Fetișism gotic: adulmecatul izmenelor stârnește fantasme revizioniste. Zilele trecute, dr. Dmitri Medvedev, profesor universitar de Drept Internațional, fost prim-ministru, fost președinte al Rusiei, a șocat o lume întreagă, comentând astfel intenția președintelui Franței, Emmanuel Macron, de a efectua o vizită în Ucraina: „Macron este de o lașitate animalică. Orice-ar fi, recomand biroului său să ia mai multe perechi de izmene! Altfel, va mirosi foarte puternic: chiar azi de dimineață s-a scăpat pe dânsul.” Remarca domnului Medvedev, venind de la o persoană doctă în materie, este ilustrativă pentru inițiativele de revizuire a practicii diplomatice promovate de Kremlin. Dar ce este revizionismul, cum a apărut și care sunt consecințele sale?
Discursul ciudat al Țarului.
Cu prilejul interviului acordat fostului prezentator american Carlson Tucker, domnul Putin a lansat o teorie ciudată: „După cel de-Al Doilea Război Mondial, Ucraina a primit, pe lângă teritoriile care aparținuseră Poloniei înainte de război, o parte din teritoriile care aparținuseră anterior Ungariei și României. Astfel, României și Ungariei le-au fost luate o parte din pământurile lor și date Ucrainei, iar acestea au rămas în continuare parte a Ucrainei. Așadar, în acest sens, avem toate motivele să afirmăm că Ucraina este un stat artificial, care a fost modelat după voința lui Stalin.” Concluzia: "Toată lumea înțelege perfect că sunt pământurile noastre”, fiindcă au fost ”rusești din moși-strămoși”.
Nu toată a ”înțeles perfect” aceste teorii: aprecierile presei occidentale au oscilat între ”ciudat” și ”delirant”. Ca atare, zilele trecute vicepreședintele Consiliului de Securitate al Federației Ruse, domnul Dmitri Medvedev, fost profesor universitar de Drept Internațional, a ieșit la televiziune pentru a explica, cu harta în spate, viziunea Regimului Putin asupra reîmpărțirii Europei. O viziune revizionistă, care de dragul unor fantasmagorii fals ”istorice”, omite un fapt esențial: al doilea război mondial s-a încheiat cu Pacea de la Paris, care a consfințit frontierele în Europa, reafirmate de Tratatul OSCE. Frontierele actuale nu sunt ”artificiale”, ci produsul unei realități juridice care se numește Dreptul Internațional. Pe care, cu ani în urmă, îl preda studenților Medvedev, care azi îl reneagă. Dar de unde provine acest revizionism, care face abstracție de Dreptul Internațional?
Europa, de la Sabie la Tratat.
Vreme de milenii, soluția a fost simplă: cea descrisă de Homer, în Iliada. ”Dreptul Sabiei” sau, cum îi spuneau romanii, ”Ius Gladii” : învingătorii jefuiau temeinic, măcelăreau partea bărbătească și înrobeau femeile, după care se înstăpâneau asupra pământurilor. Dar după o vreme învinșii își refăceau forța militară, iar confruntarea reîncepea.
Alexandru Macedon și, pe urmele sale, Roma au dus mai departe conceptul: după ce armele se pronunțau, ”Dreptul Sabiei” era consolidat prin alianțe politico-militare, care au dat naștere sistemului de vasalitate al Evului Mediu european. Acest sistem era susținut prin jurăminte consfințite de Biserică. Atunci când a survenit Reforma și Biserica s-a scindat, sistemul s-a destabilizat: a urmat un secol de Războaie Religioase.
Trebuia găsită altă soluție, care să garanteze laic pacea, nu numai să descurajeze războiul prin garanții religioase contestabile. În magistralul său Tratat de istorie a diplomației, Henry Kissinger arată că Dreptul Internațional s-a născut în anii 1640, tocmai pentru a pune capăt primului mare conflict european al Epocii Moderne: Războiul de 30 de ani. Primul Tratat de pace modern e ”Pacea din Westfalia”. De atunci încolo, odată ce victoria a fost dobândită prin ”Ius Gladii”, pacea se reconstruiește prin Tratate internaționale.
