Turcul Faruk Gurses şi-a deschis prăvălia de zece ani şi îşi primeşte clienţii cu un pahar cu ceai şi o melodie de dragoste, cântată la saz.
Înainte de a te aşeza pe scaun, eşti cercetat atent de o privire cunoscătoare. Dacă ascunzi în suflet vreo supărare sau, pur şi simplu, ai avut o zi proastă, n-ai să poţi să-i ascunzi asta lui Faruk. Nu este vorba de vreun psiholog, ci de un frizer turc, care şi-a deschis o prăvălie pe Drumul Sării, din cartierul Rahova, în urmă cu zece ani.
După 27 de ani de experienţă ca frizer, lui Faruk Gurses îi place mai degrabă să se considere prieten cu clienţii, decât un mânuitor priceput al foarfecii. Celor pe faţa cărora citeşte un necaz mai mare le şi cântă din saz (instrument oriental cu coarde - n.r.). Frizura cu program artistic inclus costă 10 lei. „Dacă place mie, trebuie place şi lui”
„La noi altfel, la noi când vine clientul, se simte la fel acasa lui. Uităm la faţa lui şi întâi stă jos, o bârfă, dacă supărare mare, cântăm ceva. Aşa la noi, când vine client, te porţi frumos, se zice «poftim», se dă cafea, un ceai. Dacă nu porţi frumos, clienţii poate să meargă în altă parte”, spune Faruk, ornând fiecare frază cu un zâmbet larg. Să nu crezi vreo clipă că Faruk îţi face ce freză vrei tu. Întâi te măsoară bine şi îţi potriveşte coafura după forma şi trăsăturile feţei, chiar dacă tu baţi din picior că vrei ceva anume. „Trebuie să faci meserie bună. Dacă place mie, trebuie place şi lui. Nu facem zece minute, pac, pac, pac şi la revedere. Meseria, în primul rând, vine de la inimă”, mai spune turcul.
Nu se lasă rugat mult şi îşi aduce sazul, se aşază pe canapea, degetele încep să-i alunece uşor pe coarde, iar ochii se închid firesc, ca pentru orice baladă. Zâmbeşte, iar la final traduce: „Fata iubeşte băiat şi apoi despărţire şi supărare. E melodie de dragoste, de dor”. Faruk munceşte pentru el
Frizeria „Faruk Hair Style” îşi are deja clienţii fideli. „Se poartă prea frumos aici ca să mergi în altă parte”, explică un domn cocoţat pe un scaun de frizer, care se lasă pigulit cu foarfeca după ureche.
Faruk a venit în România acum zece ani, a stat o lună în Bucureşti şi, până la urmă, s-a lăsat convins de unchiul lui, care avea deja un restaurant aici, să-şi deschidă şi el o afacere. La început, a fost asociat cu un prieten, apoi a rămas singur la şefia frizeriei. A extins- o, şi acum e prosperă: şi-a deschis şi două shaormerii, una la Lujerului şi alta la Moghioroş. „Dacă să plec la Turcia, nu cred că mai fac frizerie, nu mai pot”, se gândeşte, trăgând cu ochiul mereu la laptop, de unde îi zâmbeşte, prin webcam, o tânără blondă. Faruk a venit din Urfa, de lângă Antalya, unde a fost ucenic la un frizer de la 12 ani. Chiar dacă tatăl său lucra la bancă, el a fugit de munca la patron. „Acuma altfel munceşti pentru tine, nu pentru stat”. „Lumea la fel genu’ ca la turci, e cald” Povestea romantică în care un străin vine în România, se îndrăgosteşte fără scăpare de localnici şi nu mai poate pleca nu se aplică şi pentru Faruk. „Am mai venit odată la Constanţa, în ’88, eram marinar în armată. Am zis că nu vin, că ţară comunistă, nu libertate. Dar apoi a fost Revoluţie, s-a schimbat. Atunci a început aventura”, povesteşte bărbatul.
A mai fost la mijloc şi o altfel de poveste de dragoste, fiind atins şi el de frumuseţea româncelor, dar alege - din respect pentru verigheta pe care o poartă pe deget şi pentru femeia care-i zâmbeşte pe messenger - să o ţină sub tăcere. „A fost şi aşa ceva, dar acuma familia mea e la Turcia”. Din cauza asta a început să-şi împartă anul în două: jumătate în România, jumătate în Turcia.
Cu mâncarea românească nu s-a acomodat nici acum. A rămas, totuşi, datorită oamenilor. „Lumea la fel genu’ ca la turci, e cald, poţi să vorbeşti, salutare cu vecini. Am fost şi la Europa, dar oamenii e rece, nu e caracter la fel”, spune Faruk, cu scântei în privire. Dacă ar fi să-i caracterizeze pe români într-un cuvânt, acesta ar fi „liniştiţi”. A început să se obişnuiască cu viaţa dublă şi nu se gândeşte să-şi mute afacerile în altă ţară. „Dacă e pensie, stăm aicea”.