Armata franceză e cea mai puternică din Uniunea Europeană. Trupelor sale nu le lipsește nici experiența de luptă. De ani de zile, Franța poartă un război în Sahel împotriva gherilelor jihadiste.
Noua amenințare este, însă, de cu totul alt calibru. Nu va mai fi vorba de o confruntare cu islamiștii slab pregătiți și prost narmați, ci de un conflict „de mare intensitate” cu o armată modernă, chiar mai bine echipată și înarmată, Ca urmare, militarii francezi trebuie să ia măsuri urgent.
Săptămâna trecută, generalul Thierry Burkhard, șeful Marelul Stat Major al Forțelor Terestre, a prezentat un document de 20 de pagini care poate fi considerat rezumatul unui „plan strategic”. Obiectivul acestei strategii este ca, până în 2030, armata franceză să fie gata să înfrunte, într-un conflict simetric, puterile militare care îi îngrijorează pe aliații din NATO.
Documentul e pregătit de ceva vreme, dar discutarea lui a fost blocată de pandemia de Covid-19, care a monopolizat atenția guvernului. Acum, însă, noua strategie va fi luată în dezbatere cât de curând. Conform viziunii strategice a generalului Burkhard, care a luptat pe numeroase teatre de operațiuni, din Guyana Franceză în Irak, trecând prin țările fostei Iugoslavii, Ciad și Gabon , punerea în aplicare a acestui plan este „fundamentală” dacă se ia în calcul ipoteza unui „mare conflict” iminent.
Și cum mulți analiști consideră din ce în ce mai „credibilă” o astfel de posibilitate, Statul Major francez consideră că epoca războaielor asimetrice se apropie de sfârșit. De acum încolo, importanța conflictelor în care forțele militare de pe teatrul de luptă diferă semnificativ ca număr, forță și capacitate- (de exemplu, războiul dintre coaliția internațională și Daesh din Siria) va fi mult mai redusă, În schimb, revine amenințarea unor „conflicte simetrice”, „în care un stat luptă împotriva altui statului”.
În această ordine de idei, documentul redactat de Thierry Burkhard avertizează guvernul de la Paris împotriva a ceea ce numește „mijloace noi de utilizare a forței, imprevizibile și mai insidioase, bazate pe intimidare și manipulare, într-un nou tip de război, nedetectabil, pentru a obține avantaje incontestabile, prin impunerea politicii de fapt împlinit”.
Bombă în UE. Macron vrea să facă Franța gardianul nuclear al Europei
Succes major al Franței în lupta împotriva terorismului. Un comandantul Al-Qaeda a fost lichidat de armata franceză
Presupusul adversar este același care apare și în rapoartele informațiilor americane- China. Franța are, de altfel, toate motivele să fie îngrijorată de politica expansionistă a Beijingului în Pacific. Parisul are de apărat nu numai Noua Caledonie și Polinezia Franceză, dar și uriașe interese economice în alte țări.
Potrivit lui Burkhard, pentru a-și îndeplini sarcina de a apăra interesele franceze, inclusiv în teritoriile de peste mări, armata franceză trebuie să-și îmbunătățească toate capacitățile de război electronic, în spațiu, în spațiul cibernetic; în tot ceea ce privește tehnologia informației și războiul cibernetic. Burkhard nu trece, însă, cu vederea nici vehiculele blindate, elicopterele sau avioanele.
În acest sens, raportul subliniază importanța „parteneriatelor industriale strategice în Europa” și cea a finalizării programelor comune. În acest sens, documentul menționează programul CaMo și importanța programului franco-german de dezvoltare a unui nou tanc destinat să înlocuiască, până în 2035, tancurile germane Leopard și tancurile franceze Leclerc. Se face referire și la dezvoltarea unui nou avion de luptă multirol de generația a cincea, care ar trebui să aibă aceleași performanțe ca F-35.
Burkhard vorbește, de asemenea, de 12 proiecte importante, care au toate obiectivul de a pregăti Armée de terre pentru un război simetric. Ideile lui Burkhard, care intenționează, de asemenea, să planifice o serie exerciții aeriene, terestre și maritime majore, par clar în contrast cu toate convingerile pacifiste și antimilitariste care se manifestă în Europa și în Statele Unite.
Peste tot în lumea occidentală, manifestațiile determină guvernele să reducă serios cheltuielile militare și chiar să penalizeze sau să limiteze producția și vânzarea de arme utilizate în conflicte, din cauza opoziției opiniei publice. Dimpotrivă, Burkhard manifestă intenția, cel puțin pe hârtie, de a face din Franța o putere militară capabilă să apere nu numai teritoriul național, ci și teritoriile ce au fost numite cândva „posesiuni de peste mări”, scrie Davide Bartoccini în ziarul italian Il Giornale.
Două lucruri, cred eu, ar trebui amintit în legătură cu acest subiect. În primul rând, la fel ca propunerea de înființare a unei armate europene, planul lui Burkhard vizează întârirea industriei de armament franco-germane. E o idee care s-ar putea transforma într-un mare succes economic, dacă francezii și germanii vor reuși să-i scoată, într-un fel sau altul, pe americani de pe piața de armament a Europei. În al doilea rând, ambițiile militare din ce în ce mai pronunțate ale Europei par să nu fie îndreptate împotriva unui singur inamic. Din punct de vedere politic, liderii europeni par a fi, în acest moment, mai aproape de un conflict cu America lui Trump, decât de vreo confruntare cu Rusia sau China.