Eroul Discovery Florin Limbovici povestește pentru EVZ de ce ai nevoie pentru a practica sportul lui de inimă, slackline-ul.
„Oricine poate fi erou”, campania Discovery desfăşurată între martie şi iunie, îşi face cunoscuţi, la TIFF, cei zece eroi. Alin Uhlmann- Uşeriu (41 ani) cu proiecte de educaţie ecologică; Andrei Cemortan (40 ani), pasionat de cele două Războaie Mondiale; Anton Duma (44 ani) ce a participat la expediţia „Descoperă-te în necunoscut”; Elena Miscodan (33 ani) iubeşte sporturile extreme; Florin Limbovici (34 ani), pionier în mişcare alternativă; Mihai Pătraşcu (42 ani), căpitanul unei ambarcaţiuni „bricolate” manual; Oana Mirela Chachula (32 ani), dornică de aventură; Paul Dicu (42 ani), scriitor, cântăreţ, scafandru şi practicant de arte marţiale; Sandor Czirjak (67 ani), faimos în prelucrarea lemnului; Laurenţiu Şerban (32 ani) zboară cu parapanta. Toţi vor fi prezentaţi în scurtmetrajele despre „eroi Discovery”.
Florin Limbovici este alpinist utilitar, instructor de escaladă şi slackline (un sport de echilibristică care utilizează o chingă întinsă). Florin s-a clasat între primii opt la Cupa Mondială de Slackline 2011, de la Munchen. Într-un interviu pentru EVZ, Florin explică de ce iubeşte acest sport.
EVZ: Practici multe sporturi extreme? Florin Limbovici: Nu ştiu cât de extreme sunt, dar practic, pe cât pot de mult, căţărarea (în special bouldering), snowboarding, slacklining, fire juggling (jonglat cu foc, nu e un sport, dar e destul de extrem) şi mai nou m-am apucat de bicicletă. M-am hotărât să promovez slacklining-ul pentru că este un sport distractiv şi spectaculos, e şi benefic. Ajută practicantul să îşi îmbunătăţească echilibrul şi capacitatea de concentrare.
Cât exersezi pentru performanţă? Slackline practic de aproape doi ani, asta când am învăţat să merg. Trickline-ul, cel ce mă reprezintă acum, îl practic de nici un an, iar faptul că nu am avut cu cine să mă antrenez (măcar 2-3 slackeri) m-a ţinut destul de jos. Trebuie să te antrenezi constant şi să participi la competiţii etc.
Slackline-ul e costisitor? Preţul este undeva la 400 de lei. În rest îţi trebuie doi copaci, doi stâlpi şi două protecţii pentru chingă şi copaci.
Cea mai mare „nebunie” făcută? Nebunia este că m-am accidentat de câteva ori. Tricklineul este puţin mai periculos pentru că implică multe sărituri şi trickuri cu aterizare înapoi pe chinga îngustă de 5 cm. Personal mi-am fracturat nasul la un backflip, două coaste destul de afectate şi am scăpat de … nu ştiu de ce anume, dar am scăpat, după ce o componentă metalică de 2 kilograme de la un echipament m-a lovit în zona lombară. Este foarte important să folosim protecţii la copaci.
Următoarea provocare? Anul acesta vreau să ajung să merg pe longline 300 m.