CRUZIME. Spiritul unei măicuţe care a fost zidită de vie în pereţii imobilului, pedepsită pentru că s-a îndrăgostit de un călugăr, bântuie şi astăzi locul.
Casa parohială Borley, din Essex, este cel mai bântuit imobil din istoria Marii Britanii. Acolo, fantoma unei măicuţe, a unui călugăr şi a unui căruţaş îi sperie pe oameni şi în ziua de azi. Cei care locuiesc în zonă spun că şi cei neinformaţi, care vizitează întâmplător locul, au declarat că au simţit prezenţe paranormale. Problema dăinuie din 1943.
Atunci s-a încercat o ultimă împăcare cu spiritele. După ce casa Borley a ars, penultimul proprietar al său, Harry Price, a descoperit un craniu de femeie într-una dintre pivniţele de sub parohie. Ştiind de măicuţa care fusese zidită de vie prin anii 1200, a îngropat creştineşte rămăşiţa umană. A sperat că astfel fantomele vor dispărea. Degeaba însă. Începutul poveştii
Parohia Borley a fost construită de preotul Henry Dawson Ellis Bull, în 1863, lângă biserica cu acelaşi nume. Prima apariţie fantomatică în domiciliul lui Bull şi-a făcut simţită prezenţa în anul 1885. Atunci, membrii familiei au declarat că au auzit zgomote de paşi în camerele învecinate, chiar dacă nu era nimeni acolo. Apoi, pe 28 iulie 1900, patru dintre fetele preotului Henry Bull au declarat că au văzut fantoma unei măicuţe stând lângă casă. Şi o trăsură-fantomă şi-a făcut simţită prezenţa prin zonă, spectrul fiind văzut ani de-a rândul, în special noaptea. Preotul lovit de piatră Pe 16 octombrie 1930, preotul Lionel Foyster, văr primar cu fostul duhovnic Bull, s-a mutat în parohie împreună cu soţia sa, Marianne, şi cu fiica lor adoptivă, Adelaide. De această dată, Marianne a avut neplăcerea de fi ţinta unor fenomene paranormale, printre care şi aruncarea sa din pat de forţe necunoscute.
De două ori, preotul Foyster a încercat să efectueze slujbe de exorcizare, însă eforturile sale au fost inutile. Chiar la mijlocul uneia dintre primele şedinţ e, o piatră aruncată de o mână invizibilă l-a lovit pe preot în umăr. Familia preotului Foyster a părăsit casa parohială Borley în urma înrăutăţirii stării de sănătate a duhovnicului. Mantia plutea singură prin aer
Noul proprietar al casei parohiale Borley a devenit Harry Price. Acesta a vrut să închirieze imobilul şi a dat un anunţ în „The Times“. La scurt timp au apărut şi chiriaşii, care au avut şi ei parte de senzaţii tari. Sunetele de paşi cu origine necunoscută şi mutarea obiectelor din cameră de mâini invizibile au fost cele mai frecvente manifestări. O robă de măicuţă plutea misterios prin casa bântuită, fără a fi însă purtată de cineva. Majoritatea celor care au făcut parte din echipa de curajoşi au declarat că au simţit de multe ori o adiere rece în faţa Camerei Albastre a imobilului, chiar dacă afară era căldură toridă.
După ce chiriaşii au părăsit parohia Borley, casa a fost achiziţionată de căpitanul William Gregson. El şi familia sa au fost ultimii rezidenţi ai casei bântuite. Imobilul a ars pe 27 februarie 1939, când Gregson a răsturnat din greşeală o lampă cu ulei. Oamenii care au asistat la incendiu au declarat că au observat siluetele unor fantome la geamurile casei. Casa a fost demolată definitiv în 1944. Atunci, potrivit „The Ghost Story“, în timp ce fotoreporterii revistei „Life“ imortalizau dărâmarea definitivă a imobilului, fotograful a surprins un instantaneu cu o cărămidă ridicată de forţe necunoscute în cadrul uşii de la intrare.
POVESTE
Dragostea dintre o măicuţă şi un călugăr Localnicii vorbesc de faptul că parohia a fost construită pe fundaţia unei foste mănăstiri, sub care a existat un complex de tuneluri şi pivniţe. Legenda vorbeşte de o măicuţă din congregaţia Bures care s-a îndrăgostit de un călugăr. Ei au decis să fugă împreună, însă călugării bătrâni din mănăstire au aflat de planurile lor. Unul dintre prietenii împricinatului a decis să-i ajute să fugă cu trăsura sa.
În noaptea fatidică însă, bătrânii din mănăstire i-au prins pe fugari. Căruţaşul a fost decapitat, călugărul spânzurat, iar măicuţa a fost zidită de vie într-unul dintre pereţii pivniţelor de sub parohia Borley. Fantomele lor au bântuit neîncetat locul, până în prezent.