Continuam publicarea unor fragmente din "Corespondenta. Jurnale", de Mihail Bulgakov, aparuta la Polirom.
Scriitorul rus isi vede o piesa cenzurata nu de guvern, cum crezuse initial, ci din cauza invidiei unui coleg de breasla.
"Ieri am primit vestea ca la Leningrad "Moliere" al meu a fost ingropat. Teatrul Mare de drama mi-a trimis o scrisoare prin care ma anunta ca punerea in scena a fost respinsa de catre Hudpolitsoviet (Consiliul Politic pentru Arta - n.r.) si ca teatrul ma elibereaza de orice obligatie contractuala.Ce-am simtit? Primul impuls a fost sa iau pe cineva de gat si sa ma iau la bataie. Apoi am avut o iluminare. Am inteles ca n-am pe cine sa iau de gat si nici macar n-as sti de ce si in ce scop. Luptele cu morile de vant, cum prea bine stiti, s-au petrecut in Spania cu multa vreme in urma.Ar fi o prostie. Sunt batran. (...) Guvernul, in persoana organului sau de control, n-a scos piesa din repertoriu. Si el nu raspunde pentru Teatrul care a scos-o. Cine a scos totusi piesa? Teatrul? Nici vorba! Atunci de ce ar fi platit 1.200 de ruble si ar fi trimis in goana la Moscova un membru al conducerii sa intocmeasca un contract cu mine?In sfarsit, informatia a detunat din Leningrad. Pe Moliere l-a ucis o persoana particulara, nu una oficiala sau politica, o persoana primitiva si mediocra, din considerente total nepolitice. Aceasta persoana este dramaturg de profesie (Vsevolod Vitalievici Visnievski - 1900-1951 - n.r.). A aparut la Teatru si l-a speriat atat de tare, incat acesta a lasat piesa sa cada." (Selectie de Catalina George)