Werner Theodor Otto Forssmann a fost un reputat cardiolog german, cunoscut pentru cercetările sale în domeniul cateterismului cardiac. În perioada studenției, prin 1920, unul dintre profesori l-a întrebat, mai mult în glumă, dacă este posibil ca un medic să ajungă la inimă prin vene sau artere fără a fi nevoie de intervenții chirurgicale traumatice.
Pe vremea aceea, singura modalitate de a opera inima era efectuarea unei proceduri chirurgicale destul de riscante.
Întrebarea profesorului l-a urmărit, de atunci, pe tânărul medicinist. După câțiva ani, Forssmann, care între timp ajunsese medic la Düsseldorf, publica un articol în care descria modul în care un medic veterinar ajunsese la inima unui cal cu un cateter prin intermediul venei jugulare interne. Aceasta transporta sânge din creier, față și gât în inimă.
Forssmann a ajuns la concluzia că la om ar putea folosi un cateter ureteric pentru a ajunge la inimă prin vena cubitală, care se află aproape de suprafața brațului și călătorește spre inimă.
Încântat, Forssmann i-a spus șefului de la secția de chirurgie că intenționează să încerce procedura pe un pacient, dar proiectul i-a fost, pe bună dreptate, respins.
Dar Forssmann nu s-a lăsat păgubaș și a întrebat dacă poate să-și facă singur procedura, însă și de această dată răspunsul a fost negativ.
Atunci, tânărul chirurg a încercat s-o convingă pe asistenta șefă să accepte intervenția, iar aceasta, impresionată de idee, s-a oferit ca subiect de testare. În ciuda curajului ei, Forssmann era hotărât să efectueze procedura asupra lui.
A păcălit-o pe asistentă și a pretins că i-a făcut o incizie, dar, de fapt, și-a anesteziat propria venă cubitală. A reușit să avanseze cateterul cu 30 de centimetri prin ea înainte ca asistenta să-și dea seama că a fost înșelată.
Forssmann a cerut imediat un aparat cu raze X pentru ca a putea vedea pe viu călătoria internă a cateterului de la braț până la propria inimă.
Primele imagini de pe raze X au arătat că sonda a ajuns la nivelul umărului, așa că a continuat să o împingă. În cele din urmă, și-a atins scopul: a văzut vârful cavității ventriculului drept.
Procedura a fost un succes, dar Forssmann a fost demis. Pentru că nu a mai reușit să găsească un post în chirurgie, s-a întors la prima sa specializare, urologia.
Apoi, 17 ani mai târziu, împreună cu alți doi colegi, a câștigat Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină pentru rolul său în inventarea cateterismului cardiac.
Forssmann a murit pe 1 iunie 1979 la 74 de ani, la Schopfheim, Germania, iar ultima parte a vieții sale a fost o luptă pentru supraviețuire.