Puţine femei se puteau mândri cu o asemenea performanţă, iar ea manifesta încă din adolescenţă o atracţie specială pentru aşa ceva...
A fost numită singura femeie-pilot în viaţă, care a luptat în cel de-al Doilea Război Mondial pe ambele fronturi şi a contribuit la salvarea vieţii a peste 1.500 de militari.
Spunem „a fost numită”, deoarece această femeie deosebită a încetat din viaţă ]n anul 2013, la remarcabila vârstă de 100 de ani. Era singura supravieţuitoare a Escadrilei Albe…
Totul a început în 1935, când Mariana Drăgescu, care pe atunci avea 23 de ani, a obtinut brevetul de pilot. Erau vremuri în care puţine femei se puteau mândri cu o asemenea performanţă, iar ea manifesta încă din adolescenţă o atracţie specială pentru patinaj, înot, echitaţie, schi, totul culminând cu aviaţia.
L-a întâlnit pe Antoine de Saint-Exupery
Va urma cursurile Şcolii de Pilotaj "Mircea Cantacuzino" de la Băneasa. Odată cu obţinerea brevetului, a devenit una dintre primele femei-pilot din ţara noastră. După brevetare, Mariana Drăgescu lucrează la Aeroclubul Regal al României şi, în această perioadă (1935-1938), are ocazia să cunoască personal câţiva celebri aviatori francezi care au vizitat Bucureştiul. Ca un fapt inedit, l-a întâlnit, în 1936, pe Antoine de Saint-Exupery. Cu câţiva ani înainte de război, o cunoaşte pe Smaranda Brăescu, deja o celebritate: ca paraşutistă, doborâse câteva recorduri, care culminaseră cu cel din mai 1932, când se lansase cu paraşuta de la 7.233 metri, la Sacramento, în SUA (record mondial absolut).
Mariana Drăgescu a început să zboare în dublă comadă în anul 1935, obţinând al şaptelea brevet feminin din România. În anul 1937 a fost încadrată la Aeroclubul Regal apoi, din iunie 1940, la Ministerul Transporturilor, Navale şi Aeriene, în funcţia de pilot. A fost mobilizată şi, din anul 1941, a plecat pe front făcând parte din Escadrila Sanitară, supranumită Escadrila Albă, participând la război pe ambele fronturi, până în ultima zi. După campania din Crimeea a rămas singura femeie pilot româncă de pe Frontul de Vest.
Nu ţineau cont
Escadrila Albă, unitatea românească de avioane sanitare pilotate de femei, ţara noastră fiind singura din lume care dispunea, la acea dată, de o astfel de unitate…
Pornind de la modelul organizaţiei finlandeze Lotta Sward, prinţesa Marina Stirbey a avut ideea înfiinţării unei escadrile sanitare pentru transportul răniţilor, cu avioane pilotate de femei. Memoriul depus de ea în 1939 la Ministerul Aerului, după un raid aviatic în Suedia şi Finlanda, a fost aprobat, iar escadrila a fost înfiinţată. Supranumele de Escadrila Albă venea de la faptul că avioanele - tip RWD-13, de fabricaţie poloneză, au fost vopsite iniţial în alb, cu crucea roşie aplicata pe fuselaj si pe aripi. Spre sfârşitul anului 1941 vor fi vopsite în culori de camuflaj, deoarece sovieticii nu ţineau cont de faptul că erau avioane sanitare, şi le bombardau.
Cu un curaj ieşit din comun, Mariana Drăgescu, alături de celelalte femei-pilot, şi-a îndeplinit cu succes misiunea de a salva răniţii căzuţi pe fronturile de luptă. Ele au salvat mii de soldaţi, începând cu 22 iunie 1941, când aviaţia română a intrat în luptă, după invazia Uniunii Sovietice. Mariana a apărut în ziare şi reviste internaţionale ale vremii, chiar pe copertă, fiind apoi marginalizată în timpul comunismului.
Singura femeie pilot româncă de pe Frontul de Vest a fost decorată în septembrie 2012 cu Emblema Onoarea Armatei României, la împlinirea unui secol de viaţă.