Documentându-mă pentru articolele privind rolul actual și viitor al Poloniei în Europa de Est, rivaliatea dintre Berlin și Varșovia și lobby-ul polonez în SUA, apărute în lunile din urmă în publicația noastră, am revăzut un studiu mai vechi, din 2014, publicat de două importante think tank-uri - Atlantic Council din Washington  și Central Europe Energy Partners (Bruxelles) - sub titlul Completing Europe.

Axat pe problematica energiei, transporturilor și telecomunicațiilor în Europa Centrală și de Est, într-o nouă arhitectură, studiul poate fi considerat matricea teoretică a Inițiativei celor Trei Mări (I3M) care a luat naștere un an mai târziu. Nu voi intra în detalii privind înființarea și rolul I3M întrucât despre această inițiativă s-a scris și discutat foarte mult, mai ales în contextul întâlnirilor la nivel înalt. Voi încerca însă să descifrez unele rațiuni care au condus la crearea sa și îi condiționează funcționarea și viitorul .

Scurtă incursiune la originile Inițiativei celor Trei Mări...

În 2014, nu am acordat prea mare importanță autorilor acestui studiu dar acum am observat că unul dintre principalii coordonatori ai lucrării este Ian Brzezinski, fratele lui Mark, ambasadorul Statelor Unite la Varșovia - celălalt fiu al lui Zbigniew Brzezinki pe care l-am pomenit în articolul de săptămâna trecută. Unii dintre autori sunt din Europa de Est sau americani cu origine în această regiune. Niciun român, însă o legătură cu România ar fi. David Koranyi, universitar maghiar, coordonator și el al studiului, era la vremea respectivă director adjunct al diviziei Atlantic Council’s Dinu Patriciu Eurasia Center. Actualmente este șeful echipei de consilieri diplomatici a primarului Budapestei, Gergely Karaksony. Este considerat unul dintre experții europeni de marcă în relații economice internaționale și așa-numita diplomație a energiei.

Despre I3M se vorbește de la începutul anilor 2000 reluându-se o mai veche idee a generalului Jozef Pilsudski - liderul Poloniei după Primul Război Mondial - lansată în urma cu o sută de ani. Cel care a relansat-o - mai întâi în cercurile de intelectuali și apoi în cele politice - a fost George Friedman - politolog american născut la Budapesta - și think tank-ul său Stratfor pe care avea să-l părăsească în 2015. Ideea a rămas și a dobândit formă și conținut. A fost imediat susținut de Robert Kaplan (Center for a New American Security), Ben Hodges (Center for European Analysis) și istoricul polono-american Marek Jan Chodokievicz (Institut for World Politics), un apropiat al președintelui Donald Trump. O radiografie strict politică a sprijinului de care se bucură inițiativa pe eșichierul american arată o susținere transversală care ar putea fi interpretată, parțial, drept rezultat al  acțiunilor sistemelor  de lobby polonez și maghiar din America. Este drept, convergența cu interesele americane pe axa mărilor Barents, Baltică, Neagră și Mediterană cu extensie spre Adriatica a fost și rămâne o realitate indiscutabilă.

...și unele rațiuni care au făcut-o necesară

Inițiativa a apărut pentru că era nevoie de o avangardă a Alianței Nord-Atlantice care să se consolideze și să reziste în fața expansionismului Moscovei spre vest. Peninsula Crimeea fusese deja ocupată. Din rațiuni strategice legate de soliditatea axei baltico-pontice, Bucureștiul a devenit, în mod natural, al doilea punct de rezistență al organizației  asigurându-i stabilitate, echilibru geopolitic și eficiență.

În același timp, I3M a însemnat și materializarea unui vis mai vechi al polonezilor care a rezistat în imaginarul lor colectiv după desființarea statului și în timpul dictaturii comuniste. Este vorba de abandonarea pentru totdeauna a rolului de satelit al unuia sau  altuia și de a intra în cercul restrâns al protagoniștilor continentului. Așa cum au fost până la despresurarea Vienei, la sfârșitul secolului al XVII-lea. Războiul din Ucraina a adus Polonia și România în prim-planul strategiei de politică externă a Washingtonului în Europa. La Varșovia pare să fi început să circule o cunoscută afirmație a lordului Hastings Lionel Ismay, primul secretar general al Alianței Nord-Atlantice: ,,Alianța trebuie să-i țină pe ruși afară, pe americani înăuntru (în Europa nr.) și pe germani dedesubt’’. La Berlin, aceste vorbe fuseseră demult uitate mai ales că la vremea când au fost spuse, Germania nu era membru NATO. Avea să devină puțin mai târziu. Polonia era departe de Alianță, în spatele Cortinei de Fier. Acum este în fața tuturor...

