Coco Chanel, o doamnă pe gustul tuturor

Clienţi? Prinţesa Grace de Monaco, Marlene Dietrich, Ingrid Bergman, familiile Rothschild şi Rockefeller… Iubiţi? Igor Stravinski, Serge de Diaghilev, poetul francez Pierre Reverdy…Prieteni? Picasso, Salvador Dali, scriitorul Jean Cocteau. Relaţii speciale? Cea cu Ducele de Westminster, care a cerut-o în căsătorie, dar a fost refuzat.

Formula succesului? "Nu ai nevoie de geniu, doar de multă îndemănare, talent şi puţin bun gust". Legenda? Se spune că la orfelinat a primit porecla "Coco" după ce a interpretat în faţa colegilor un cîntecel despre un câine pierdut pe nume… Coco. Mai există o variantă: la un moment şi-a încercat norocul cântând la cabaret şi aşa şi-a ales prenumele "Coco", după titlul singurului cântec pe care îl ştia – Ko Ko Rik Ko! Semn zodiacal? Leu, născută la 19 august 1883.

Coco Chanel (căci despre Ea este vorba) este cea care a uşurat "misiunea" bărbaţilor, eliminând "surplusul de material" şi înlocuind corsetul şi balenele. Iar femeile să-i zică mersi pentru jachetele drepte, scurte, pentru fustele până la genunchi şi pălăriile cu boruri largi, pentru şiragurile de perle false, pentru little black dress şi multe altele! Plus că a asigurat nemurirea fustelor în clini, a rochiilor gen bluze şi a baticurilor în formă de triunghi! Așadar, atât doamnele, cât și domnii sunt satisfăcuți.

Coco s-a născut într-un orăşel din Saumur, Franţa. Fiind cea de-a doua fiică a lui Albert Chanel şi Jeanne Devolle: un vânzător, respectiv o spălătoreasă. Amândoi analfabeţi, nu au putut dovedi sau confirma ortografierea corectă a numelui de familie. Iar numele a fost confirmat de către primarul François Poitou că este corect " Chasnel "! Mai târziu, greşeala va consitui un mic coşmar pentru biografi.

Când Coco avea 12 ani, mama ei a murit de tuberculoză, iar tatăl a plecat de acasă după câteva săptămâni de la deces. Mica Chanel va sta şase ani într- un orfelinat dintr-o manastire romano-catolică, unde va învăţa…să coasă. Astfel, încă din adolescenţă începe să confecţioneze propriile haine şi pălării. La 18 ani a părăsit orfelinatul, cu gândul de a deveni cântăreaţă, iar gurile rele spun că a devenit mai mult decât a vrut…Preferăm lucrurile bune, de genul caracterizării "primul stilist care a impus negrul în modă". În 1906 cunoaşte un ofiţer bogat, Etienne Balsan, care o ajută să pătrundă în lumea aristocraţiei. În acelaşi an creează prima pălărie şi îşi începe ucenicia în atelierul Casei Balsans din Paris. În 1909 făcea deja ravagii. În 1913 îşi deschidea propriul magazin. A început sa se ocupe de couture, folosind ca material jerseul-o premieră în lumea modei franceze. Se inspira întotdeauna din şifonierul bărbaţilor, a avut grijă să introducă pantalonul în garderoba femeii.

Era foarte severă cu angajatele sale care o ştiau de frică! În anii ’20, după ce l-a dominat cu…să-i zicem dragostea ei pe compozitorul Igor Stravinski , a lansat un parfum: Chanel No 5. Se pare că Ernest Beaux, care lucrase ca parfumier pentru ţarii Rusiei, i-a oferit lui Coco două serii de variante, numerotate de la 1 la 5 şi de la 20 la 24, iar creatoarea a ales numărul 5. Când Ernest a întrebat-o ce nume va purta parfumul, aceasta i-a răspuns că va fi 5, pentru că îl va lansa pe 5 mai, în speranţa că această coincidenţă îi va purta noroc.

În timpul Primului Război Mondial a fost pentru scurt timp soră medicală. În cel de-al doilea, Coco a încercat să îşi salveze afacerea începând o relaţie cu un ofiţer nazist, ceea ce i-a adus acuzaţii de colaboraţionism şi un exil autoimpus în Elveţia. În 1954 a revenit în forţă în lumea haute couture. În ultimii ani ai vieţii se simţea singură, muncea fără oprire (nu se oprea nici măcar să mănînce).

Seara îşi invita prietenii la cină, în apartamentul său de la Ritz, unde "tronau" pe masă, pe picioarele scaunelor, în lemn sau în marmură două motive foarte dragi creatoarei: grîul şi leul (credea foarte mult în astrologie). De frică să nu rămînă singură, îşi reţinea prietenii pînă tîrziu, ţinîndu-i de vorbă chiar pînă la ieşirea din hotel. Vizionara regină a modei a murit la 10 ianuarie 1971, într-o zi de duminică, în somn, în apartamentul său de la Hotelul Ritz, unde a locuit timp de 30 de ani. "Nu există timp pentru monotonie. E timp pentru muncă. Şi timp pentru iubire". A spus-o Gabrielle Bonheur "Coco" Chanel. <iframe width="560" height="450" src="http://www.youtube.com/embed/hSuPDwDmO04" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>