Charles Jenkins, dezertor american din Coreea de Nord, isi aminteste drama Doinei Bumbea.
Charles Jenkins, celebrul dezertor american ajuns in Coreea de Nord, a fost vecin cu Doina Bumbea, romanca rapita la sfarsitul anilor ‘70. Au fost buni prieteni, alaturi unul de celalalt in multe momente grele.
Viata i-a dus insa in directii diferite: Doina s-a sfarsit de cancer in 1997, iar Charles si-a redobandit, in 2004, libertatea (la care renuntase de... bunavoie). Acum traieste in insula japoneza Sado. Fumator inrait, ne-a primit la o ceasca de cafea, moment ideal pentru a contribui cu amintirile lui la eforturile de lamurire a ceea ce s-a intamplat cu Doina.
EVZ: Ce facea Doina intr-o zi obisnuita? Charles Jenkins: Lucra la masina. Am avut si o gradina micuta si un petic de pamant cultivat cu porumb. Scoteam 250 de kilograme pe an. O singura data am crescut chiar un porc, dar cei care ne supravegheau au inceput sa aiba „grija” si de porumb, si de porc. Am folosit porumbul sa facem taietei, care nu lipseau de pe masa.
Sau il mai schimbam pe bautura. Faceam schimbul cu un nord-coreean care locuia mai jos de noi si care ne si supraveghea. Mai dadea si el mancare porcului, mai dadea si la caine. Caine care ne-a si murit de foame. Pana la urma, si porcul am fost obligati sa-l vindem, nu ne-au lasat sa-l taiem.
Cum v-ati descurcat in timpul foametei din anii ‘90?Mureau zilnic oameni. Voiam sa mai cumparam carne, pentru carnati, dar nu era.
De fapt, de cati bani aveati nevoie ca sa traiti decent?In jur de 600-700 de dolari. Dar in shop-urile din Phenian erau preturi internationale. Asa ca unele lucruri erau foarte scumpe, altele foarte ieftine. Pantalonii, spre exemplu, erau foarte scumpi in Coreea de Nord. Aici, in Japonia, lucrez la un boutique de suveniruri. Fac si 100 de dolari pe zi, lucrez numai in picioare si uneori mananc pe fuga, dar castig.
„Stia ca va muri”
Cand ati vazut-o ultima oara pe Doina?In 1996, la jumatatea lui octombrie. A murit in ianuarie 1997. Nu am vizitat-o ulterior pentru ca sunt prea milos. Nu pot sa vad oameni la care tin suferinzi sau muribunzi. Cand am vazut-o ultima oara, mi-a facut cadou radioul ei. M-a chemat pana la ea ca sa mi-l dea.
Cum vi s-a parut atunci? Stia ca va muri. Stia deja de boala, de care a si aflat intamplator. Initial trebuia ca medicul sa-i faca o simpla radiografie. I-a spus insa sa mai astepte o ora poate vine curentul, iar daca nu, vor merge impreuna la sediul „Programul mondial pentru hrana”, unde exista un generator.
In fine, pana la urma s-a putut la spital. Din greseala, i-a auzit pe medici vorbind intre ei si asa a aflat ca are cancer la plamani. Acolo, doctorul nu ti-ar spune asa ceva. Dar Doina vorbea franceza, engleza, italiana si coreeana.
A mai fost dupa aceea la spital?Nu.
Cum s-a tratat?Acasa. Isi lua ea medicamentele de la spital. Cand durerile au fost mari, sotia mea ii facea injectiile cu morfina, pe care le lua de la acelasi spital. Ii facea morfina in fiecare dimineata si in fiecare noapte.
Unde a murit?Acasa, in patul ei. Chiar in patul ei. Ea si Dresnok traiau separat, el intr-o camera, ea in cealalta.
Si-a iubit sotul?Cum ar fi putut? Au avut zile bune, dar de cele mai multe ori a fost scandal. Dresnok o si batea.
Dar cum l-a intalnit ea pe Dresnok?Ii dadusera inainte o libaneza. Dar ea a plecat din Coreea de Nord si nu s-a mai intors. Dresnok a ramas singur si avea chef sa fie cu cineva. Coreenii i-au facut-o cadou pe Doina.
Pur si simplu i-au dat-o lui, ca-ti place sau nu. Nu a contat ca Doinei nu i-a placut de la bun inceput. Asa procedeaza nord-coreenii. Nu conteaza ca vrei sau nu vrei, trebuie sa accepti orice.
„Orezul era pe cartele”
Era total la discretia lor?Absolut. Cand a fost sa merg cu sotia in Japonia, nord-coreenii mi-au promis ca, daca ma intorc, mi-o dau pe Anocha (n.r. - thailandeza Anocha Panjoy, rapita). Anocha era casatorita cu un german.
