Formatul de negocieri „5+2” privind conflictul transnistrean: înghețare, demontare sau altceva

În 2019, sau cu trei ani înainte de începerea războiului total al Rusiei împotriva Ucrainei, a avut loc cea mai recentă undă de negocieri în formatul „5+2”. Președinția OSCE a Slovaciei a contribuit la desfășurarea acelor negocieri, dar fără a obține vreun rezultat, cu excepția reiterării vechilor angajamente ale părților implicate în negocieri.

Formatul de negocieri „5+2”, suspendat

De atunci, formatul „5+2” este suspendat din cauza diverselor considerente (geo)politice. Fluctuațiile politice interne din Republica Moldova s-au combinat cu diverse conflagrații geopolitice regionale și chiar globale. Astfel, facilitate anterior în mare măsură de statele UE și OSCE, negocierile dintre autoritățile constituționale de la Chișinău și administrația separatistă de la Tiraspol au ajuns într-un impas.

În timp ce formatul de negociere este blocat, Chișinău și Tiraspol sunt în dialog pe domenii tehnice care vizează achiziția de energie electrică din regiunea transnistreană și autorizarea ecologică pentru producția industrială transnistreană de către autoritățile constituționale moldovene.

Inițial, în iunie 2019, datorită eforturilor comune ale SUA, UE și Rusia, regimul oligarhului Vladimir Plahotniuc a căzut. Acesta din urmă a fost înlocuit de o coaliție tehnică temporară alcătuită din simpatizanții Rusiei – Socialiștii și blocul pro-occidental – „ACUM”. Au urmat alegerile prezidențiale din noiembrie 2020 și răcirea relațiilor bilaterale Chișinău-Moscova.

Ulterior, în perioada 2020-2021, criza pandemiei de COVID-19 și confruntările dintre Socialiști, pe de o parte, și Oficiul Președintelui condus de Maia Sandu, au păstrat incertitudini vizavi de perspectivele de funcționare a formatului de negociere.

Transnistria după victoria PAS

În iulie 2021, au avut loc alegeri parlamentare anticipate, câștigate de Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS), care a consolidat politica de contestare a influenței Rusiei asupra regiunii transnistrene, deja inițiată de președinție. A doua invazie militară a Ucrainei de către Rusia în februarie 2022 a cimentat tendința negativă cu privire la șansele de resuscitare a formatului „5+2”.

Pe fondul războiului din Ucraina, regiunea transnistreană s-a transformat într-o zonă cu un nivel ridicat de amenințare atât pentru Ucraina, cât și pentru Republica Moldova, datorită prezenței militare ruse. Astfel, atât din motive politice interne, cât și sub presiunea crizelor epidemiologice și geopolitice, interesul pentru relansarea negocierilor în formatul „5+2” a stagnat în ultimii cinci ani.

Schimbarea radicală a parametrilor de securitate din toată regiunea face ca status quo-ul anterior în regiunea separatistă transnistreană să fie dificil de gestionat și menținut intact. Această realitate afectează inevitabil sustenabilitatea formatului „5+2”, care va depinde în întregime de conjunctura de securitate din Ucraina și de echilibrul de forțe dintre Kiev și Moscova.

Format de negocieri separat pe tabere geopolitice

Șase din șapte membri ai formatului „5+2” sunt divizați în două tabere geopolitice, care se tratează cu neîncredere absolută reciprocă din cauza războiului Rusiei împotriva Ucrainei. Incertitudinile legate de evoluția pe câmpul de război din Ucraina și intențiile strategice ale Rusiei alimentează jocul ghicirilor („guessing game”) privind calculele cost-beneficiu pe baza cărora regimul separatist din Transnistria își stabilește marja de (in)acțiune.

Tabăra pro-occidentală în format include Republica Moldova, UE și SUA, care manifestă solidaritate față de Ucraina. Pe partea opusă se află Rusia și regiunea transnistreană, iar relațiile dintre acestea sunt dominate de două logici distincte de supraviețuire. Astfel, Moscova dorește să-și mențină influența și prezența fizică la nivel regional.

Acest aspect devine o sarcină vitală pentru interesele geostrategice ale Rusiei. Din punctul de vedere al viitoarei poziționări militare, Moscova simte nevoia de a menține regiunea transnistreană pe orbita sa de influență, mai ales în contextul apropierii dintre Ucraina și NATO. Summitul de la Washington din iulie ar putea spori calitativ relațiile pe dimensiunea transatlantico-ucraineană.

Expectativă în Transnistria

Pe de altă parte, regimul separatist transnistrean are nevoie de supraviețuire politico-economică până în momentul în care există claritate asupra situației geopolitice postbelice. Elitele din regiunea separatistă evită schimbarea taberei din motive oportuniste, dar și pentru că nu vor să devină ținta măsurilor punitive din partea Rusiei.

Principalii mediatori în formatul „5+2” - Ucraina și Rusia - sunt în război. Aproximativ 15% din teritoriul ucrainean este sub ocupație militară și/sau anexat de Rusia, iar restul Ucrainei se află sub atacuri aeriene constante cu rachete cu rază lungă de acțiune și drone militare. Președintele ucrainean Volodimir Zelenski conduce o diplomație pro-activă pentru a promova o „formulă de pace” care să garanteze dezocuparea teritoriului ucrainean, restabilirea granițelor recunoscute internațional și prevenirea viitoarelor agresiuni ruse.

Concomitent, conducerea rusă este hotărâtă să dezmembreze statul ucrainean în așa fel încât orice acces la Marea Neagră pentru Ucraina să dispară. Aceasta ar însemna automat și crearea unei posibilități de a conecta pe cale terestră teritoriile ocupate în prezent de Rusia în Lugansk, Donbass, Zaporijie și Herson cu Odesa, aflată sub control ucrainean, și respectiv regiunea transnistreană a Moldovei.

