Doamna du Bourg, pe numele de călugăriţă Marie de Jesus, a întemeiat un ordin religios în secolul al XIX-lea.
După cum spune un autor pe nume Thurston: „În cazul ei, confirmarea stărilor de levitaţie se sprijină pe depoziţiile numeroaselor călugăriţe care au fost martori oculari”.
“Se ridica brusc în aer, aproape întotdeauna la sfârşitul extazului. Deşi încerca să se împotrivească, nu reuşea să reziste unei forţe supraumane. Aşa că, neputincioasă, se lăsa în voia acelei „atracţii supranaturale”.
A fost înălţată
Iata ce scrie doctorul Imbert-Gourbeyre, care a cunoscut-o personal: „Extazul nu se termina niciodată fără ca doamna du Bourg să fie ridicată brusc de la pământ, strigând: O, îndurare! O, iubire cerească!. Atunci se străduia să se opună atracţiei divine. După ce încerca zadarnic să se agaţe de scaun, încrucişa braţele pe piept şi ceda forţei care o ridica imediat în aer. Îşi păstra în mod invariabil poziţia în care o surprinsese extazul, înălţându-se astfel în genunchi, aşezată sau în picioare.” Extazele se produceau cu regularitate: seară de seară, în timpul rugăciunii întregii comunităţi, când auzea rostindu-se cuvintele de iubire faţă de Domnul, măicuţa cădea imediat în extaz. Atunci se ridica în aer la nivelul scaunului, apoi cădea brusc pe scăunelul de rugaciune. În ziua de 7 aprilie 1865 a fost înălţată de la pământ cu o forţă atât de mare, încât s-a agăţat de scăunelul de rugăciune, care a fost şi el ridicat de la podea. Căderea a fost atât de violenta, încât soclul acelui scaunel masiv s-a spart. Scăunelul de rugăciune poate fi văzut şi azi la casa congregaţiei.