A fost si el rapit?Nu, si va spun de ce: a putut sa mearga pana in Europa, de unde, bineinteles, s-a intors. Din 1983, Anocha a locuit in acelasi imobil cu noi, pana in 1989.
Stiti, ca multe nord-coreence si-ar fi dorit sa se casatoreasca cu noi, americanii? Cand am fost operat, la Phenian, o asistenta de 26 de ani mi-a cerut sa-o iau de sotie. I-am zis: „Esti nebuna!”. Mi-a zis ca nu e.
Aveati ratii, cartele.Exact, cum era si cea la orez. Apoi, preturile urcau ametitor.
Cronologie
Evolutia cazului „Doina Bumbea” 2 decembrie 2005 - EVZ mentioneaza, in premiera, existenta cazului „Doina”.
20 martie 2007 - cu ajutorul familiei sale din Craiova, aceasta este identificata drept Doina Bumbea, o pictorita plecata in Italia si disparuta in timpul unei calatorii spre Japonia. MAE recunoaste ca lamuririle solicitate Coreei de Nord sunt ignorate.
21 martie 2007 - presa asiatica isi trimite reporterii la Bucuresti si Craiova.
5 aprilie 2007 - familia Bumbea e vizitata de mai multi oficiali niponi.
7 aprilie 2007 - un secretar de stat al MAE se intalneste cu ziaristi si oficiali japonezi.
21, 22, 23 aprilie 2007 - fratele romancei e primit in Japonia de fostul vecin si prieten al surorii sale, Charles Jenkins, premierul Shinzo Abe si ministrul de externe Taro Aso.
30 aprilie 2007 - EVZ reconstituie viata din captivitate a Doinei Bumbea.
PROFIL Americanul salvat de japonezi
Charles Robert Jenkins (67 de ani) este un nume de american, venerat de opinia publica din Japonia si strategic pentru Cabinetul de la Tokyo. S-a nascut in 1940, in Carolina de Nord, si a intrat in Armata SUA in ‘58, cand armistitiul dintre cele doua Corei avea deja cinci ani vechime.
L-a scos din anonimat un gest extrem, facut la Panmunjon, in Coreea de Sud: pe 5 ianuarie 1965 a dezertat si a intrat pe teritoriul comunist. A ramas acolo 40 de ani, a cunoscut-o pe Doina Bumbea, a invatat ideologia si a fost casatorit, printre altele, cu o japoneza, pentru care Tokyo a obtinut repatrierea.
In 2004, in urma demersurilor Japoniei, Charles Jenkins a fost „extras” si transportat pe insula Sado, unde vinde suveniruri. Nu de mult s-a intalnit cu Gabriel, fratele Doinei Bumbea, si a acceptat sa stea de vorba cu „Evenimentul zilei”.
Dictionar de personaje Doina Bumbea - romanca emigrata in 1970 in Italia. In 1978 a fost rapita de spionii nord-coreeni, in timp ce se indrepta spre Japonia, unde urma sa-si expuna cateva lucrari de pictura. A murit in 1997 la Phenian.
Hitomi Soga - originara din insula Sado, a fost rapita in 1978, la varsta de 19 ani, impreuna cu mama ei. S-a casatorit la Phenian cu dezertorul Charles Jenkins, are doua fete si a fost recuperata de guvernul japonez in anul 2002.
James Joseph Dresnok (Joe) - a fost sotul Doinei Bumbea, cu care are doi baieti. Traieste de 45 de ani la Phenian, dupa ce a dezertat din Armata SUA si a traversat un camp minat.
Larry Allan Abshier - dezertor american. A decedat din cauze naturale.
Jerry Wayne Parrish - dezertor american. Ca si Larry Abshier, Parrish a decedat in urma cu cativa ani, din cauze naturale.
Anocha Panjoy - de origine thailandeza, a fost rapita in 1978 din Macao, la 24 de ani. A locuit in acelasi imobil cu Doina Bumbea si cu Charles Jenkins.
RAPIREA
„Copiii ei stiau totul” V-a vorbit vreodata Doina despre familia ei din Romania? Se gandea la ei?Mi-a spus totul despre parintii si fratii ei de acasa.
Dar copiilor le-a spus vreodata ca au rude in Romania si ca ea a fost rapita? Da, le-a spus. Copiii stiu totul. Daca nu le-ar fi spus ea, atunci le-ar fi spus altcineva.
Cine?Eu, spre exemplu. Pentru ca eu si sotia mea am facut acelasi lucru cu fetele noastre. Le-am spus de mici adevarul.
