Show-ul de divertisment prezentat de Florin Călinescu şi Smiley, „Made in Romania”, debutează la Pro TV mâine, la ora 20:30. Prima ediţie a emisiunii îi are invitaţi, printre alţii, pe Corina, Anca Parghel, Nico, Loredana şi Horia Brenciu. Romică Ţociu şi Cornel Palade vor fi prezenţi şi ei în noua producţie a postului în postura a doi psihologi nătângi, care analizează comportamentul poporului român. Florin Călinescu, maestrul de ceremonii al show-ului, se pregăteşte să binedispună telespectatorii cu umor de calitate.
Citiţi în interviul de mai jos de ce a acceptat să facă parte din acest proiect, ce alte planuri mai are şi cum fiul lui cel mare, Petru, va primi diploma de sfârşit de an chiar de la Sir Paul Mccartney.
Care este elementul surpriză al show-ului care debutează mâine, la Pro TV, „Made in Romania”? Nu ştiu ce să vă spun, e un show de vară, care îmbină mai multe generaţii de factori. E un show de divertisment cu muzică, dans şi umor. E o emisiunie uşoară, nu mare şmecherie.
Ce v-a atras la acest format? De când fac televiziune şi teatru, în general puţine oferte au fost coincidenţe cu ceea ce mi-am dorit eu de la meseriile astea. Şi atunci încerci să faci meseria bine atunci când ţi se propune ceva. Eu faţă de Pro TV am nişte sentimente de soldat, nu întotdeauna comentez sau zic că nu fac asta sau cealaltă. Dacă cei de acolo au zis să încercăm, să fac producţia asta împreună cu Smiley, am zis OK. Am mai făcut două emisiuni, una de Crăciun şi una de Paşte, şi dacă lor li s-a părut că se poate repeta, pentru că am fost lideri de audienţă…E o chestie destul de pragmatică şi de exactă. Nu-mi aparţine mai nimic la acest show decât prezentarea şi munca în sine la acest produs. Nu sunt nici scriitor, nici scenarist, nici regizor, nici realizator, sunt un fel de guest star.
„În România sunt foarte multe televiziuni şi din cauza asta apar foarte mulţi cetăţeni la televizor”
Cu Smiley vă cunoaşteţi de când aţi prezentat de revelion împreună, poate v-aţi şi împrietenit. Nu e chiar aşa. Eu nu mă împrietenesc şi nu mă dezprietenesc cu nimeni în meseria asta. Am învăţat să-mi fac treaba şi cu oameni cu care poate n-am o chimie. Atunci când eşti profesionist, nu ştiu cum să vă explic, la fel ca şi dvs, încercaţi să scrieţi cât mai bine. Deci, eu nu văd lucrurile aşa. Poate că în Occident, şi poate şi aici, sunt unii care spun că nu joc cu ăla sau cu aia, dar eu nu sunt aşa. Mă interesează să-mi fac treaba cât mai bine şi, ajungând în această poziţie de a dialoga cu alte generaţii, se pune altfel problema. Trebuie să întinzi o mână de ajutor, pentru că Smiley nu este, orice s-ar spune, un „one man show”. Este un cântăreţ foarte bun, un dansator foarte bun, dar nu le are cu actoria. În România sunt foarte multe televiziuni şi din cauza asta apar foarte mulţi cetăţeni la televizor. Trebuie să umple cineva programele. Asta este o nenorocire. Unii sunt cântăreţi, alţii dansatori şi repede – repede ajung oameni de televiziune. Să fim corecţi! Dar nu e cazul lui Smiley, el e un băiat foarte simpatic.
Aţi mai făcut divertisment şi o faceţi bine. Pot să fac asta pentru că n-am făcut matematică, n-am studiat nave spaţiale sau agricultură. Ca să faci ce fac eu trebuie să fii o persoană destul de liniştită. Eu nu cred în artistul care, ca să creeze, trebuie să fie chinuit. Amy Winehouse trebuie să fie drogată, arestată, băută şi moartă probabil ca să performeze. Ca să dispun oamenii trebuie să fiu şi eu, oarecum, binedispus. Altfel, mi-e greu. Şi, ajuns la vârsta şi la posibilitatea de a nu mă lega de nişte bani ca să trăiesc, atunci o fac când pot spiritual sau sufleteşte, sau când mă roagă nişte prieteni foarte buni, precum Sârbu sau Boncea.
Călinescu e dorit de Pro TV şi pentru un proiect de lung metraj Aveţi şi proiecte de teatru acum? Acum e concediu. Dar chiar ieri am definitivat un proiect de teatru al Cătălinei Buzoianu pentru care repetiţiile încep în august. Se va juca la Teatrul mic.
Dacă ar fi să alegeţi între teatru şi televiziune, ce aţi alege? Nu aleg nimic, le fac cum pot. Fac televiziune, am terminat 10 - 12 episoade din „Anticamera”, fac o emisiune şi joc în piesa „O zi din viaţa lui Nicolae Ceauşescu” cu casa închisă de patru ani. Vrea doamna Cătălina Buzoianu să joc în „Furtuna”. Nu se pune problema că acum fac teatru, acum fac film, acum fac televiziune. Mai vor şi cei de la Pro TV să facă un film de lung metraj cu mine. E o mişcare continuă.
