Comuna Sălaşu de Sus, judeţul Hunedoara a fost astăzi invadată de turiştii de duminică. Nu tarabele cu mici şi bere şi nici spectacolele de tot felul i-au atras, ci fâneaţa cu narcise de la marginea satului.
În fiecare an, când în calendarul ortodox sunt sărbătoriţi Sfinţii Constantin şi Elena, la Sălaşu de Sus este sărbătorită şi ziua comunei. De zeci de ani, localnicii obişnuiesc să meargă la marginea satului şi să culeagă câteva narcise de pe o fâneaţă mai mereu umedă. În ultimii ani însă, obiceiul a ajuns la urechile celorlalţi hunedoreni, iar numărul vizitatorilor a crescut. Anul acesta, vineri, sâmbătă şi duminică, sute de „musafiri” au trecut pârâul ce desparte fâneaţa minunată de drumul mare pentru a-şi lua narcise. Unii s-au mulţumit cu câte un bucheţel mic.
Alţii au luat cu braţul, de parcă ar fi vrut să le vândă apoi, la piaţă. „Invazia” de turişti de duminică a fost atât de amplă în acest sfârşit de săptămână, încât astăzi, pe fâneaţa cu pricina, era destul de greu să mai găseşti vreo narcisă. „Nu am mai găsit mare lucru. A fost un prieten de-al meu vineri aici şi mi-a zis că s-au luat narcisele cu braţul, pur şi simplu. Pentru noi nu a mai rămas mare lucru”, spune uşor dezamăgită Elena Doru în timp ce-şi face curaj să păşească pe puntea de peste pârâu. „Prada” întârziaţilor
Pe drumeagul ce duce spre locul lăudat, vin zeci de plimbăreţi. Nu mai vin cu braţele de flori, cum se spune că s-a întâmplat vineri, dar unii au, totuşi, buchete formate din vreo 30 – 40 – 50 de narcise. Alţii se mulţumesc cu mai puţine, cum este şi cazul lui Dumistrăcel Sava, un haţegan în vârstă de 54 de ani: „Vin aici de vreo cinci –şase ani, dar aşa de multă lume n-am mai văzut ca în duminica asta. Ca de fiecare dată, iau vreo 10 – 15 narcise, că mai multe nu are rost să iau”, mărturiseşte bărbatul. Simona Bucur, o tânără de 18 ani, tot din Haţeg, este însă un pic tristă pentru că e sigură că narcisele cele mai frumoase sunt demult luate: „Cam goală fâneaţa narciselor, dar poate că trebuia să vin şi eu vineri, nu azi”. „Fiecare strânge după câtă răbdare şi dorinţă are de a avea florile. Eu mă mulţumesc cu ce vedeţi la mine-n mână”, adaugă Marcela Ghiţă (49 de ani), oarecum bucuroasă că nu este în locul plimbăreţilor întârziaţi, care nu prea mai au ce să culeagă.
Reprezentanţii Administraţiei Parcului Naţional Retezat, în a cărui grijă se află şi fâneaţa narciselor, spun că ruperea florilor nu ridică nicio problemă, unii susţinând chiar că acest lucru încurajează înmulţirea florilor, de la un an la altul. Un loc special
Fâneţele cu narcise sunt situate în Ţara Haţegului la poalele versanţilor nordici ai Masivului Retezat pe un loc despre care oamenii de ştiinţă au ajuns la concluzia că este, de fapt, o „insulă” dintr-o taiga preistorică. Aici există elementele specifice perioadei post-glaciare. Printre bulgării de granit de sub sol curg ape reci coborâte din Retezat care răcoresc locul, lucru care a ajutat la păstrarea unor plante relicte postglaciare (narcisele, florile de iris, sau mărarul sălbatic) şi a încurajat existenţa unor specii de fluturi rari (Aurinia – fluturele grilaj, Lămâiţa - fluturele frunză, sau albăstriţa – fluturele furnicilor), cele mai multe dintre acestea trăind doar în lunile mai şi iunie.