraji de portelan, gene prelungi si negre, buze de foc: 12 papusi identice. Una e blonda, alta bruneta, cea zvelta e Lola, cea voluptuoasa e Nenuphar... Le descoperi rand pe rand, fiecare executand un tablou, o tema: "lectia de erotism", "gustul acidulat de sampanie"...
Sotia cunoscutului filosof Bernard Henri Levy si-a asumat aparitia in acest show indraznet ca pe expresia unei libertati interioare. Spectacolul ei atinge de altfel zone tulburatoare, intr-un tablou misterios in care artista ingemaneaza doua valori, doua simboluri profund umane: eros si thanatos, iubirea si moartea.
Este si ceea ce diferentiaza tablourile ei de ale celorlalte dansatoare de la Crazy Horse, imbibate de erotism pur: o intentie de interpretare a feminitatii, a iubirii. Fara sa o salveze poate de impresia de a se oferi un pic cam mult, chiar daca o face, paradoxal, cu destula candoare.
CUPLUL "GLAMOUR"
Dandismul, filosofia succesului mediatic In 1993, diva Arielle Dombasle isi agata la rever o bijuterie rara: se casatoreste cu filosoful Bernard Henri Levy, aflat la al doilea mariaj. De 14 ani de la nunta de vis din oraselul feudal Saint Paul de Vence, de pe Coasta de Azur, cuplul lor continua sa contrariaze si sa uimeasca deopotriva. Ea - fiinta sofisticata, rafinata, provocatoare. El - intelectual de rasa, rational, speculativ.
Ca si cum s-ar contamina reciproc, ea devine, langa el, si mai consistenta, el, un intelectual si mai seducator (curtat, se spune, si de Sharon Stone). Indrazneala frumoasei sotii adauga o picatura in plus de "glamour" unui cuplu care reuseste discretia in fata unui public care-l devoreaza.
Arielle s-a nascut in Conneticut, iar copilaria si-a petrecut-o in Mexic, unde bunicul ei era ambasador al Frantei. Disparitia mamei i-a asezat o intensa melancolie in vocea slefuita in scoli speciale la Paris. In anii ‘70-’80 e actrita-fetis a lui Rhomer, iar albumele ei (printre care "Extase", "Amor, Amor") se vand in sute de mii de exemplare.
Henry Bernard Levy e atat de cunoscut incat presa franceza il iubeste sau il uraste cu patima in interventii in care nici nu i se mai pronunta numele intreg. Prima rampa de lansare a fost studioul lui Bernard Pivot si emisiunea Apostrof, tribuna in anii ‘70 a "noilor filosofi". B.H.L., fost discipol al lui Sartre, se indeparteaza de ideologia de stanga si ia pozitie impotriva totalitarismelor. Autor al mai multor carti de succes ("Barbaria cu fata umana" a fost publicata si in Romania), filosoful semneaza in 2006 "American Vertigo".
In timp ce o parte a presei ii reproseaza dandismul si o inconsistenta filosofie de studio, viziunea sa asupra Americii de astazi, scrisa dupa un parcurs de cateva luni pe urmele lui Tocqueville in SUA, s-a vandut in sute de mii de exemplare peste Ocean.
INTALNIRE LA UN CEAI "Am gasit cea mai exigenta privire a iubirii" Intr-o goana, Arielle Dombasle a aparut la intalnirea pentru interviu, carand parca dupa ea Parisul drept trena. In tunici negre, ca niste calugari de la biserica vecina de zid, baietii de la barul Hotelului Montalambert ii cunosc obiceiul. Arielle serveste intotdeauna aceeasi licoare: Cheng Nung, "ceaiul tigrului" din care bea cantitati mari, secretul ei de frumusete.
Cativa clienti japonezi se intorc dupa silueta in minijup, cu ochi imensi, stralucitori. Arielle zambeste larg, iar in jurul ochilor apare ceea ce nu se vede niciodata la televizor sau in pictorialele din "Paris Match". Ridurile arata adevarul: la ora banala a unui ceai de dupa-amiaza, faimoasa actrita cu trup de sirena nu este altceva decat o "lady".
