Forturile din jurul Capitalei, bijuterii lăsate în mizerie

Construite de Regele Carol I cu scopul de a apăra oraşul, cele 36 de forturi şi baterii ar putea fi introduse în circuitul turistic.

Unul dintre cele mai bine puse la punct sisteme de fortificaţii din estul Europei, o moştenire istorică, zace în mizerie în jurul Capitalei. Construit la comanda Regelui Carol I, în perioada 1882- 1894, sistemul de apărare din jurul Bucureştiului, 36 de forturi şi baterii, a fost gândit să protejeze oraşul în cazul unor atacuri şi să adăpostească 30.000 de soldaţi. La peste o sută de ani de atunci, doar 30 de construcţii au supravieţuit. În timp ce alte capitale europene, precum Roma, Paris sau Atena, profită de ceea ce istoria a salvat, în Bucureşti, aceste clădiri au fost lăsate în paragină. Nici o administraţie nu a luat o decizie privind reabilitarea lor şi nu a intuit potenţialul turistic.

Model belgian Istoria centurii fortificate începe odată cu venirea pe tronul României, în 1866, a Regelui Carol I. Lucrările au început în 1882, proiectele fiind realizate de generalul belgian Henri Brialmont, unul dintre cei mai apreciaţi ingineri militari ai vremii, care proiectase fortificaţii în Ličge, Namur, Anvers. „Un Bucureşti fortificat ar creşte importanţa militară a României, astfel încât ea va fi în stare sau de a refuza participarea la un răsboi care nu i-ar conveni, sau de a cere avantagii, la care nu ar putea altfel pretinde“, susţinea atunci generalul. Arhitectul de 27 de ani Ştefan Cristescu s-a interesat, timp de cinci ani, de istoria acestor construcţii, pentru a-şi realiza lucrarea de diplomă. „Bateriile şi forturile sunt dispuse din doi în doi kilometri pe şoseaua de centură. Primele construite au fost forturile - Chitila, Mogoşoaia, Otopeni, Jilava - apoi restul, după care a venit rândul bateriilor“, a explicat arhitectul. 600 de milioane de euro Regele Carol I a plătit sume fabuloase pentru acest proiect declarat de utilitate publică: echivalentul în lei/aur a aproape 620 de milioane de euro. Primul Război Mondial a jucat o festă viitorului glorios al fortificaţ iilor. Cu o lună înainte de începerea conflagraţiei, ministrul Ion I.C. Brătianu a hotărât, printr-un ordin secret, dezarmarea unităţilor. Există voci care susţin că decizia a fost luată după ce trupele germane au reuşit să obţină planurile construcţiei. Astăzi, din ceea ce se dorea a fi gloria defensivă a Regelui Carol I s-a ales praful. Din cele 36 de fortificaţ ii, doar 30 mai există. Unele sunt inundate, cum e cel de la Jilava, altele au fost transformate fie în magazii (bateria din curtea Arhivei Naţionale de Film) sau au rămas în pustiu (bateria 14-15 de la Măgurele şi bateria 9-10 de la intrarea pe Autostrada Soarelui).

