Toată România o iubește pe Marina Alexandrovna Nicolskaia! De la copii la bunici, măcar o dată în viață s-a legănat pe muzica ei sau a fredonat o melodie.
Născută Nicolaskaia și devenită celebră după numele primei căsnicii, Voica, Marina împlinește astăzi 85 de ani și este o parte a istoriei noastre recente, nu doar prin muzica sa, ci și prin câteva episoade din viața ei plină de aventuri.
La rubrica asta ne vom opri mai mult asupra acestor aspecte, cele legate de cariera muzicală fiind mai cunoscute.
Născută în orașul rusesc Ivanovo, Marina Alexandrovna ajunge studentă la Facultatea de Finanțe și Credite din Moscova. Încă din primul an îl cunoaște pe românul Marcel Voica, student și el. La terminarea facultății, în 1958, cei doi pleacă în România, unde se căsătoresc.
Ea se angajează la direcția generală a Administrația Asigurărilor de Stat - ADAS, înființată cu doar 6 ani în urmă.
Nu rămâne acolo mult timp. La o petrecere a lucrătorilor în asigurări, Marina Voica este văzută de celebrul om de televiziune Valeriu Lazarov. Pasionată de copil de muzică, tânăra economistă urca pe scenă alături de orchestră.
Din acel moment, cariera ei pornește fulminant.
Marcel Voica este părăsit și locul său este luat de doctorul Viorel Teodorescu.
În 1980, cei doi decid să ceară azil politic în Germania Federală, profitând de un turneu al artistei.
Medicul se îmbolnăvește și Marina Voica revine în țară pentru a îl îngropa în pământ românesc. Un gest de mare curaj pentru acea vreme, care o să o și coste enorm.
În Republica Socialistă România nu mergea să ceri azil în Occident și apoi să te întorci senin acasă. Marina Voica a fost interzisă, ăsta este termenul exact, de la apariții tv sau de la difuzare la radio. De teama cenzurii, compozitorii care o curtau până atunci nu îi mai ofereau piese.
În 1983, tot printr-un gest de curaj, Marius Țeicu îi oferă o piesă, care ia premiul cel mare la festivalul de la Mamaia.
Cenzura decide să nu difuzeze finalul Galei de la Mamaia, practic melodia câștigătoare nefiind transmisă.
Evenimentul este unic în istoria muzicii ușoare românești.
Abia în 1990 ea reapare în fața publicului și încă o face, deși are 85 de ani.
Închei cu o melodie pe nedrept uitată, Balada, a lui Radu Șerban, cu Marina Voica și Margareta Pâslaru, sub bagheta lui Sile Dinicu.
Înregistrare a TVR din 1975.
Aveți mai jos și fragmentul cenzurat în 1983:
Sursă foto 1: Marina Voica, în 1961, arhiva Studiourilor Buftea
Sursă foto 2: 1asig.ro