Printr-o hotărâre arbitrală, emisă la data de 5 martie 2020, Tribunalul arbitral internațional (constituit sub auspiciile Centrului internațional pentru reglementarea diferendelor relative la investiții) de pe lângă Banca Mondială a dat câștig de cauză României. În bani, acest succes se traduce în 9 miliarde de lei, pe care statul român nu-i va da fraților Micula.
Tribunalul a respins pretențiile împotriva României în valoare de peste 9 miliarde de lei, formulate de Ioan și Viorel Micula și de mai multe societăți române asociate acestora, inclusiv S.C. Scandic Distilleries SA („Reclamanții”). De asemenea, Tribunalul a obligat Reclamanții să ramburseze României 75% din costurile legale și alte cheltuieli pe care le-a suportat pentru a se apăra împotriva pretențiilor și a cheltuielilor de arbitraj.
Hotărâre arbitrală încheie un arbitraj inițiat de Reclamanți în anul 2014 în baza Acordului între Guvernul României și Guvernul Regatului Suediei privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor („Tratatul”). În cadrul arbitrajului, Reclamanții au susținut că România și-a încălcat obligațiile internaționale în temeiul Tratatului, nereușind să aplice în mod adecvat legile privind impozitarea băuturilor spirtoase și prin adoptarea unui nou regim de prețuri pentru apa minerală.
Cu toate acestea, în hotărâre, Tribunalul a decis că Reclamanții nu au arătat că România nu a reușit să își aplice legile privind impozitarea în ceea ce privește băuturile spirtoase. Într-adevăr, a constatat că „România s-a angajat în eforturi serioase și vizibile pentru a-și aplica legile privind impozitarea în legătură cu alcoolul.” Potrivit Tribunalului, România „a arătat că are un mecanism complex pentru aplicarea legilor sale, o strategie prin care se asigură aplicarea în mod eficient din perspectiva costurilor, și o structură de executare atât la nivel de gospodărie individuală, cât și la nivel de producător industrial, implicând ANAF, Vama și DG Antifraudă."
În plus, Tribunalul a decis că nu are competență pentru a examina afirmațiile Reclamanților referitoare la regimul de stabilire a prețurilor pentru apa minerală, pe baza faptului că regimul a fost adoptat înainte de intrarea în vigoare a Tratatului în 2003.
A fost un proces greu și de durată. România a fost apărată în cadrul arbitrajului de un consorțiu format din firmele de avocatură „Leaua Damcali Deaconu Păunescu - LDDP” din București și „LALIVE” din Geneva, Elveția. Echipele de avocați au fost formate din dr. Crenguța Leaua, dr. Gheorghe Matei, Mihaela Maravela, Marius Grigorescu, prof. Stefan Deaconu, Raluca Popa și Sofia Cozac din cadrul LDDP și de Dr. Veijo Heiskanen, Matthias Scherer, Laura Halonen, Sam Moss, Alptug Tokeser, Juliette Asso și Tessa Hayes din cadrul LALIVE.
Despre LDDP și LALIVE SA
Leaua Damcali Deaconu Paunescu - LDDP are sediul în București și se clasează în GAR 100 ca o firmă de avocatură de arbitraj de nivel mondial, mulți dintre avocații săi fiind clasați ca specialiști de top în arbitraj comercial și investițional. Alte domenii de expertiză includ dreptul fiscal, dreptul construcțiilor, dreptul tehnologiei, energia și resursele naturale, dreptul mediului, dreptul aviației, dreptul comercial și dreptul administrativ.
LALIVE este o firmă de avocatură internațională și independentă, cu birouri la Geneva, Zurich și Londra și este un lider global în arbitrajul internațional. Aceasta consiliază și reprezintă clienții în procedurile desfășurate în conformitate cu toate regulile internaționale de arbitraj într-o varietate de domenii și este clasată în mod constant printre principalele practici de arbitraj din întreaga lume.