POVESTIRI Personaje, celule, condamnaţi Puţini sunt cei care ştiu că oraşul este încercuit de aceste clădiri, dar mulţi sunt cei care povestesc despre copilăria marcată de „lupte“ şi „drame“ infantile în dreptul unei turele a cărei mândrie a apus demult. „Îmi aduc aminte că am intrat acolo pe vremea când eram copil. Eram la bunici la Mogoşoaia şi am dat peste o turelă şi o clădire mare şi roşiatică. Ne-am făcut rapid nişte feştile cu benzină şi am intrat. Era nemaipomenit“, povesteşte paznicul unei firme din apropierea fortului de la Afumaţi“. Ultimele clipe ale lui Râmaru Când vine vorba de legende însă, nimeni nu-l întrece pe domnul Vizitiu, „administratorul“ fortului Jilava. Iese la pensie în septembrie şi prea mulţi ani a avut grijă de construcţia veche şi pe jumătate inundată. „Aici au fost aduşi, în 1907, cei arestaţi la răscoala de cu un an înainte. Apoi au venit deţinuţii politici, ca să nu vă mai povestesc că în celulele astea au fost închişi mareşalul Antonescu şi tovarăşul Râmaru“, şi începe să zâmbească cu subînţeles. Cu braţele ridicate în aer, administratorul începe să creioneze o atmosferă lugubră, cu poveşti despre camera neagră, celule întunecoase şi reci şi gigantice tunuri ce „scuipau“ obuze până în Giurgiu. Istoria uitată printre bălării Dacă majoritatea fortificaţiilor care au rămas în picioare se află în unităţi militare sau sunt aşezate pe proprietăţi private, există însă câteva care sunt accesibile curioşilor. Cea mai la îndemână construcţie pentru cei care vor să vadă ceva din istoria acestui oraş este bateria 9-10, situată pe dreapta la intrarea pe Autostrada Soarelui înspre Constanţa. Un alt amplasament „deschis publicului“ este bateria 14-15, din apropierea Institutului Naţional de Cercetare şi Dezvoltare pentru Fizică şi Inginerie Nucleară „Horia Hulubei“. „Implicată“ mult timp în scandalul privind deşeurile toxice depozitate aici, bateria a fost într-un final cură- ţată, spun specialiştii. „Curăţirea definitivă s-a terminat în 2001 şi, conform analizelor instituţiilor abiliate, clădirea nu mai prezintă risc de radioactivitate“, a explicat directorul tehnic al institutului, Constantin Ivan. PIERDERI Un potenţial turistic neexploatat Reabilitatea acestui sistem de fortificaţii, aproape unic în Europa, ar putea aduce multe beneficii Capitalei din punct de vedere financiar, cât şi la nivel de capital de imagine. Reprezentanţ ii municipalităţii susţin că au existat unele discuţii, dar nimic nu a fost finalizat. „Înainte de introducerea lor în sistemul turistic, e nevoie să rezolvăm sistemul de transport şi ecologizarea zonei. Să faci acest traseu turistic ar fi o minunăţie“, a susţinut directorul Administraţ iei Monumentelor şi Patrimoniului Turistic, Florin Necula. „Aşezarea lor invită la o mobilitate turistică. Mergi la fortul de la Mogoşoaia, îi duci pe turişti şi la Palat, la fel şi la Cernica. Se dezvoltă o reţea de muzee, expoziţii şi magazine“, a mai spus el. Ideea unui astfel de traseu a fost şi pe placul directorului Direcţiei Dezvoltare Turism din cadrul Primăriei Capitalei, Cristian Petrescu. Acesta a spus că problema cea mai delicată este legată de hotărârea administratorului. El a adăugat că Bucureştiul ar avea de câştigat, ţinând cont de faptul că valul de turişti a început să crească, ce-i drept, cam lent. „Anul trecut, Capitala a fost vizitată de un milion de turişti, oarecum mai bine faţă de alţi ani, dar puţin faţă de alte capitale europene“, a mai adăugat el. Salvarea monumentelor, o problemă cronică

În prezent, deşi nu există un top 10, cele mai vizitate sunt Palatul Parlamentului, Muzeul Satului, Muzeul Ţăranului. Cei de la turism au gândit un proiect care cuprinde cinci tururi turistice tematice: Bucureştiul verde (parcuri, Grădina Botanică), clădiri, shopping&dinning, circuit religios (un traseu care cuprinde cele mai importante clădiri de cult) şi tururi pietonale de-a lungul celor patru axe de dezvoltare turistică. Viitorul este însă mai mult decât incert. După cinci ani de cercetare, Ştefan Cristescu recunoaşte că problemele cu care se confruntă societatea românească, cel puţin la nivel de promovare şi salvare a monumentelor, sunt cronice. „La începutul proiectului, am plecat plin de entuziasm, că există şanse ca aceste clădiri să fie reabilitate. Acum, la sfârşit de drum, mi-am dat seama că nimeni nu are interesul acesta. Fie din comoditate, fie pentru că există, poate, alte domenii în care să se investească“, s-a ară- tat dezamăgit tânărul arhitect.