Dumneavoastra ati adus vreodata vorba in fata lui Ricardo si a lui Gabriel despre chestiunea rapirilor?Nu. Ei stiau totul, dar eu nu am vorbit cu ei despre acest lucru.
„Mi-am botezat cainele Nixon”
In ce relatii erau copiii Doinei cu fetele dumneavoastra?Erau prieteni, se jucau impreuna.
De ce le-ati spus?Pentru ca nu voiam sa nu aiba habar ce sunt cu adevarat. O colega de-a lor, japoneza suta la suta, a aflat la 21 de ani ca parintii ei venisera odata cu sotia mea din Japonia. A crezut, pana atunci, ca este coreeanca.
Nu a fost riscant, pentru dumneavoastra, pentru Doina, sa le spuneti copiilor aceste lucruri?Nu stiu, le-am spus. La un moment dat, televiziunea de stat a si inceput sa transmita cateva stiri despre rapiri, pentru ca aparusera zvonuri.
Dar s-a spus ca doi nord-coreeni, ofiteri superiori, le-au facut de capul lor. Adevarul e ca acesti doi oameni ar fi vandut informatii despre rachetele nord-coreene, iar in casa unuia s-ar fi gasit 750.000 de dolari. Guvernul i-a executat, in schimb, pentru aceste rapiri.
Pana la urma, dumneavoastra ati plecat, familia Doinei a ramas in Coreea de Nord.Asa este. Dar cand am plecat am facut ceva. La mine in casa aveam un televizor, un video, radioul de la Doina, un frigider rusesc, o bicicleta chinezeasca.
Am lasat o scrisoare, in limba coreeana, semnata de mine, de sotia mea si de fiicele noastre, in care spuneam, printre altele, ca le lasam copiilor Doinei pe toate. Bicicleta, spre exemplu, i-am lasat-o lui Gabi.
Ceausescu, dictatorul Romaniei, a fost in bune relatii cu Kim Il Sung. Dar Ceausescu chiar a primit cadouri de la Nixon.Am auzit. Dar stiti ca eu am avut un singur caine in Coreea de Nord? Si l-am botezat Nixon! (rade) VERSIUNE
„L-a intalnit pe Kim Jong-il”
Ce ne puteti spune despre cei doi baieti ai Doinei?Ricardo, cel mare, a stat in inchisoare aproape un an.
De ce?Doina a incercat sa fie o mama mai severa cu copiii. Dresnok, in schimb, ii lasa sa faca ce vor, asa ca, intr-o zi, Ricardo a plecat de acasa cu niste prieteni si s-a imbatat.
Era asa usor sa fuga?Avea el niste prieteni cu parinti mai sus-pusi, dar... Cert e ca nici supraveghetorul nu stia nimic de el si a intrat in panica. Dar l-au prins dupa cateva zile.
Cati ani avea?In jur de 20, Doina murise deja. A stat aproape un an pentru ca nu era delict politic. Daca ar fi fost, nu mai scapa cu viata. Atat ca plecase de acasa si nu stia nimeni unde s-a dus.
Ca nu stiau nord-coreenii de el. De multe ori, cand Doina traia si copiii, mai ales Ricardo, faceau prostii, Dresnok ii zicea ca si el a facut la fel in tinerete.
Ce mai stiti despre Ricardo? Ce face el acum?Cand am plecat eu, era muncitor, un fel de fochist. Iarna are grija sa functioneze caldura, vara, sa fie apa calda.
Iar Gabriel?Gabriel s-a inscris la universitate, la limbi straine. E un baiat realmente inteligent. Dresnok mi-a spus ca nord-coreenii i-ar fi zis ca, intr-o zi, Gabriel va fi trimis de aici...
E pregatit sa ajunga diplomat nord-coreean?Planurile lor erau sa-l faca spion. Asa mi-a spus Dresnok, care a auzit de la supraveghetor. La noi erau doi astfel de supraveghetori. Cand mergeam la Phenian, eram urmariti de ei. Ne-am obisnuit insa sa ne separam, iar in acest fel nu mai stiau incotro sa mearga.
Dumneavostra, ceilalti americani, sau chiar Doina, v-ati intalnit vreodata cu Kim Jong-il?Nu. Dar Doina a pretins ca s-ar fi intalnit ea cu Kim Jong-il la o petrecere. Nu stiu insa cat e de adevarat. Dar tot adevarat e ca lui Kim Jong-il ii plac femeile.
Se poate sa fi avut loc aceasta petrecere, la care a ales ce a vrut. Cum sa iti cauti sora cand portile ti-au fost 30 de ani inchise. Sansa totusi surade cand marile cancelarii isi dau concursul.