Ce contează mai mult, formatul emisiunii sau postul pe care apare? Toate contează: şi notorietatea postului, şi formatul, şi cel care face acel format. Nu poţi să-l pui pe Michael Schumacher pe un trabant la Formula 1. Trebuie să aibă o maşină bună, pe o pista potrivită.
Dacă vi s-ar propune să jucaţi în telenovele v-ar tenta? Nu ştiu. Telenovela e un tip de producţie pentru care trebuie să fii profund, iar eu sunt mai superficial şi mi-e teamă să nu le stric treaba pe acolo.
E denigrant pentru un actor să joace în telenovele? Nu e nicio ruşine să faci treaba asta. E ca şi cum presa n-ar mai publica poze cu gagici sau bârfe despre fotbalişti sau reclame la dureri de spate. Lucrurile sunt echivalente. Nu ştiu de ce şi cine le clasifică astfel.
„Trăienel e un băiat simpatic, e un om din popor care îşi dă cu părerea”
În „Anticamera” aţi fost preşedinte. Ce v-a atras la scenariu şi cum v-aţi simţit? M-am simţit foarte bine. Atunci când am făcut timp de 5 – 6 ani sketch-ul „Chestiunea zilei” am fost rând pe rând Constantinescu, Iliescu, Ceauşescu, mie plăcându-mi, în general, umorul politic.
Producţia a stârnit reacţii controversate din partea preşedintelui… Da, poate a zburat cu avionul şi a luat mai multe lucruri la bord. Mi se pare că şi-a cerut scuze după aceea. Şi ca să-i răspund lui Trăienel ar trebui să ne ducem la Bruxelles cu avionul împreună şi să consumăm aceleaşi lucruri. Trăienel e un băiat simpatic, ca şi mine, e un om din popor care îşi dă cu părerea asupra a tot ceea ce mişcă, ca şi mine. Deci ne înţelegem foarte bine.
Vă cunoaşteţi personal? Bineîneţels. Nu facem revelioane împreună şi spriţuri, dar a fost invitat în emisiunile mele.
Dar când v-a zis „defunctul Călinescu” nu v-aţi supărat? Nu cred că ştia noţiunea cuvântului. Cred că şi-a cerut şi scuze. E oricum, înconjurat de foarte mulţi idioţi. Dar nu e nicio supărare.
Mândria actorului: băieţii lui
Povestiţi-mi despre fiul dvs, Petru, îl va întâlni pe Paul Mccartney? Va primi o diplomă de sfârşit de an de la el, pentru că fiul meu face Universitatea de muzici moderne şi contemporane a lui Paul Mccartney. Contextul este aşa: băiatul meu a vrut să facă psihologie şi la un moment dat, când l-am întrebat ce muzică ar vrea să studieze, mi-a zis că nu vrea operă sau muzică populară, ci muzică pop-rock de tip britanic. Atunci am zis să vedem care-i cea mai bună şcoală de acest tip din Europa. Noi nu avem o astfel de şcoală pe undeva prin jur. Şi atunci, aflând că există această şcoală făcută de Paul Mccartney, am zis să vedem care-i treaba. Spre surpinderea noatră totală, a fost primit cu braţele deschise acolo şi este considerat unul dintre cei mai buni studenţi. Abia a făcut primul an, care a fost eliminatoriu. Din diverse motive, cum era la Conservator, primul an e de probă. Urmează să facă încă trei ani. Ca să intre a dat examen. Lucrurile se pot întâmpla acolo oricând, pentru că e Marea Britanie, e o şcoală pe care mulţi din sistem au ochii şi spre deosebire de noi, oamenii acolo sunt destul de oneşti, adică dacă văd pe cieva acolo că e bun, îl contractează, îl mulg cât mai repede şi cât mai mult de talent.
Şi băiatul cel mic ce studiază? Cel mic se duce în aceeaşi zonă geografică, dar cu intenţia de a studia artele teatrului şi cinematografului. Ei au un sistem complex şi diferit de al nostru. Au un obiect principal de studiu, dar nu te opreşte nimeni să înveţi şi alte lucruri. Într-o facultate de genul acesta, faci actorie, dar înveţi şi să faci scrii scenarii, să fii impresar, agent, actor, regizor sau critic.
CARTE DE VIZITĂ
Florin Călinescu s-a născut pe 29 aprilie 1956, la Timişoara. Este actor şi director la Teatrul Mic. A devenit cunoscut în urma colaborării cu postul PRO TV, unde a moderat mai multe emisiuni de succes, printre care şi "Chestiunea zilei".
Filmografia sa cuprinde titluri precum "Poveste de cartier" (2008), "Anticamera"(serial- 2008), "Băieţi buni" (serial- 2005), Filantropica (2002), "Asfalt Tango" (1995), "Enigmele se explică în zori" (1987), "Lumini şi umbre" (1981, 1982).
În urma cu trei ani, soţia artistului, actriţa Ana-Maria Călinescu a murit, din cauza unui cancer la gât. Cei doi au împreuna doi fii, Luca şi Petru, care studiază în Marea Britanie.