Recunosc, m-a interesat mai mult privitul la televizii a meciurilor din Liga a 2-a. Las deoparte nivelul calitativ subțirel al ambelor competiții. M-a interesat răspunsul la miza promovării a celor nu mai puțin de zece pretendente.
Dacă la nivelul primului eșalon, încă din startul campionatului s-au așezat clar CFR, FCSB și CSU, la liga a 2-a lucrurile au fost mai complicate. Nu mai puțin de 10 echipe din cele 20 de participante au dorit să promoveze. Acestea s-au numit Farul, Chiajna, Călărași, U Cluj, Petrolul, Mioveni, Ciuc, Poli Timișoara, Rapid și FCU Craiova. Ce emulație mai bună și ce încrâncenare mai trebuie?
Dorința de-a promova, obiectiv frumos
Este primul campionat din ultimii ani în care a fost abandonat conceptul obiectivului negativ, acela al ”evitării promovării”.
Am respectat această abordare și iată și motivul pentru care am devenit un telespectator fidel. Se vorbea de orașe cu tradiție în fotbal, se confruntau cluburi bugetare și cluburi private și rezultatul final a fost o incertitudine mai bine de 30 de etape. Toate echipele pomenite s-au perindat pe podium în diferite etape și perioade ale campionatului.
Au apărut jucători noi, de perspectivă. Tocmai acestea au însemnat sarea și piperul Ligii a 2-a.
Incertitudinea, sarea și piperul ligii secunde
Nu se mai vorbea de, deja parcă eternele, FCSB, CFR și CSU. Desigur că nivelul tehnic și spectacular a lăsat mult de dorit. Repet, incertitudinea promovării a însemnat mai mult.
Cu două, respectiv o etapă înainte de final, câștigătoarele sezonului se numesc FCU 1948 Craiova și Rapid București.
De ce ele?
Foarte simplu.
Craiova pentru că este orașul fotbalului pe pâine, are suporteri, bani, un patron nebun după fotbal și tradiție.
Rapidul pentru că are bani, suporteri și, la fel, o mare tradiție.
Sunt multe elemente comune în ce le privește. În cazul Craiovei însă, decisivă a fost valoarea lotului ceea ce a dus la o constanță impresionantă. Oltenii au condus clar ostilitățile campionatului reușind să nu piardă chiar și-atunci când au jucat slab.
Performanța lor este cu atât mai de apreciat cu cât a fost realizată ad-hoc, în primul sezon de participare în Liga a 2-a.
Rare au fost cazurile.
În privința Rapidului lucrurile stau puțin diferit. Giuleștenii n-au avut cel mai bun lot dar au avut sclipiri atunci când a trebuit și au beneficiat și de inconstanța mentală a celorlați.
În câteva rânduri chiar și Stiința Craiova a beneficiat de această stare de fapt.
Ambele echipe au fost marcate de schimbările de antrenori pe întreg parcursul campionatului. Patru antrenori a schimbat Craiova și trei antrenori Rapidul. Aici lucrurile nu sunt tocmai cușer. Cu toate astea se pare că Trică și Iosif au fost în cele din urmă soluțiile-pastilă optime. Felul lor de-a antrena și de-a se manifesta rezonează cu suporterii minunați ai celor două echipe.
Echipe care au decepționat
Așteptam mult mai mult de la U Cluj, Petrolul și Farul.
Nu-mi explic cum de echipe cu bugete însemnate ca Petrolul și U Cluj să nu fi participat măcar în play-off!
Se pare că ceva suferă la aceste două cluburi, fie în coabitarea internă, în relația cu suporterii și poate chiar în viziunea despre fotbal, realitate și manieră.
Imaginați-vă cum ar fi arătat un play-off cu Farul, Petrolul, U Cluj, Poli Timișoara, Rapid și Craiova!? Cu 10 meciuri tur-retur, cu suporteri în tribune și cu promovarea pe masă.
Sunt de preferat astfel de meciuri decât pe cele din Liga a-1-a dintre , să zicem, Clinceni și Voluntari. Chiar Sibiu contra Astra.
Una peste alta promovarea ambelor echipe înseamnă un succes imens pentru fotbalul românesc.
Cluburi bugetare și private
Cu toate astea am și regretul că diferențierea financiară între cluburi există. Bugetare și private nu e totuna. De aceea FCU Craiova este cu atât mai merituoasă.
Îmi sunt dragi și le apreciez și pe Ripensia, ASU Poli, Ciuc, cluburi care au încercat și iată, au reușit să țină piept și încă foarte bine, echipelor de primării și Consilii județene. Ele au demonstrat că se poate și că este singurul drum realist și corect al fotbalului profesionist.
Ce va urma pentru cele două promovate? Istoria obligă
Un an al re-debutului pe prima scenă. O revenire mult așteptată și speranțe.
Atât Craiova cât și Rapidul au poveri greu de dus. Ambele au istorii cât fotbalul românesc.
Jucătorii de azi sunt urmașii lui Oblemenco, Balaci, Baratki, Bazil Marian și Dan Coe. Antrenorii ai lui Valentin Stănescu, Mircea Lucescu și Constantin Oțet. Ei trebuie să conștientizeze prin atitudine și implicare această realitate.
Simplul act de prezență pe prima scenă nu este suficient.
Istoria titlurilor, ale Cupelor câștigate de către predecesori îi obligă. La fel și participarea internațională.
Cu certitudine ambele formații vor dori să demonstreze că trecutul recent a fost nedrept în ce le privește și că orgoliile de-a reveni în istoria fotbalului nu se pot realiza decât prin a demonstra că locul lor este în elită.
Ambele au obligația morală de-a dinamiza fotbalul românesc.
Un fotbal aflat în cârje. Păcat