Din nou despre rivalitatea Berlin - Varșovia

La summit-ul din 2019, Germaniei - principalul partener comercial al celor 12 membri ai inițiativei - i s-a acordat statutul de observator pe lângă organizație dar nu l-a primit pe cel de membru plin. Opoziția a venit din partea Varșoviei. În opinia polonezilor, dacă Germania devine membru, se vor reaprinde jocurile de putere iar inițiativa își va schimba conținutul și obiectivele în câțiva ani. Chiar dacă în cadrul narativului oficial polonez se insistă pe cooperarea economică între statele membre, consolidarea infrastructurii și diversificarea surselor de energie - cam ce tratează studiul menționat mai sus coordonat de Ian Brzezinski - I3M înseamnă mult mai mult. Mai ales în noul arc condițional creat de războiul de agresiune din Ucraina. Este un joint venture geopolitic între state care, cu excepția Austriei, au în comun trecutul totalitarist și interese actuale cu un grad ridicat de convergență. Ridicat dar nu total. Într-un discurs programatic ținut la Heidelberg în martie ac., premierul Mateusz Moraviecki vorbea de un ,,nou echilibru în Europa’’ în favoarea statelor din Europa Centrală și Orientală, aparent justificat de conflictul din Ucraina și ipotetica aderare a acestei țări la Uniunea Europeană. În spatele vorbelor era, de fapt, ideea primordialității Poloniei în regiune.

Referindu-se la interviul lui Emmanuel Macron din publicațiile Politico și Les Echos, realizat la întoarcerea din recenta vizită la Beijing, același premier se referea la ,,falimentul Vechii Europe’’ și liderul celei noi, Polonia. Oare cât de mult contează Inițiativa celor Trei Mări în ecuația poloneză a leaderschip-ului din estul Europei? Răspunsul vine tot de la Morawiecki: ,,relațiile dintre Washington și Varșovia sunt cele mai bune din istorie’’. Nu sunt multe rânduri așa că nu trebuie să citim printre ele.

Precizez că în prima parte a discursului de la Heidelberg, premierul Moraviecki a abordat și chestiunea datoriei Germaniei față de Polonia. ,,Polonia, a subliniat el, nu a primit vreodată despăgubiri din partea Germaniei pentru crimele din timpul Războiului, pentru distrugeri și jefuirea proprietăților și a comorilor culturii naționale’’. ,,O deplină reconcilere, a adăugat oaspetele polonez, e posibilă numai dacă există o compensație’’.

Discursul din orașul universitar german al premierului Poloniei este, ca importanță, pe linia celor pronunțate de E. Macron (Sorbona 2017) și O. Scholz (Praga 2022).

Concluzii și interpretări geopolitice în...Mediterana

Construcția magistralelor de transport pe axa nord-sud este una dintre componentele principale ale I3M evidențiate și în studiul menționat la începutul articolului. Vorbim de mărfuri, persoane, energie, materii prime energetice. Într-o exprimare ușor metaforică, aș putea spune că este ,,secționat/obturat’’ sistemul de transport transvesal, est-vest - atât de lăudat în ultimii 50 de ani dar care punea Europa Occidentală sub controlul energetic al Moscovei. În plus însă, se creează posibilitatea extinderii acestor magistrale spre zonele cu resurse energetice din Mediterana Centrală și Orientală și spre Nordul Africii. Din câte știu, una dintre variantele maritime ale ,,Drumului mătăsii’’ (B&R) trece tocmai pe acolo.

Revenind la ideea de mai sus ar trebui să răspundem la o întrebare: cu mărfurile și resursele ar fi clar dar cu persoanele? Dacă aruncăm o privire asupra creșterii demografice în Africa în următorii 20-30 de ani - mai ales pe segmentul geografic subsaharian - ne dăm seama că fluxurile de migranți nu se vor opri prea curând. Vor dura decenii la rând. Blocarea Mediteranei sau realizarea de investiții occidentale în țările de origine pentru a-i reține acolo, mi se par idei greu de pus în practică. Oricum, în chestiunea investițiilor au apărut alții, fără bagaj colonial: chinezii la concurență cu rușii și turcii. Dar nu vor putea stăvili nici foamea nici setea de civilizație a africanilor pe care vom fi obligați să-i primim controlat, în Europa. I3M ar putea oferi o soluție? Oricum, este expresia modernă a ceea ce englezii, mari inventatori în politica altora, numeau ,,politica mărilor’’ sau, cum ar spune grecii - și ei inventatori dar de democrație, termeni și expresii - thalassopolitica.