EVZ: In multimea de adoratori, cum de v-ati gasit, in persoana filosofului Bernard Henry Levy, "printul fermecat"?
Arielle Dombasle: N-am fost inconjurata numai de adoratori. Ci si de critici si de persoane atat de stralucitoare incat ma striveau cu stralucirea lor. A trebuit sa-mi gasesc tonalitatea care sa mi se potriveasca si n-a fost deloc usor. E adevarat ca mi-am gasit marea iubire. De fapt, am gasit cea mai exigenta privire pe care o poate avea persoana iubita.
Bernard v-a incurajat sa realizati acest ultim spectacol indraznet? Nu. El nu ma incurajeaza niciodata. Eu sunt cea care vrea sa-l surprinda. El ma iubeste si nici macar nu stiu pentru ce ma iubeste... Nu cred ca ma iubeste pentru ca fac sau nu fac anumite lucruri...
A fost surprins? Ce v-a spus dupa ce a vazut spectacolul?
Cred ca i-a fost frica pentru mine. Dar cred ca totusi a fost emotionat. Spectacolul l-a gasit destul de extravagant, dar sensibil si frumos.
Sunteti o persoana cu care se poate trai usor?
Da. Pentru ca sunt o femeie vesela si pentru ca nu las greutatea melancoliei mele pe umerii celor din anturaj. Incerc sa le arat o fata care zambeste chiar si atunci cand nu-mi vine sa rad.
Dar filosoful Bernard Henri Levy? E un barbat cu care se traieste usor zi de zi?
As spune ca nu e usor. Dar cred ca nici nu mi-ar fi placut sa fie un barbat cu care se poata convietui usor.
Ce va sperie pe dv.?
Totul. Nu s-ar spune, dar mi-e teama cand cineva poate sa se loveasca, mi-e teama chiar si ca o batrana ar putea sa scape autobuzul. Va e teama de batranete?
Nu. De batranete nu. Dar mi-e teama, bineinteles, de boala. Dar nu de aparenta imbatranirii. Nimeni nu scapa de acest lucru.
Sunteti actrita, cantareata, ati fost manechin. Merita sacrificiul infometarii pentru o silueta perfecta pe scena modei?
E o polemica stupida. Nu e o meserie periculoasa. Pericolele lumii sunt altele: oamenii care mor de foame in Africa; regimurile totalitare precum cel din Coreea; razboaiele in care un frate isi ucide alt frate, in Africa sau in Darfour. Astea sunt tragediile lumii, nu cine stie ce manechin care e un pic cam prea slab... Asta nu are nicio importanta.
Ce stiti despre Romania?
Am fost in Romania! Dar era pe vremea lui Ceausescu. Mi s-a parut o tara frumoasa, dar nu in oras, ci la tara! Stiu ca exista multi poeti, oameni de cultura, ca se vorbeste bine limba franceza. L-am insotit pe Henri la o intalnire cu scriitorii. Era teribil cum oamenii n-aveau voie sa intre in hotelul unde stateam.
Ce nu stie publicul despre dv.?
O parte a publicului nu poate banui ca sunt, de fapt, o persoana extrem de simpla.
Lista lui Arielle
"C’est si bon"
Pe ultimul album, care se intituleaza "C’est si bon", Arielle canta melodii celebre de Marilyne Monroe, Marlene Dietrich sau Dean Martin.
- C’est si bon sa te trezesti dimineata langa barbatul pe care il iubesti... - C’est si bon sa faci in fiecare zi o baie imbalsamata cu picaturi de esenta de lotus, de eucalipt sau de tuberoze. - C’est si bon sa mananci un sufleu de branza. - C’est si bon sa degusti, langa cafea, un ecler. - C’est si bon sa intalnesti oameni noi. - C’est si bon sa inoti. - C’est si bon sa mergi pur si simplu pe strada. - C’est si bon sa-ti placa pastele "Arrabiata". C’est si bon sa privesti cerul.