Dupa ce au cochetat cu extremele pentru a ajunge in turul doi al prezidentialelor, Royal si Sarkozy se bat pentru voturile centristului Francois Bayrou .

La cateva minute dupa finalul primei runde de vot a prezidentialelor din Hexagon, in care francezii au optat pentru reinstaurarea confruntarii clasice dintre stanga si dreapta, Segolene Royal si Nicolas Sarkozy - candidatii care isi vor disputa balotajul - au declansat batalia pentru turul al doilea cu discursuri orientate catre centrul spectrului politic.

Conform rezultatelor finale date publicitatii ieri de Ministerul de Interne de la Paris, candidatul de centru-dreapta, Nicolas Sarkozy, a obtinut in primul tur 31,18% din voturi, iar socialista Segolene Royal 25,87%, ambii calificandu-se - cu scoruri istorice pentru partidele lor - in confruntarea finala de pe 6 mai. Urmatorii clasati, centristul Francois Bayrou si extremistul de dreapta Jean Marie Le Pen au adunat 18,57% si, respectiv, 10,44% din sufragii.

Spre deosebire de alegerile din 2002, cand absenteismul si dispersarea voturilor stangii au dus la intrarea lui Le Pen in turul al doilea, de data aceasta, nici unul dintre ceilalti opt candidati nu a depasit 3%. Singura exceptie - trotkistul Olivier Besancenot, care a fost votat de 4,08% dintre francezii veniti la urne.

In turul doi, totul este posibil

Chiar daca avansul de peste cinci procente, dar si sondajele de opinie de ieri il indica pe Sarkozy drept favorit pentru a-i succede lui Jacques Chirac la Elysee, regruparile politice si redistribuirea voturilor celor 10 perdanti ai scrutinului de duminica fac din orice pronostic pentru turul al doilea o evaluare cel putin hazardata.

Dupa ce au curtat asiduu extremele palierului lor politic pentru a-si asigura intrarea in confruntarea finala, Sarkozy si Royal se vor bate in urmatoarele doua saptamani pe cele sapte milioane de voturi ale centristului Bayrou, indispensabile victoriei.

Cinci dintre „micii” candidati de stanga si-au anuntat deja sprijinul pentru Royal, adaugand peste 10% celor 25,87%, obtinuti de socialista in primul tur. Marele perdant Bayrou a evitat sa precizeze insa pe cine va sustine pe 6 mai. Nici Le Pen nu a precizat inca daca isi va indemna electoratul catre Sarkozy, fapt care face ca totul sa fie posibil in marea finala.

 

Opinie: Printul Nicolas si printesa Segolene

Ecuatia prezidentialelor franceze are acum doi termeni. Unii prezidentiabili au imbatranit candidati. Cel mai ilustru dintre ei - Le Pen. Altii au avut ascensiunea unui meteorit: Francois Bayrou s-a aprins neasteptat in constelatia celor 12 si dara lui de lumina se stinge acum cu regret pentru 19% dintre alegatori.

Marea absenta a campaniei electorale pentru primul tur al prezidentialelor din Franta a fost „indrazneala”. Au lipsit dezbaterile fata in fata. Cartezieni, rationali, francezii prezidentiabili n-au mizat pe circ, ci pe program.

N-au dat doi bani pe spontaneitatea infruntarilor cand, in clipe de criza „elocutionala”, rasare un adevar uman si apare gradul de soliditate a convingerilor, a ideilor, a argumentelor. Au preferat promisiunile inflamate in baia de multime si calupuri dezamagitoare de marketing electoral: in cadrul clasic al livrarii unui discurs fara interactivitate, ele au parut, mai mult decat oricand, niste instrumente de propaganda moarta. Si totusi, francezii au votat masiv, cu pasiune.

E o lectie uimitoare de constiinta civica. Au iesit invingatori un print si o printesa, fiecare cu capitalul sau de seductie. Fiecare in parte dintr-o fibra nu se poate mai diferita.

Segolene e cu adevarat o printesa, dar pare o printesa „asistata”: in spatele discursurilor s-a simtit mai tot timpul armata de consilieri. Are insa instinct politic din plin. Luminita circumspecta din ochi, vag nelinistita, care palpaie cat dureaza intrebarea unui jurnalist, dispare intr-o clipita: se repliaza fulgerator la tema si-si spune lectia impecabil.

Inainte de alegeri, ultima interventie la FR2 a incheiat-o „regal”: francezi, atentie, lumea intreaga ne priveste, asteapta ceva de la voi, o premiera. Intr-un fel, la rochia ei de posibila presedinta a Frantei, si-a prins drept trena lumea intreaga. Daca pe 6 mai ar castiga, unii se tem ca trena ar putea deveni o pelerina prea grea.

Nicolas e din alt aluat princiar. Unul care are nevoie de suita, dar una care sa-i admire limpezimea si taisul spiritului. Sarkozy n-a lasat sa se simta nicio clipa, in discursuri, armata de consilieri.

Si-a cioplit din timp, ca ministru-vedeta, o ascutime a reactiilor, care te fac sa crezi ca ceea ce spune va pune in practica pentru ca sunt convingeri inradacinate. Intrebarile jurnalistilor nu-i dau niciodata spaima, ci zvacnetul unui cal de rasa care nu e lasat sa goneasca dupa plac.

In turul al doilea, Segolene va trebui sa invinga o invizibila nesiguranta. Sarkozy va avea de luptat cu nerabdarea propriilor convingeri. Altfel, francezii care il iubesc pe unul au vecini, cam la fel de numerosi, care il iubesc pe celalalt. Numai ca trocul cu voturile perdantilor va pune cu siguranta sare si piper pe sentimente si pe cifre.

Pentru 6 mai, Franta e la o rascruce de drumuri, nemiloasa, transanta, fara echivoc: dreapta sau stanga? E timpul ca reprezentantii celor doua drumuri sa-si asume o dezbatere la fel de indrazneata, fata in fata. „Qu’ils se lachent fond!” (Cristina Hermeziu, Paris)