În satele săseşti din Transilvania, vechi de peste 800 de ani, se găsesc de cumpărat o mulţime de proprietăţi ieftine. Este o afacere bună dacă reuşeşti să faci faţă practicilor netransparente şi costurilor ascunse, astfel descriu jurnaliştii britanici situaţia imobilelor din zona Transilvaniei.
“În trafic vezi frecvent căruţe trase de cai, încărcate cu fân, într-un peisaj cu biserici medievale săseşti, case din ale căror hornuri se ridică uşor fumul, femei în fuste lungi şi cu baticuri, măturând prin faţa caselor", aşa descriu cei de la Financial Times frumoasele sate săseşti din Transilvania, locuri în care timpul pare să se fi oprit. Cu toate că jurnaliştii britanici laudă frumuseţea meleagurilor noastre, pe atât de critici sunt la alte capitole. Şi vin chiar cu exemple concrete.
Giovanna Bassetti, o femeie de afaceri din Italia, a investit în insfrastructura satului din Copşa Mare, judeţul Sibiu, cumpărând peste zece proprietăţi, din 2005 până în prezent. Patru dintre casele cumpărate le-a transformat în pensiuni, una o foloseşte pe post de casă de vacanţă, iar restul urmează să fie vândute doar celor care "sunt interesaţi să păstreze arhitectura istorică a clădirilor şi să investească în viitorul satului", după cum le spune chiar femeiea de afaceri jurnaliştilor. 5.000 de euro prețul la cumpărare, 30.000 cheltuieli de restaurare Preţul caselor din România, conform analizei celor de la Financial Times, a crescut la un nivel exagerat dup anul 1990, atingând apogeul în 2009. După această dată, a urmat o scădere bruscă cu 30%. Cu toate astea, cererea pentru casele din satele Transilvaniei este mică, iar preţurile de aici evoluează într-un ritm aparte. Istoricul de artă Lucy Abel Smith se ocupă cu organizarea de excursii turistice în România. A vizitat pentru prima oară satele săseşti în perioada comunistă şi s-a îndrăgostit iremediabil de farmecul satului Richiş. "În anul 2000 am cumpărat o dărăpănătură cu 5.000 de dolari şi apoi am mai cheltuit 30.000 pentru restaurare", declară istoricul de artă.
În acelaşi sat, o casă cu 10 camere împreună cu un teren de 2.000 de metri pătraţi, care include o livadă de pruni şi viţă de vie, costă 45.000 de euro, negociabil. În satul Viscri, Braşov, pentru faptul că aparţine Patrimoniului Mondial al UNESCO, o casă mai mică, ce s-a vândut în 1996 la un preţ de 2.500 de euro, acum costă 60.000 de euro, plus investiţiile necesare restaurării. În Mălâncrav, Sibiu, unde 12% din populaţie este săsească, o fermă mare poate fi cumpărată cu 80.00 de euro. Piață lipsită de transparență, inexistența agenților imobiliari, legislație potrivnică Problemele apar când începi să faci demersurile pentru a cumpăra respectivele proprietăţi. Piaţa este lipsită de transparenţă, mai ales la nivelul satelor, unde conceptul de agent imobiliar profesionist este, potrivit avocatului Bogdan Burghelea din Sighişoara, “inexistent".
“Potenţialii cumpărători ar trebui să găsească un localnic de încredere pentru a găsi o proprietate şi pentru a le arăta împrejurimile", este sfatul avocatului. Timpul necesar şi cheltuielile aferente obţinerii permiselor necesare pentru lucrările de restaurare sunt adesea ignorate în primă instant de către cumpărătorii străini. Doar acestea ajung undeva la 5.000 de euro, plus alte taxe, onorariile notarilor şi costuri neprevăzute ce mai apar inevitabil. Alt aspect sesizat de jurnalişti a fost legislaţia românească. Cetăţenii străini pot cumpăra o proprietate, în România, însă nu şi terenul pe care aceasta se află. “Soluţia este fie de a crea un contract prin care terenul să fie pus pe numele unui român, fie să devii persoană juridical prin înregistrarea unei companii în România", îi sfătuieşte avocatul Bogdan Burghelea pe străini. Achiziționarea unei bucăți de paradis nu e pentru cei slabi de inimă Concluzia celor de la Financial Times este una tristă pentru noi: achiziţionarea unei case în satele din România nu este pentru cei slabi de inimă deoarece implică o serie de responsabilităţi, unori inutile. “Dacă sunteţi suficient de motivaţi şi treceţi peste aceste dificultăţi, veţi pune mâna pe o bucată de paradis", încheie jurnaliştii britanici.
Sursă: Financial Times