Este halucinant cât de repede au renunțat oamenii, fără mari împotriviri, la libertatea lor.
Mișcările din câteva state americane sau de la Belgrad sunt excepții sporadice. Omenirea s-a supus.
Priviți cu doar câteva luni în urmă și comparați. Ce vedeți în amintire nu este teoria conspirației. Este viața normală.
Motivul acestei dramatice schimbări este o boală cât se poate de reală, contagioasă și uneori letală. Însă, nici pe departe la fel de devastatoare ca holera, variola sau ciuma, flageluri cumplite, care nu au modificat totuși stilul de viață al omenirii.
Noua boală servește ca pretext pentru instituirea unei dictaturi globale. Nu este teoria conspirației, este realitate. Dovezile sunt la îndemâna oricărei minți care vrea să gândească singură.
(Potrivit unui raport recent al Centrului american de Prevenire și Control al Bolilor - CDC, în scenariul cel mai probabil, rata mortalității la COVID-19 este de 0,26%. O evaluare care confirmă rezultatele unui studiu realizat de Stanford University.)
Tendința instituirii unei dictaturi „infecțioase” este, cum am spus, globală. Există însă diferențe de la țară la țară.
Poporului român pare să i se fi rezervat varianta „hard”.
Am fost preveniți. Noul val de isterie, deasupra căruia este fluturată creșterea numărului de infectări, dar este discret trecut sub tăcere numărul mic de decese, plus apelul patetic, repetat două zile la rând de președintele Iohannis, ca toate forțele politice să se unească (inclusiv scârbavnicul PSD) pentru a apăra țara de pandemie, trebuiau să ne pună în gardă.
(În Statele Unite, unde se petrece un fenomen asemănător – crește numărul de infecții, dar numărul de decese rămâne mic – CDC se pregătește să anunțe ieșirea din epidemie.)
În aceste zile, în Parlament, se votează o lege criminală. Liberticidă. O lege care transformă România într-un sinistru poligon de încercare, fără precedent în lumea civilizată.
Parlamentul României, garantul democrației, votează cu toate mâinile și cu entuziasm stahanovist legea prin care un popor întreg este băgat la pușcărie. Fără speranță de scăpare.
Nu doar COVID-ul ci orice altă infecție ne va zăvorî de acum înainte, pentru orice strănut, după cum stabilește Polituburo-ul în halate albe, încheiate prost, de sub care se vede uniforma de caraliu.
Orice persoană devine „suspectă” și poate fi închisă/internată după placul puterii. Bunurile, deoarece riscă să fie contaminate, îi sunt confiscate „suspectului”, care nu știe când și dacă le va mai revedea.
Marți, președintele Colegiului Medicilor din România, făcea la Radio România Actualități o declarație de neimaginat nici măcar în China ori în republicile bananiere:
„Suntem în război”, a zis Gheorghe Borcean. „Și, în război, ordinele autorităților se respectă ad litteram! Nu că am dori să punem pumnul în gură cuiva, dar colegii noștri medici trebuie să se abțină de la a exprima opinii care contravin părerii comune.”
Pluralismul științific tocmai a fost scos în afara legii cu un mârâit de buldog încolțoșat. Dictatura medicală a fost proclamată oficial.
Trebuie că există un blestem în gena poporului român, de este sortit să fie cobai în tot felul de experimente funeste, unice în istorie: Decembrie 1989 și mineriadele - mai recent, ori Fenomenul Pitești - cu câteva decenii în urmă.
Situația de acum din România începe să semene tot mai frapant cu tortura psihică din beciurile Piteștiului.
Ca și ea, tirania COVID urmărește distrugerea psihică a individului, transformarea sa într-o pastă amorfă și fără personalitate, din care să fie modelat „Omul Nou”, caracterizat printr-o supușenie entuziastă față de Noua Ordine.
Acum, ca și atunci, principala unealtă de „Reeducare” este Teroarea.
Omul COVID, la fel ca Omul Pitești, este în general dispus să renunțe la orice fel de drepturi pentru a scăpa cu viață. Orice viață, chiar și una de vierme. Supraviețuirea, sub-viețuirea sunt preferabile morții
Noii torționari, care joacă astăzi rolurile mardeiașilor lui Țurcanu, au fost la început doctorii-politruci care, în loc să trateze și să vindece, stau toată ziua la televizor și țin discursuri propagandistice, astenizând și îngrozind populația.
Însă rândurile torționarilor se îngroașă de la o zi la alta.
În linia a doua, ascunsă sub poalele halatelor albe, dar tocmai de acea mai gălăgioasă și mai agresivă, stă Presa Reeducată. Citând cu emfază din „Teoria COVID-ului – Cursul Scurt”. Fără să judece. Sau judecând și acceptând minciuna. Împărțită în două: inepți și ticăloși.
La fel ca la Pitești, „Reeducații” devin „Torționari” la rândul lor, față de cei din jur. Își îndoctrinează, își ceartă și își sperie familia și prietenii. Reînvie agresivitatea domestică din vremea FSN și a minerilor, când se destrămau familii din cauza nepotrivirii politice.
La fel ca la Pitești, sentimentul de vinovăție este generalizat. Ești suspect de COVID, posibil purtător al bolii mortale. Ești o armă letală la tâmpla aproapelui. Fii deci smerit, supus, privește în țărână și așteaptă verdictul specialiștilor pentru a afla dacă meriți să trăiești în societate!
Atenție, însă, favorul este temporar. Mâine virusul se poate instala și în tine!
Să mergi la biserică sau la cârciumă, ba chiar și să ieși din casă, a devenit un privilegiu. „Vrei să mori? N-ai decât, dar nu-i omorî și pe alții!” Aceasta este mantra cu care ți se închide gura și iala.
(Din străfundurile memoriei reapare acel sentiment difuz de neliniște când erai oprit de miliție pe stradă, în timpul lui Ceaușescu, și te așteptai să îți găsească ceva în neregulă: lipsă grupă sanguină în buletin, nu locuiești în zonă, ai plete, porți blugi. „Ai făcut tu ceva”, îți dădea de înțeles organul vigilent, lovindu-și rău-prevestitor pulanul de vipușcă.)
În faza finală, „Reeducatul” renunță la orice ideal propriu, la credințele, convingerile și pasiunile sale, la viața sa. Se dezice de sine, de toți cei apropiați și de Dumnezeu.
Sfârșește prin a-și accepta Torționarul, a avea nevoie de el, a-l idolatriza, oricât de imbecil și abject este.
„A câștigat bătălia cu el însuși: îl iubește pe Fratele cel Mare.”