Doctrina Arpad-Borgia.
Dar toate acestea erau valabile numai în context european. Cum să întemeiezi relații cu popoare fără cultură scrisă, păgâne? Aceasta este întrebarea pe care colonialiștii spanioli și portughezi au pus-o Papei Alexandru VI Borgia, deîndată ce au descoperit Lumea Nouă.
”Sanctitatea” sa n-avea vreme de chestiuni d-astea. Avea 7 copii nelegitimi și nenumărate amante și tocmai inventase primul concurs de striptease din istorie: "Turnirul Curvelor", în care 50 de dansatoare se dezbrăcau în jurul mesei la care se afla ”Sfântul” Părinte, în izmene. Deci a pasat problema conțopiștilor Curiei Romane. Aceștia, folosind Arhivele Vaticane, au studiat interacțiunile anterioare dintre popoare păgâne sau semi-păgâne și creștini, pentru a găsi concepte acceptabile de Biserică, dar pe înțelesul ”sălbaticilor”.
Și au dat de o cronică relatând evenimente de la anul 900: regele Arpad, în fruntea unei oștiri maghiare ”în curs de creștinare”, intră în Transilvania, teritoriu vasal împăratului creștin de la Constantinopol. Ajuns la cetatea Biharia, unde își avea reședința Ducele Menumorut, Arpad trimite doi soli care-i cer acestuia să-și cedeze pământurile, invocând ”moștenirea strămoșului său, hunul Attila”. Evident nu se referea la o relație de familie, de sânge, ci la o presupusă apartenență tribală comună a maghiarilor și hunilor, dispăruți de secole.
„Europenii au moștenit Pământul”
S-a tras concluzia reciprocă: ”sălbaticii” vor înțelege acest argument, că europenii au moștenit Pământul și au venit acum să-și revendice moștenirea. Dar oare de ce ”tribul europenilor” a moștenit Pământ? Fiindcă sunt creștini, iar în Biblia lor e scris: „Ferice de cei blânzi, căci ei vor moșteni Pământul” (Matei, 5:5). Moștenirea este deci dublu condiționată: conquistadorii se vor manifesta ”blând”, iar Biserica le va consfinți ”moștenirea”, încredințându-i („encomendar”) pe ”sălbateci” înspre educare prin înrobire, cu pământurile lor și cu toată bruma de avut. Esența acestei doctrine de origine central-siberiană, hungaristă, se găsește în Bula ”Inter caetera” și a constituit baza ideologică a imperialismului rasist practicat, în următoarele secole, de Apusul Catolic.
Să urmărim cum aplică Cristofor Columb Doctrina Arpad-Borgia. Debarcat în Insula Guanahani în fruntea unei cete bine înarmate, primul gest al lui Columb a fost să organizeze botezul, luarea în stăpânire creștină a teritoriului. Capelanul său a botezat solemn insula ”San Salvador”, apoi a încredințat-o reprezentantului Regilor Catolici, Columb, spre educare prin înrobire, așa cum relatează chiar Columb în jurnalul său: „Cu voia Domnului, la vremea plecării voi lua șase dintre ei și-i voi aduce Înălțimilor Voastre, pentru a fi învățați să vorbească. (...) Din ce văd, vor fi slujitori harnici și inteligenți: repetă cu repeziciune orice le-ai zice. Și vor deveni creștini cu ușurință, fiindcă după părerea mea n-au nicio religie.” Reținem: văzând Dumnezeu că acei oameni n-au niciun căpătâi, nu știu nici să vorbească, îi încredințează Comendadorului, ca să-i ”civilizeze”.
În schimbul ostenelii sale creștinești, Comendadorul are Dreptul Divin să-i înrobească, să le ia pământurile, să le distrugă cultura, să le stârpească graiul. Această doctrină, Doctrina Arpad-Borgia, a stat timp de secole la baza expansiunii coloniale a Spaniei, Portugaliei, apoi a Franței, Belgiei și Italiei. Și a expansiunii Regatului Ungariei în Transilvania.
