Cei care nu văd bine imagini tridimensionale ar putea suferi de ambliopie (ochi leneş) ori strabism. Medicii ne spun cât să ne uităm la filme 3D ca să nu apară efecte adverse şi cui sunt interzise.
Deşi isteria 3D a început de câţiva ani, încă nu se cunosc prea bine efectele negative pe care le-ar putea avea asupra sănătaţii. Durerile de cap şi ameţelile sunt cele mai frecvente probleme minore reclamate, însă se speculează că ar putea să cauzeze tulburări neurologice, fiind contraindicate celor cu epilepsie.
Filmele 3D au însă şi părţi bune: copiii care au probleme în a le urmări este posibil să aibă o problemă oftamlogică şi trebuie duşi la medic.
3D-ul ca test de vedere
Viziunea 3D se bazează pe capacitatea ambilor ochi de a se concentra asupra unui obiect şi de a combina cele două imagini vizuale într-o singură imagine clară tridimensională. "Principiul care stă la baza filmelor 3D este acelaşi. Aceeaşi imagine este înregistrată din două unghiuri diferite, folosind două camere, ceea ce face ca fară ochelari să percepem două imagini uşor decalate, iar cu ochelarii speciali să avem senzaţia de profunzime", explică Andreea Ciubotaru, medic oftalmolog la Clinica "Infosan" din Bucureşti.
Conform portalului american 3D Vision & Eye Health, realizat în colaborare cu Asociaţia Americană de Optometrie, capacitatea de a percepe imagini în sistem 3D s-a dovedit a fi un test cu o precizie ridicată în măsurarea unei serii întregi de indicatori ai sănătăţii ochilor, un test mult mai eficient decât cel utilizat de 150 de ani încoace.
"Dacă părinţii sesizează că micuţii lor nu văd în spaţiu (3D), acest lucru poate constitui un semnal de alarmă că au fie ambliopie (un ochi leneş), fie o formă de strabism latent sau manifest care nu le permite să vadă simultan cu ambii ochi. În aceste situaţii, ar trebui să se adreseze unui oftalmopediatru", este sfatul medicului Andreea Ciubotaru.
Dureri de cap sau ameţeli, neplăcerile uşoare
Efectele secundare de tipul ameţelilor, al durerilor de cap sau de ochi, pot apărea la orice spectator al unui film 3D, indiferent dacă are sau nu probleme cu vederea, spune Monica Pop, medic oftalmolog la Spitalul de Urgenţe Oftalmologice din Bucureşti. Acest lucru este cauzat de faptul că tehnologia 3D duce la extrem hipersensibilitatea vizuală la mişcare şi pot apărea conflicte de adaptare a creierului.
Pe de altă parte, presa britanică populariza încă de la începutul lui 2010 (în The Daily Telegraph), imediat după lansarea filmului"Avatar", ideea conform căreia persoanele care au astfel de reacţii sunt cele care suferă de maladii ale ochilor care le afectează vederea.
"În viaţa de zi cu zi, oamenii obişnuiţi, care nu au strabism ("fuga ochilor", lipsa de paralelism a ochilor) sau ambliopie (un ochi cu vedere slabă) sunt capabili să vadă imagini stereoscopice (3D) pentru că ochii noştri percep lucrurile din unghiuri uşor diferite. Creierul suprapune imaginile ochilor văzute din perspective diferite, le procesează, creând o imagine tridimensională clară sau senzaţia de adâncime (vedere în spaţiu)", mai precizează oftalmologul Andreea Ciubotaru. "Dacă părinţii sesizează că micuţii lor nu văd 3D, poate fi un semnal de alarmă că au fie ambliopie, fie o formă de strabism ce nu le permite să vadă simultan cu ambii ochi." ANDREEA CIUBOTARU, medic oftalmolog
EFECTELE SERIOASE
De la convulsii la crize de epilepsie
În cazul în care suferiţi de boli ale sistemului nervos, nu mergeţi la filme 3D fără a cere sfatul medicului. Au fost înregistrate cazuri de convulsii în rândul persoanelor cu astfel de afecţiuni.
De asemenea, "filmele 3D pot declanşa crize de epilepsie. Persoanele epileptice nu trebuie să se expună la astfel de imagini. Fiind vorba despre un fenomen recent, implicaţiile oftalmologice nu se cunosc exact, însă în zona neurologică impactul poate fi foarte mare", atenţionează oftalmologul Monica Pop. Mihaela Cioculescu, medic oftalmolog la Centrul de Diagnostic şi Tratament "Dorobanţi" din Bucureşti, este de părere că pe termen lung, ne va fi afectată şi vederea: "Dacă expunerea e ocazională, efectele negative vor fi mai reduse decât în cazul unei expuneri repetate. Ele se vor vedea însă în 10-20 de ani".Cauzele reacţiilor negative sunt legate de modul anormal în care ochiul acţionează în faţa imaginilor 3D, intermediate de ochelari. În mod normal, atunci când un obiect se apropie de noi, ochii se mişcă independent pentru a se concentra asupra lui. Expuşi la 3D, ochii sunt forţaţi să sară peste acest proces, să se mişte simultan şi să se concentreze asupra unui punct din faţa ecranului şi nu asupra ecranului în sine. Acest lucru transmite informaţii neclare creierului şi determină o oscilaţie a ochilor între starea lor naturală şi starea artificială, impusă de film. "La un moment dat, creierul refuză prea multe imagini 3D", explică şi Liliana Voinea, oftalmolog la Spitalul Universitar Bucureşti, care nu recomandă o expunere continuă mai mare de două ore.
- Nu vezi 3D la film? Mergi la oftalmolog