UE și SUA joacă un rol critic în înarmarea Ucrainei

Cei doi observatori ai formatului de negocieri - UE și SUA - aplică sancțiuni cu scopul de a pedepsi Rusia pentru violarea dreptului internațional și atacul comis împotriva arhitecturii de securitate europeano-occidentale. Din totalul de puțin peste 16,000 de sancțiuni occidentale împotriva entităților private și publice din Rusia, circa 3,400 țintesc companii rusești care sunt implicate în războiul împotriva Ucrainei.

UE și SUA joacă, de asemenea, un rol critic în înarmarea Ucrainei cu scopul de a stopa agresiunea rusă. Acest tandem transatlantic urmărește să producă o turnură de situație pe câmpul de luptă care să favorizeze integritatea teritorială ucraineană și să impună termenii de pace ce ar constrânge revizionismul rusesc pe termen lung.

Părțile la negocieri - Moldova și regiunea transnistreană - au opinii contradictorii cu privire la formatul „5+2”. Chișinăul exprimă o poziție ambiguă („strategic ambiguity”) în raport cu cadrul actual de negociere, deoarece este influențată negativ de prezența militară rusă în regiunea separatistă.

Chișinăul vrea soluție pașnică în Transnistria

Autoritățile constituționale din Republica Moldova se declară strict în favoarea unei soluții pașnice a conflictului transnistrean, acestea au dublat bugetul militar al țării - de la aproximativ 51 de milioane de euro în 2022 la 110 milioane de euro în 2024. În plus, UE și statele membre oferă asistență militară pentru apărare militară, dar și împotriva amenințărilor hibride.

Dorința a evita escaladările în jurului regiunii transnistrene nu împiedică Chișinăul să își sporească pregătirile pentru eventualitatea unor scenarii negative. Pe de altă parte, regiunea separatistă este în regim de alertă ridicată pe motiv de amenințare teroristă, introdus încă din mai 2022. În martie regimul a fost prelungit până în luna mai.

Deși explozia recentă de pe teritoriul unei unități militare de lângă Tiraspol, provocată de o dronă militară, a avut un caracter izolat și nesemnificativ ca și celelalte măsuri subversive de același tip din ultimii doi ani, aceasta denotă că situația din regiune poate fi destabilizată artificial și cu facilitate.

Viitorul acestor negocieri

Demersul "congresului" deputaților locali din regiunea transnistreană în favoarea restabilirii dialogului în formatul de negociere „5+2” a evidențiat faptul că marja de manevră a elitelor separatiste s-a redus semnificativ din cauza agresiunii ruse împotriva Ucrainei. Formatul „5+2” reprezintă pentru Tiraspol unica platformă diplomatico-politică pentru a ieși din izolare și a pune o presiune externă asupra Chișinăului.

Al șaptelea actor implicat în negocierile privind soluționarea conflictului transnistrean este OSCE. Deși această organizație oferă o platformă vitală pentru dialogul tehnic între Chișinău și Tiraspol, implicând mediatorii și observatorii, pârghiile sale interguvernamentale sunt limitate atâta timp cât Rusia poartă război împotriva Ucrainei.

Principalele trei scenarii plauzibile legate de traiectoria viitoare a formatului „5+2” vor depinde considerabil de parametrii de securitate dictați de simbioza dintre livrările militare și mobilizarea umană ale Ucrainei și eșecurile Rusiei de a valorifica neajunsurile militare ucrainene.

Scenariul 1. Demontarea formatului „5+2”.

Succesul Ucrainei pe câmpul de luptă și stabilitatea unei păci bazate pe condițiile impuse de partea ucraineană ar putea condiționa revizuirea cadrului actual de negocieri privind conflictul transnistrean.

Într-un astfel de caz, rolul Rusiei va fi minimizat în procesul de soluționare a conflictului, iar elitele politico-economice transnistrene vor trebui să accepte noul status quo regional în care Rusia joacă un rol secundar.

Probabilitatea acestui scenariu este scăzută, deoarece mașina de război rusă denotă deocamdată un potențial înalt de escaladare și o pregătire pentru un conflict pe termen lung.

Scenariul 2. Înghețarea formatului.

Logica înghețării actualului format de negociere ar putea predomina dacă alte opțiuni vor avea costuri strategice (crize umanitare, etc.) mai mari pentru toate părțile implicate, inclusiv pentru Republica Moldova și regiunea transnistreană.

Acest scenariu este cel realist, pe termen scurt și mediu. În acest caz, nu poate fi exclusă existența unui dialog tehnic între Chișinău și Tiraspol în vederea soluționării unor dosare sectoriale sensibile, precum producția și furnizarea de energie electrică pentru consumatorii de pe malul drept al Nistrului.

Scenariul 3. Resuscitarea formatului „5+2”.

O astfel de evoluție poate fi determinată de o situație de stagnare în războiul din Ucraina. Nici armata ucraineană nu poate avansa pentru a-și elibera teritoriile și nici Rusia nu găsește modalități de a sparge apărarea ucraineană. În acest caz, pacea va deveni o soluție inevitabilă, deși termenii ei nu vor favoriza o anumită parte în conflict.

Declanșatorul suplimentar pentru acest scenariu ar putea fi rezultatele alegerilor prezidențiale din SUA din noiembrie. Acest scenariu ar putea aborda resuscitarea formatului „5+2” ca pe o extensie a eventualelor negocieri de pace ucrainiano-ruse.

Dacă alegerile din 2024-2025 din Republica Moldova vor propulsa susținătorii unei politici de cooperare cu Rusia la putere, atunci revigorarea formatului „5+2” își va spori probabilitatea.