Versiunea Putin a Doctrinei Arpad-Borgia.
În ce privește ”moștenirea strămoșului, hunul Attila”, unul dintre cei mai de seamă istorici unguri, Jenő Szűcs, scrie: „Originea hunică a maghiarilor este, bineînțeles, o ficțiune, ca și originea troiană a francezilor sau ca oricare altă teorie origo gentis, fabricată cam prin aceleași vremuri. Maghiarii își trag de fapt originea din ramura ugrică a popoarelor fino-ugrice (...) și nu au legături, nici genetice și nici istorice, cu hunii.” (1999) Dar puțin le pasă domnului Viktor Orbán și extremiștilor de la Institutul de Studii Hungarice (Magyarságkutató Intézet, MKI) de istorici și de studiile lor. Ei continuă să promoveze teoria hunică, de esență rasist-imperialistă, pentru a contesta Dreptul Internațional prin argumente în stil Borgia, în speranța că vor putea din nou înrobi și jefui alte popoare.
Din păcate, nostalgia după cucerire și jefuire nu se limitează la cercurile hungariste. În vara anului 2007, nava Akademik Fedorov a transportat la Popul Nord două submersibile, care au depus pe fundul Oceanului Arctic, la 4302 metri adâncime, Steagul Rusiei. România neavând trecut imperialist, publicul de la noi a privit situația mai mult cu amuzament. Dar reacția acelor State cu interese în Arctica, și care cunosc din propriul trecut ce înseamnă imperialismul, a fost imediată. Ministrul de Externe canadian, Peter MacKay, a declarat: „Nu mai suntem în secolul al 15-lea! Nu poți să te învârți în jurul lumii înfigând steaguri și spunând că revendici acele teritorii.” Iar purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat, Tom Casey, a declarat că plantarea de steaguri „nu are niciun efect legal”.
„Oceanul Arctic este rusesc”
Confruntat cu reacția negativă amplă provocată de relansarea Doctrinei Arpad-Borgia, Kremlinul a dat înapoi. Domnul Lavrov a ieșit în fața jurnaliștilor pentru a liniști lucrurile: „Scopul acestei expediții nu este să afirme vreo revendicare a Rusiei asupra Polului Nord” întrucât aspectele teritoriale legate de Arctica „pot fi abordate numai pe baza Legii Internaționale, a Convenției Internaționale privind Legea Mării.” Ca de obicei, mințea.
Fiindcă iată, mai deunăzi vicepreședintele Consiliului de Securitate al Rusiei, fostul prim-ministru și președinte Dmitri Medvedev, a ieșit în fața telespectatorilor deghizat în Căpitanul Nemo, cu un costul albastru cumpărat de pe Ali Baba, pentru a declara: "Principiul 'nu vrem niciun centimetru din pământul altcuiva, dar nici nu vom renunța la propriul nostru pământ' este destul de aplicabil granițelor platoului continental, care se învecinează cu coasta Rusiei în Oceanul Arctic, care este chiar al nostru, adică rusesc, și nu vom permite nimănui să le ia pe ale noastre, inclusiv crestele Gakkel, Lomonosov, Mendeleev". Reînviind Doctrina Arpad-Borgia, intențiile Regimului Putin sunt azi afirmate deschis: declară Oceanului Arctic ca ”Ocean Rusesc”, navigația în zonă devine monopol rusesc, în baza „suveranității noastre asupra comunicațiilor de transport în Arctica".
Axa Revizionistă.
Revizionismul, fie el rusesc sau ungar, este în esență imperialism rasist. Colonialismul de odinioară al Apusului și colonialismul de azi al Rusiei au o rădăcină comună, hungaristă. Vă mai miră prietenia domnului Orbán cu urmăritul internațional? Comuniunea de credință imperialist-rasistă constituie baza prieteniei dintre Rusia domnului Putin și anturajul hungarist al domnului Orbán, cel care mai deunăzi declara deschis că ”nu a recunoscut vreodată” administrația românească din Transilvania. Legătura revizionist – imperialistă dintre cei doi a devenit atât de evidentă și de controversată, încât domnul Putin s-a simțit nevoit să declare, în sus-numitul interviu, că ”nu i-a promis vreodată Ardealul” prietenului său de la Budapesta. Dar oare de ce a făcut această confidență?
