Micuţii care ajung în familie prin adopţie trebuie familiarizaţi cu acest termen, iar părinţii sunt cei care ar trebui să le dea vestea cât mai devreme.
Momentul în care unui copil i se spune că a fost înfiat este unul de cumpănă în viaţa lui, iar han dicapul fizic pe care îl poate avea, din cauza circumstanţelor în care i se dă această veste, poate deveni major. Experţii în protecţia co pilului şi psihologii le recomandă părinţilor adoptivi să aibă grijă ca micuţii să afle cum au ajuns în familie chiar de la ei şi cât mai devreme posibil.
În ultimii ani, din cauza schimbărilor legislative, numărul copiilor de vârstă mică care sunt adoptaţi în România este din ce în ce mai mic, aşa că multe cupluri au fost nevoite să se îndrepte spre copii mai mari. Dacă doriţi să înfiaţi un copil, înarmaţi-vă cu multă răbdare pentru că procedurile care trebuie urmate sunt foarte greoaie.
Poveşti speciale pentru micuţii înfiaţi
Părinţii adoptivi trebuie să aibă grijă să îi spună micuţului cu mult tact faptul că a fost înfiat. „Dacă, la adopţie, copilul are o vârstă mică, este recomandat să i se spună cât mai devreme posibil. Fiind o problemă cu o sensibilitate psihologică mare, în cazul în care copilul află din altă parte sau în condiţii neprielnice, se va simţi minţit”, este de părere Teodora Bertzi, fost secretar de stat în Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale. În cadrul cursurilor pe care viitorii părinţi adoptivi trebuie să le urmeze, ei trebuie consiliaţi şi asupra acestui aspect.
„Legea este destul de vagă în această privinţă, spune că un copil înfiat are dreptul să ştie, însă nu precizează când. Psihologic vorbind, noi am fost învăţaţi că ar trebui ca de la vârsta de 2 ani să începem să îl familiarizăm cu termenul, să vobim despre adopţia unui că ţe luş, spre exemplu. Sunt şi poveşti spe ciale care se recomandă să fie spu se. Mai este important ca pă rinţii să lase copilului decizia de a spune sau nu şi altor persoane despre statutul lui”, este de părere Miruna, mama unei fetiţe de doi ani, pe care a adoptat-o când avea 7 luni.
Bebeluş sau copil mai mare?
Cea mai importantă perioadă în dezvoltarea afectivă a unui copil este până la 3 ani. Este şi motivul pentru care cei mai mulţi copii abandonaţi de părinţi în spita lele româneşti sunt duşi la asistenţi maternali. Ataşamentul nu se formează însă foarte devreme. „Afec tivitatea se dezvoltă până la 3 ani, dar ataşamentul faţă de o persoană nu este la fel de important până la această vârstă”, spune Teodora Bertzi.
Cuplurile de români care îşi doresc să adopte un copil au ten din ţa de a se îndrepta spre cei de vârste mici. Specialiştii spun însă că sunt avantaje şi în situaţia în ca re copilul adoptat este mai mare. „Cunoscând de la început care sunt trăsăturile psihice dominante şi even tualele riscuri în dezvoltarea copilului, se facilitează integrarea lui în familie”, este de părere psihologul şcolar Daniela Drăghici.
Din 2005, în România, adopţiile internaţionale sunt aproape imposibile, familiile care vor să adopte având obligaţia să aibă domiciliul în România. Potrivit datelor de la Oficiul pentru Adopţii, în 2007, au fost adoptabili peste 1.400 de copii, în timp ce 2.576 de familii şi persoane aveau atestat în vigoare pentru adopţie. Numărul de copii adop taţi, anul trecut, a fost de 928.
Din cauza shimbărilor legislative, copiii foarte mici sunt mai greu de înfiat. „Dacă până acum atenţia doritorilor se îndrepta spre copiii de vârstă mică, până la 3 ani, acum sunt şanse de adopţie şi pentru copiii de vârste mai mari (peste 10 ani) sau de origine romă”, spune Teodora Bertzi.
PROCEDURI GREOAIE „Birocraţia e înfiorătoare, iar numărul copiilor adoptabili e mic”
În ceea ce priveşte procedurile necesare într-o adopţie, doritorii trebui să se înarmeze cu multă răbdare. „Birocraţia este înfiorătoare, iar numărul de copii adoptabili este foarte mic comparativ cu cel al părinţilor care au atestat. Legea este neclară şi dă multe drepturi părinţilor naturali. Până acum câţiva ani, dacă părintele natural nu îşi vizita copilul şase luni, micuţul era declarat adoptabil, acum trec ani până când e adoptabil un copil abandonat”, povesteşte o mămică care a trecut prin această experinţă anul trecut.
Legal, familia care doreşte să ia în adopţie un copil trebuie să depună o cerere la Direcţia de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului din judeţul de domiciliu. Urmează o perioadă de evaluare de 60 de zile, după care se eliberează un atestat care este valabil un an. Teoretic, în funcţie de profilul psihologic al copilului, acestuia i se caută o familie, însă timpul de aşteptare poate fi foarte mare. Dacă aveţi norocul să vi se încredinţeze un copil, mai întâi se va face pentru o perioadă de 90 zile, apoi definitiv.