Filme și filmări. Culisele unor producții de succes! Multe în cinematografie nu sunt ceea ce par. Povestea de pe ecran are una cel puțin și mai interesantă în spatele ecranului.
Filme s-au făcut și se vor mai face. De la un timp de vreme, poveștile și povestirile de tip „making of...” au început să fie tot mai gustate de publicul larg.
Filme care nu s-au mai făcut dar au fost transformate: Cazul „Oglinda”
La capitolul filme care nu s-au făcut după proiectul inițial a fost și proiectul numit „Ziua Z”. Ioan Grigorescu, un excelent scriitor și scenarist pregătise scenariul iar Sergiu Nicolaescu trebuia să facă un film despre 23 august. Filmul trebuia să fie făcut în 1986. Cenzura i-a impus lui Sergiu Nicolaescu ca filmul despre 23 august să nu aibă nicio referire la personalitățile istorice ale momentului și nici să nu fie filmat în București. Adică trebuia să fie un film istoric fără personaje istorice.
Regizorul Sergiu Nicolaescu a filmat scenele de stradă, exterioarele, luptele, în București, pentru că la 1986, Bucureștiul arăta nu cu mult diferit de momentul 1944. Profitând de vacanța la Mare a Ceaușestilor, Sergiu Nicolaescu a filmat în două săptămâni Bătălia Bucureștiului de la Băneasa. El s-a gândit că peste mai mulți ani, materialul va putea fi folosit la un film despre 23 august, real. Filmul a fost bine pus în filmotecă și Sergiu Nicolaescu a sperat că măcar și peste 50 de ani materialul va fi filmat. Sergiu Nicolaescu a refuzat să meargă la premiera filmului, ca protest.
Cum s-au schimbat lucrurile după Revoluție
Revoluția din 1989 a făcut ca să se schimbe lucrurile iar în 1993, când s-a pus problema unui film despre 23 august, Sergiu Nicolaescu a putut chiar el să își continue proiectul. Adrian Vâlcu, Ion Siminie au fost aleși personal de Nicolaescu pentru rolurile Regele Mihai, respectiv Mareșalul Antonescu. Regizorul a folosit stenograme pentru scenariu. În plus, șansa a făcut ca în anii 50 (1954), Securitatea să ceară la Sahia, tânărului inginer Sergiu Nicolaescu să copieze pe peliculă un negativ. Pe negativ a fost chiar execuția filmată a lui Antonescu în iunie 1946. Copierea s-a făcut de față cu ofițeri de Securitate români și sovietici.
Copiile au fost luate de cei patru ofițeri (cei doi români și cei doi sovietici, câte o bobină) iar Sergiu Nicolaescu a luat o cutie nouă, a pus acolo negativul (știa cum decursese scena execuției de la cel care o filmase, Gologan și a avut șansa să vadă pelicula negativ a lui Gologan) și a scris pe etichetă: „Material Secret Special 1944”, apoi a predat cutia. Când a căutat după 1990, a primit de la SRI acordul să caute bobina și a primit o copie pe 16 mm (într-o stare deplorabilă). Nemulțuit de starea peliculei, el a căutat bobina originală și a găsit-o. Bobina supraviețuise datorită etichetei.
Filme care au fost interzise: Reconstituirea și Faleze de Nisip. Actori care au fost schimbați
Au fost mai multe filme care au fost interzise. Reconstituirea din 1968 și Faleze de Nisip din 1982 au fost interzise de Nicolae Ceaușescu deoarece puneau muncitorii în situații proaste: bețivi, scandalagii, hoți. Oricât s-ar fi încercat să fie convinși „cerberii” cenzurii s-au opus. Ceaușescu însuși, la Mangalia în 1983 se va ridica împotriva acestor scenarii.
În istoria cinematografiei românești, circulă și alte povestiri. Una dintre ele este aceea că Sergiu Nicolaescu și-ar fi dorit să joace el rolul lui Mihai Viteazul. Începuse chiar și filmările scenelor de luptă cu el, purtând armură și filmat în luptă. Se crease legenda că Sergiu Nicolaescu, numit în familia Maurer „Beau Serge” ar fi fost nepotul lui Maurer. Ceaușescu a aflat de legenda asta și a spus că Amza Pellea care era oltean îl va juca pe Mihai Viteazul iar Sergiu Nicolaescu „să-și vadă de regie, că nu e actor”.
Evident, scenele cu Sergiu Nicolaescu în rolul Mihai Viteazul (acolo unde nu se vede fața personajului) au rămas. Nu se știe de ce Amza Pellea a fost dublat la voce de Emanoil Petruț.
Actori și actrițe care „au stins lumina” regizorilor
Evident, fiecare regizor căuta modele, mai ales feminine pe care ei le „vedeau” în rolul personajelor. Este un caz de actor și sunt două cazuri de actrițe în care mari regizori au simțit că „li s-a stins lumina”. Gheorghe Vitanidis a rămas uluit de tânărul student Vlad Rădescu atunci când în 1971-1972, i-a oferit rolul Ciprian Porumbescu. În 1980, deja actor cu studiile finalizate, Vlad Rădescu îl va juca pe Avram Iancu, distribuit de Mircea Moldovan. În zilele noastre, Vlad Rădescu l-a jucat în documentare internaționale pe Otto von Bismarck.
Puțină lume știe că Vlad Rădescu a avut un bunic celebru, generalul-prim ministru Nicolae Rădescu. Când a ajuns în Marea Britanie, actor consacrat fiind, înainte de 1989, a primit de la prietenii la care stătea o copie xerox din Enciclopedia Britannica despre bunicul său. În țară. evident, nu se scrisese ceva pentru „mase”. Nicolae Rădescu fusese ultimul premier de dinaintea Guvernului Groza, primul guvern comunist.
Actrița Ioana Bulcă l-a fascinat pe Victor Iliu, care i-a dat rolul Anei din Moara cu Noroc, film din 1957, deși era studentă. A atras frumusețea nemachiată, naturală a tinerei care purta părul împletit în cozi. Ori, Ana asta era, o soție tânără, naivă, devotată. O altă actriță care a primit un rol pentru că „a stins lumina” cum se zice, a fost regretata Irina Petrescu. Era în 1959-1960 iar Liviu Ciulei a ales-o pe ea să fie personajul feminin din Valurile Dunării. Aici povestea este și mai fascinantă.
Irina Petrescu pierduse examenul de admitere la Filologie, iar tatăl, pentru a-i îndulci eșecul a dus-o la celebrul restaurant Continental din București. Aici. a venit ca din întâmplare, regizoril Savel Știopul care căuta o tânără pentru probă de film. Irina Petrescu s-a dus fără să fie măcar studentă, a luat proba, dar filmul a fost scos din planul de producție. Savel Știopul, prieten de familie cu tatăl actriței i-a arătat proba dată de Irina Petrescu lui Liviu Ciulei și marele regizor a luat-o în distribuția filmului în care alături de cei doi, mai joacă și Lazăr Vrabie.
Sursa foto: Arhivă