Fiindcă Rusia pe de-o parte se comportă ca ultimul imperiu colonial de pe planetă, iar pe de altă parte are pretenția să obțină sprijinul Statelor BRICS, născute tocmai prin decolonizare. Revizionismul rusesc, în acest context, nu pică bine: mai devreme sau mai târziu, și BRICS își vor da seama că, stând alături de Rusia, stau la masa Papei Borgia. Cum va fi fost recepționată la Beijing pretenția că Oceanul Arctic ar fi ”Ocean Rusesc”, iar transportul pe această rută spre Europa e ”monopol suveran” rus? Inclusiv Strâmtoarea Behring – fiindcă aceasta e noima revendicării ”străvechiului teritoriu rus, Alaska”.
Diplomația și adulmecatul izmenelor.
Românii au o vorbă pentru asemenea pretenții fără acoperire: izmene la purtător! Dar totuși: de ce Regimul Putin și emulii săi de la Budapesta se pretează la asemenea gesturi care în cel mai bun caz ar putea fi calificate, din punctul de vedere al Dreptului Internațional, ca golănii? Păi, pentru a șterge rușinea înfrângerilor!
Să luăm cazul revizionismului ungar. În ce privește ”dreptul strămoșului Attila”, armele și-au spus de trei ori cuvântul: în noiembrie 1918, când Imperiul Habsburgic s-a prăbușit și Armata română a intrat în Transilvania; în august 1919, când Republica Sovietică Ungară s-a prăbușit și Armata română a ajuns la Budapesta; în ianuarie 1945, când Regatul Ungariei s-a prăbușit și, iarăși, Armata română a ajuns la Budapesta. Ca să nu supărăm prea tare pe revizioniști, în perioada comunistă era interzis să spui adevărul: de trei ori, prin ”Ius Gladii”, România s-a întregit cu Transilvania, iar această triplă victorie a fost consfințită prin Tratate. Statul Ungar și-a recunoscut înfrângerile, prin Tratate de pace, cum se face în lumea civilizată: Tratatul de la Trianon, Tratatul de la Paris, Actul Final de la Helsinki, multiplele Tratate bilaterale.
„Revizioniștii putiniști promovează o politică externă grosolană”
Tocmai pentru a ascunde, pentru a șterge cu buretele ”hunic” această triplă înfrângere, revizioniștii hungariști invocă din nou izmenele lui Attila, din care și-a făcut domnul Orbán fular, ca însemn al dubiosului său ”drept istoric”.
Exact la fel, pentru a face uitată înfrângerea în Războiul Rece, soldată cu destrămarea Uniunii Sovietice, revizioniștii putiniști promovează o politică externă grosolană, bazată pe argumentul ”adulmecatul izmenelor”. Iar prof. univ. dr. Dmitri Medvedev, fost prim-ministru, fost președinte al Rusiei, comentează, într-o franceză perfectă, intenția președintelui Franței, Emmanuel Macron, de a efectua o vizită în Ucraina: „Macron este de o lașitate animalică. Orice-ar fi, recomand biroului său să ia mai multe perechi de izmene! Altfel, va mirosi foarte puternic: chiar azi de dimineață s-a scăpat pe dânsul.” Prin acest argument grobian, scatologic, Rusia încearcă să își afirme dubiosului său ”drept istoric” de a nu-și onora semnătura pe Carta ONU (unde Ucraina figurează ca Stat întemeietor), pe Actul Final de la Helsinki și pe Protocolul de la Budapesta.
Mișcarea Anticolonială.
