Peste, legume şi ceai verde? Este ora mesei în Japonia, dar poate fi şi la noi numai dacă vrem! Ceea ce a fost numit de către occidentali "dieta japoneză", este de fapt un mod de viaţă sănătos.
Specialiştii în materie spun că nu trebuie neapărat să găteşti mâncare japoneză pentru a te bucura de beneficiile acestei diete. Pur şi simplu mănâncă mai multe fructe, legume şi peşte. Studii recente au demonstrat că secretul lor constă tocmai în peşte şi fructe de mare, şi, pe lângă acestea, porţiile mai mici şi plăcerea de a sta la masă. Deoarece la ei nu prea exista termenul de "a mânca pe fugă", ci doar plăcerea de a mânca încet şi de a se bucura de fiecare aromă. Sub dictonul "Serveşte porţii mai mici şi mănâncă încet!", japonezii (în special femeile japoneze) nu urmează diete drastice de slăbire. Este adevărat că japonezele sunt minione în mod natural, cu o structură osoasă fină şi delicată. Naomi Moriyama, autoarea cărţii "Japanese Women Don't Get Old or Fat" ("Femeile din Japonia nu îmbătrânesc şi nu se îngraşă"), spune despre dieta japoneza că este "iPod-ul alimentelor" şi, în speţă, al siluetei de vis.
Porţii mici cu paşi mari
Japonezii au zicala "Hara hachi bu", care se bazează pe o învăţătură confucianistă conform căreia oamenii trebuie să mânânce până când stomacul este 80 la sută plin. Dieteticienii spun că ar fi culmea să credem că japonezii sunt perfecţi la capitolul alimentaţie. Şi lor le place carnea, de porc, de vita, de pui, mananca gras, le plac şi lor uneori "lucrurile occidentale", aşa cum occidentalii apreciază bucătăria japoneză. Ceaiurile aproape nelipsite de la orice masă, tofu, orezul în loc de pâine, soia în loc de sare, alge…Japonezii fac multă mişcare - deşi sunt o forţă în domeniul construcţiei de maşini, japonezii merg foarte mult pe jos sau cu bicicleta, în cea mai mare parte a zilei. De asemenea, majoritatea clădirilor japoneze nu sunt foarte înalte şi nu au lift, urcatul scărilor fiind o formă eficientă de exerciţiu fizic. Ei evită alimentele semipreparate, salamurile, pateurile şi alte ingrediente ambalate, bazându-se doar pe ingrediente proaspete. Supermarketurile japoneze chiar sunt considerate "palate ale alimentelor proaspete".
Conform statisticilor, un japonez consumă cu până la 25% mai puţine calorii într-o zi, în comparaţie cu un american. Magia alimentaţiei de tip japonez stă în putinţa acesteia de a îmbina toate nutrientele necesare unei sănătăţi de invidiat cu alimente cu puţine calorii, totul prezentat într-o manieră delicioasă şi îmbietoare. Ciocolata, cartofii şi prăjiturile trebuie înlocuite cu alternative de genul: fructe, legume şi supe pe bază de paste. În Japonia, mâncarea este servită pe platouri sau farfurii şi castronaşe separate, şi nu pe un singur platou mare, aşa cum se întamplă în majoritatea cazurilor de pe glob. Cei care stau la masă servesc din fiecare fel, gustând, încet, din tot ce se află pe masă. Cine vrea să mânânce astfel trebuie să micşoreze porţiile şi să nu nu se grăbească! Rezultatul? Specialiştii explică procesul încetinit de ingerare a mâncării prin posibilitatea creierului de a realiza că stomacul este plin: "dacă mănâncăm cantităţi mai mici la fiecare masă, vom ajunge în scurt timp să scăpăm de kilogramele în plus, dar şi să avem o viaţă sănătoasă, fără excese. Nu trebuie să micşorăm toate porţiile, ci doar pe cele care conţin calorii foarte multe".
Supa Miso în loc de supă de varză
Există un fel principal în mesele zilnice ale japonezilor, care şi-a câştigat în timp titulatura de mâncare tradiţională în timp. Ar putea fi o alternativă extraordinară la clasica şi mult "utilizata" supă de varză. Ingredientele din care este preparată sunt foarte sănătoase şi conţin nutrienţi esenţiali organismului uman. În ciuda numelui exotic, supa Miso este un fel de mâncare simplu de preparat şi conţine un set de ingrediente uşor de procurat în supermarketurile cu specific asiatic şi nu numai. Miso este un produs specific japonez, fiind un produs fermentat din soia, sare si încă o cereală. Până acum câţiva zeci de ani, miso se fabrica în gospodărie, fiecare familie japoneză având propriul…miso. Poate să aibă o varietate de arome şi culori, depinzând de locul unde şi cum a fost fabricat. Obţinerea de miso este influenţată de materiile prime folosite, de climă, şi de gustul local. Deşi în prezent în Japonia există sute de feluri de miso, totuşi a putut fi clasificat în trei categorii, în functie de cereala folosită: miso de orez, miso de orz şi miso de soia.
