Fisura monolitului sovietic: anul 1956 în Ungaria. Raportul destalinizării lui Hrusciov dăduse pe afară, ca un aluat pus la dospit și uitat.
Perioada 23 octombrie-11 noiembrie 1956 avea să fie una dramatică în Ungaria. O încercare de reformare în spiritul destalinizării a fost strivită de tancuri sovietice. Mihail Suslov deja strângea probe la dosarul căderii lui Hrusciov.
Ungaria sau când șampania destalinizării se golește prea mult din cauza agitației susținute
În 1949, Laszlo Rajk era executat la Budapesta ca imperialist cu Noel Field arestat pe post de acuzator. 7 ani mai târiu, era reabiliat iar văduva primise dreptul unor funeralii publice post-mortem. Slujba catolică a avut loc pe 6 octombrie 1956, la Cimitirul Kerepesi. Slujba a fost prilejul unei greve contra regimului Matyas Rakosi.
Pe fondul acestor proteste, Matyas Rakosi decide să îl pună pe 23 octombrie 1956 premier pe Imre Nagy. Totuși, la nivelul comuniștilor maghiari era o nemulțumire. Cu excepția lui Janos Kadar, toți liderii comuniști erau evrei maghiari. La Moscova, nu prea era dezirabil acest lucru. Evident, era o reminiscență stalinistă.
Janos Kadar a fost unealta perfectă. A semnat o petiție rapid către Moscova iar Moscova a intervenit rapid pe 23 octombrie, chiar când fusese numit Nagy. Trupele sovietice (staționate în România din 1944, trupele fiind suplimentate) au fost ajutate de Securitatea maghiară (AVH). Intervenția sovietică a fost chiar în mijlocul unui protest studențesc. Serviciile secrete occidentale au încercat înarmarea studenților. Evident, erau și ofițeri fideli schimbării.
Ungaria sub șenile sovietice. Dej ar fi vrut să trimită trupe
Din 23 octombrie și până la 4 noiembrie 1956, Imre Nagy a condus guvernul maghiar. Sovieticii au luptat cu forțele de opoziție ale comuniștilor reformiști. Erau inclusiv studenți maghiari. Sovieticii au reprimat dur Revoluția începând din 4 noiembrie 1956. Toată Ungaria a fost ocupată, chipurile să nu fie atacată de NATO. Evident, era un non-sens, o invenție sovietică. La 11 noiembrie 1956, Nagy era în tratative cu Ambasada Iugoslaviei pentru azil. A fost arestat la 22 noiembrie 1956.
Dej, liderul român comunist, pe de o parte l-a trimis pe Erno Neulander (Valter Roman), evreu maghiar ardelean și activist comunist la Nagyîn arestul din Budapesta ca acesta să vină la Snagov. Nagy acceptă, Pe de altă parte, dorind să reediteze momentele 1919 și 1944-1945 când românii intraseră în Ungaria, a vrut să trimită trupe de sprijin. Hrusciov știind și de grevele din Polonia s-a temut și a refuzat.
Nagy a stat ceva timp la Snagov dar în 1958 a fost repatriat. Judecat sumar, a fost executat la 16 iunie 1958. Va fi reabilitat în vara lui 1989. Se spune că în 6 iulie 1989, Janos Kadar, beneficiarul execuției sale a murit de inimă rea. Discursul la reabilitare, discurs antisovietic a fost ținut de un tânăr student pletos și pro-european. Azi e premierul Ungariei și se numește Viktor Orban.
Bilanțul pentru maghiari a fost: mii de morți, 13 000 răniți. Au fost 100 000 persoane care ca și în 1919 au fugit în Austria care și-a deschis frontiera. 16 000 persoane au fost arestate apoi deportate. 350 de persoane au fost condamnate la moarte, inclusiv un elev minor care a fost executat doar după ce a fost major.
Reacții în România. Duetul Iliescu-Stănculescu
În 1956, presa românească tăcuse „mukles”. Totuși, în Ardeal și Banat, pe filiere subterane, presa revoluționară a ajuns. Muncitorii olteni (printre care și bunicul meu patern) care lucrau la viitoarea Hidrocentrală Bicaz auziseră câte ceva și au anunțat prin satele Olteniei. Totuși, la Cluj și Timișoara, centre universitare, au fost acțiuni de solidarizare.
Ion lliescu, fiu de cominternist, secretar UTC și un ofițer, Victor Stănculescu au fost trimiși să organizeze represiunea. Evident, au acționat cu susținerea Securității. Au fost arestări, exmatriculări, anchete interminabile și plasări fie la arest fie la domicilii forțate.
Așadar destalinizarea lui Hrusciov avea primul efect negativ. Era primul cui bătut în coșciugul politic al lui Hrusciov. 8 ani mai târziu a fost trecut pe linie moartă în cadrul unui puci sovietic intern în PCUS.