Grosolănia izmănară a limbajului ”diplomatic” rusesc nu poate însă ascunde adevărul: Imperiul Moscovit este ultimul Imperiu colonial de pe planetă. Iar un Stat care promovează politici internaționale medievale nu are cum să fie o democrație. Pentru a justifica aventura militară din Ucraina, Regimul de la Kremlin insistă că rușii sunt ”obligați” să ia în stăpânire Ucraina întrucât ei, rușii, sunt ”singura națiune care formează Stat”. Aceasta este Doctrina ”Ruskii Mir”. Este exact argumentul promovat acum mai bine de un secol de Imperiul Habsburgic: națiunea austriacă și cea ungară sunt singurele ”staticole”, capabile să creeze un Stat. De aceea, celelalte națiuni din Imperiul Austro-Ungar trebuie să li se închine. Aceasta era esența Doctrinei Compromisului Dualist.
Știm cum au luptat românii, slovacii, cehii, sârbii și ucrainenii împotriva colonialismului dualist. Vedem cum, treptat, zecile de ”minorități naționale” din Rusia încep să reacționeze la Doctrina ”Ruskii Mir”: „Nu luptăm împotriva poporului rus, luptăm împotriva unui sistem colonial în care rușii sunt considerați «națiune formatoare de stat» - împotriva unui sistem care discriminează limbile, culturile și istoriile noastre”, explică Viktoria Maladaeva, care se consideră ”activistă anticolonială”. Are peste 23.300 de abonați pe Instagram, fiindcă războiul din Ucraina a trezit reacții în rândul grupurilor etnice, recrutate preferențial pentru a furniza carne de tun ambițiilor Kremlinului.
„Moscova duce războiul din Ucraina pe spinarea provincialilor”
Deîndată ce aventura militară din Ucraina s-a împotmolit, Kremlinul a lansat sloganul cu iz rasist-colonialist „Eu sunt kalmâc, dar astăzi suntem cu toții ruși!”. Această propagandă a provocat o reacție imediată: „Nu vreau ca oamenii noștri să se mai simtă ca «frații mai mici» ai rușilor”. Reacția e cu atât mai profundă cu cât survine pe fondul unor tensiuni etnic-rasiale mai vechi. În opinia activistului kalmâc Aldar Erendjen, „Decolonizarea începe atunci când călătorești pentru prima dată la Moscova. Ajungi acolo și intri într-o lume complet diferită în care se dovedește că nu ești o persoană, ci, în primul rând, un non-rus, un neslav. Când încerci să închiriezi un apartament, ți se spune: «Nu închiriem unor oameni ca tine; numai slavilor. Probabil că sunteți și musulmani și veți sacrifica oi aici»”.
Cele 193 minorități etnice din Rusia reprezintă numai 19% din populație și sunt răspândite pe un teritoriu enorm. În Rusia prinde contur o Mișcare Anticolonială, dar această tendință nu se va maturiza decât atunci când populația celor 14 – 15 mari orașe de provincie, care trec de 1 milion de locuitori, își va da seama că Moscova duce războiul din Ucraina pe spinarea lor, a provincialilor, pe care-i discriminează în favoarea metropolei. Exact așa cum, cu argintul extras din Americi, Spania ducea cu secole în urmă războaie prin Europa. Iar decolonizarea Americilor, destructurarea Imperiului Spaniol nu au făcut-o indigenii, ci provinciali discriminați precum Bolívar, San Martín sau Bernardo O'Higgins.
„Blazon din izmenele Papei Borgia”
Doar atunci când mișcarea împotriva imperialismului intern al Moscovei va prinde formă, va depăși limitarea sa etnică, iar Rusia va putea să depășească stadiul de economie subdezvoltată, colonială, axată pe valorificarea la export a resurselor naturale ieftine exploatate din coloniile sale interne. Va renunța să-și mai facă blazon din izmenele Papei Borgia. Văzând cât de repede a mers devoluția imperiilor coloniale europene după al doilea război mondial, aș zice că, spre jumătatea acestui secol, Rusia ar putea deveni un Stat european modern, eliberat de fantasmele medievale. Iar domnul Putin își va lua locul binemeritat în cărțile de Istorie, în galeria ultimilor stăpânitori coloniali, alături de dictatorul portughez Salazar, de Mussolini și de Leopold al II-lea al Belgiei...
Editorialul poate fi văzut AICI