Are şi un fel aparte de servire: bolul de supă se ţine cu ambele mâini şi se soarbe ca şi cum s-ar bea dintr-un pahar, iar bucăţelele de legume rămase în supă se mănâncă ulterior cu beţişoarele tipice bucătăriei asiatice (este acceptat şi stilul european pentru cei care nu se descurcă!).
Delicii colorate
Legumele stau la baza mâncărurilor japoneze. Întrebaţi în cadrul unui sondaj care este felul preferat de mâncare al familiilor lor, japonezii au răspuns că li se cere de cele mai multe ori să gătească legume amestecate în sos asortat. Ardei graşi, mazăre, lăptuci, ceapă, roşii, ardei iuţi, salată, morcovi, spanac, muguri de bambus, sfeclă, rădăcini de lotus, ridichii, ciuperci, napi şi legume de apă sunt doar câteva dintre deliciile colorate pe care japonezii le includ cu plăcere în dieta lor. La fiecare masă sunt servite până la cinci feluri de mâncare diferite, şi niciunul nu găseşte ciudat să mănânce dimineaţa supă de legume sau frunze de salată. Legumele se gătesc în diferite feluri- fierte în sos, prăjite sau fripte ori în aburi, iar fiecare astfel de modalitate de preparare păstrează caracteristicile nutritive ale alimentelor.
Să nu uităm de cantităţile mari de orez appreciate de japonezi pe tot parcursul zilei, deci la aproape orice masă. De şase ori mai mult orez decât mănâncă un european. Se serveşte în orice moment al zilei, inclusiv la masa de dimineaţă, fără ulei sau unt. "Secretele" dietei japoneze sunt practic interminabile, dar deocamdată , dacă vă hotărâţi să urmaţi această dietă, vă urăm " Itadakimasu!" sau "Poftă bună!".
Îngheţată şi prăjiturelele în cantităţi reduse
Felurile de mâncare gătite de japonezi conţin soia, iar la o singură masă se pot servi până la patru feluri care au la bază această legumă. În ceea ce priveşte desertul tipic japonez, acesta este salata de fructe. În funcţie de sezon, ea conţine fructe asortate, decojite şi mărunţite, aranjate foarte apetisant pe un platou. Ei se bucură deseori de deliciile occidentale cum ar fi îngheţata şi prăjiturelele, însă numai în cantităţi reduse. Iar, în cadrul oricărei mese, un pahar mare de ceai verde japonez este maniera cea mai bună de a savura un ospăţ moderat, dar îndestulător. Un moft pretenţios
Sushi este privit ca un mic moft. Şi încă unul pretenţios. Această artă culinară japoneză, caracterizată de gustul delicios şi de formele viu colorate, a avut nişte începuturi foarte modeste. În secolul al VII-lea, locuitorii Asiei de Sud-Est au introdus tehnica conservării prin marinare, iar japonezii au adoptat şi ei această metodă a împachetării peştelui în orez. În 1820 Hanaya Yohei din Edo (Tokyo) crea pentru locuitorii acestui oraş cea mai apropiată reţetă de ceea ce cunoaştem azi drept sushi. Gustările sale, care au includeau sashimi (felii de peşte proaspăt) sau fructe de mare combinate cu orez cu oţet erau pregătite şi servite de clienţi direct de la "standul" său de sushi. Astfel, Hanaya nu doar a introdus consumarea peştelui crud pentru sushi, ci ca creat tradiţia servirii gustărilor proaspete şi rapide. Acest fel de mâncare sănătos şi delicios a cunoscut cele mai multe transformări în secolul al XX-lea. Sushi a pătruns şi în alte ţări ale lumii, iar în SUA popularitatea sa a crescut în anii 70. Cele mai frecvente variante sunt: Nigiri-Sushi (sushi modelat cu mâna), Oshi-sushi (sushi presat ), Maki-sushi (sushi rulat) şi Chirashi-sushi (sushi desfăcut).