Cu multă înţelegere şi puţină imaginaţie, o relaţie rezistă şi atunci când ne despart sute de kilometri. Cel mai important este însă să comunicăm
Sunt căsătorită de mai bine de zece ani, timp în care nu am stat niciodată departe unul de celălalt. În urmă cu doi ani soţul meu a semnat un contract promiţător pentru a lucra în străinătate. Consolaţi de gândul că toate problemele financiare s-au terminat, atât noi, cât şi copiii am fost de acord să plece.
Acum nu mai sunt atât de optimistă că mă descurc şi fără el, trebuie să am grijă de cei mici, de casă şi de serviciul meu. Iar dorul este insuportabil, îmi este dor până şi de hainele aruncate sau de firimiturile din fotoliu“, povesteş te Cristina S., în vârstă de 34 de ani. E nevoie de toleranţă la frustrare Cazurile în care unul dintre parteneri este nevoit să lucreze într-o ţară străină sunt din ce în ce mai multe. În schimbul unui salariu considerabil, partenerul tău este nevoit să trăiască departe de tine, de restul familiei şi să se adapteze unor noi obiceiuri şi mentalităţi. Majoritatea celor aflaţi în această situaţie se întreabă dacă distanţa le va dăuna şi dacă relaţia va rezista.
„O relaţie la distanţă poate fi menţinută numai atunci când există dragoste şi încredere în cuplu. Dacă cei doi parteneri au un nivel bun de toleranţă la frustrare şi ştiu că distanţa îi desparte doar temporar, relaţia va supravieţui“, afirmă psihologul Paula Irimia. „
Este dificil să menţii o căsnicie fără ca cei doi soţi să locuiască împreună, dar nu imposibil. Totul depinde de aşteptă- rile fiecărui partener, de cât de mult se implică în relaţie şi, mai ales, de maturitatea acesteia. Atunci când partenerii sunt maturi şi-şi doresc o familie frumoasă, distanţa nu mai este un duşman, ci oportunitatea vieţii lor“, spune psihologul Mircela Roşoiu. Rarele întâlniri să fie de neuitat Există numeroase modalităţi de a determina relaţia să funcţionize şi la mii de kilometri. Întotdeauna comunicarea este cuvântul cheie pentru reuşita relaţiilor. Telefonul, internetul, chiar şi demodatele vederi îi fac pe cei doi parteneri să uite de distanţă.
„Comunicarea deschisă şi sinceră poate face ca distanţa să dispară şi ceea ce contează este, de fapt, apropierea sufletească. Apoi este important ca timpul să fie ocupat cu activităţi, iar rarele întâlniri ale celor doi să fie de neuitat“, afirmă psihoterapeutul Laura Sfeta.
Nevoia de afecţiune nu poate fi controlată, iar uneori partenerii pot ceda în faţa unor persoane care le oferă şi aspectul fizic al relaţiei, nu doar pe cel emoţional sau spiritual. Pe de altă parte, distanţa fizică dintre parteneri poate reprezenta o ocazie de a reaprinde flacăra iubirii. „Poate că pentru unii aceste relaţii constituie o ocazie de a-şi testa limitele pasiunii, ale fidelităţii şi ale credinţei. De multe ori, vicisitudinile întăresc relaţia“, încheie Sfeta. DEZAVANTAJ Copiii, mereu la mijloc, suferă foarte mult Ca de fiecare dată, deciziile părinţilor au urmări asupra copiilor. Cei mari încearcă să înlocuiască prezenţa unuia dintre părinţi prin numeroase cadouri, iar copiii percep schimbarea şi acceptă situaţia numai pentru că-şi văd părinţii mulţumiţi.
„Copiii sunt mult mai susceptibili la a avea probleme de dezvoltare psihoafectivă atunci când unul dintre părinţi este absent. Fiecare copil are un model masculin şi feminin după care se ghidează, care poate fi bunicul sau bunica, atunci când nu sunt părinţii. Aşadar, prezenţa bunicilor sau a altor rude poate suplini absenţa unuia dintre părinţi“, afirmă psihologul Paula Irimia.