Pentru a putea acoperi taxele de studiu şi de cazare într-un campus din România, un tânăr trebuie să plătească, în medie, 6.000 de lei pe an
Descurajaţi, pe de-o parte, de lipsa ofertelor pe piaţa muncii şi, pe de altă parte, de taxele de studiu din ce în ce mai mari percepute de universităţi, tot mai mulţi tineri renunţă la visul de a urma o facultate.
E drept că la reducerea sumelor pe care pă rinţii români lear fi putut pune deoparte pentru studiile copiilor a contribuit şi criza economică, care a dus la tăieri salariale atât în mediul privat, cât şi în sectorul bugetar. Şi tot criza se face vinovată de penuria de locuri de muncă: în vara lui 2010 au absolvit aproximativ 125.000 de studenţi pentru care angajatorii au propus însă doar 8.000 de joburi. Iar universităţile nu ţin cont de criză şi de consecinţele acesteia şi continuă să "ridice", de la un an la altul, nivelul taxelor.
O povară pentru studenţi şi pentru familiile lor
Potrivit unui sondaj realizat de Alianţa Naţională a Or ga nizaţiilor Studenţeşti din România, 71% dintre studenţii u ni ver sităţilor de stat consideră că plă tesc o taxă de studiu prea mare.
În plus, tinerii sunt la fel de nemulţumiţi când vine vorba despre cazarea într-un campus. Iar motivul este bine e videnţiat în cadrul cercetării: cheltuielile administrative pentru un student care a intrat pe unul dintre locurile cu taxă şi care prins şi un loc în cămin ajung, în medie, la 6.000 de lei (peste 1.400 de euro) pe an.
Astfel, cele mai mici taxe de studiu le au facultăţile private, în timp ce, la stat, taxele diferă foarte mult în funcţie de facultatea aleasă. Cea mai "ieftină" taxă impusă în Capitală este cea a Academiei de Studii Economice - 3.000 de lei pe an, iar cu cea mai "scumpă" se poate lăuda Facultatea de Film din cadrul Universitaţii Naţionale de Artă Teatrală şi Film - 19.000 de lei anual.
Şi în ţară lucrurile stau asemănător. În Timişoara, cea mai mare taxă este cea a Facultăţii de Muzică - 10.000 lei pe an, iar în cele mai "ieftine" secţii se plătesc 2.500 lei anual. Tot în jur de 2.500 de lei achită şi un student al Universităţii "Babeş-Bolyai", din Cluj-Napoca.
Printre cele mai scumpe instituţii de învăţământ se numără şi universităţile de medicină pe care un student le poate alege în schimbul unor taxe cuprinse între 6.000 şi 8.000 de lei pe an. Asta, în condiţiile în care şi după absolvire majoritatea tinerilor medici sunt obligaţi să se bazeze tot pe ajutorul părinţilor.
Căminele nu rezolvă problema cheltuielilor
Taxelor de studiu li se a daugă cheltuielile de cazare. Astfel, în cazul fericit în care prinde un loc în căminele stu den ţeşti, un tânăr trebuie să plătească o taxă de aproximativ 2.000 de lei pe an. Situaţia este însă cu mult mai grea pentru cei care locuiesc cu chirie.
Chiar şi în condiţiile în care preţul chiriilor a scăzut foarte mult, un student care mai locuieşte cu încă un coleg într-o garsonieră plăteşte în jur de 6.500 de lei (aproximativ 1.540 de euro) pe an, sumă la care se adaugă costurile întreţinerii.
Iar toate aceste cheltuieli sunt comparabile cu cele din majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene, unde condiţiile oferite unui student pe piaţa muncii sunt de departe mai bune. Spre exemplu, Andreea A. e studentă în anul I la un program de masterat al Université Catholique de Louvain (UCL) - Belgia.
Tânăra plăteşte 800 de euro (3.500 de lei) pe an taxa de studiu. Chiria şi cheltuielile ei sunt mai mari decât cheltuielile unui student român, ridicându-se la aproximativ 500 de euro pe lună. În schimb, în Belgia, un student poate câştiga un salariu de 600-700 de euro pe lună lucrând part-time.
Cel mult 400 de euro pentru un student în România
În România, un student care nu vrea să depindă de banii părinţilor poate câştiga însă între 200 şi 400 de euro pe lună. Asta, dacă găseşte un loc de muncă, în condiţiile în care majoritatea angajatorilor pretind experienţă.
Ariel Ungureanu, de la compania de recrutare "Reframe", consideră că cea mai bună variantă pentru studenţi este obţinerea unui internship prin care să capete experienţă în domeniul lor de activitate, să arate că sunt dispuşi să se implice şi că se pot adapta mediului de lucru. "E foarte important pentru cei care nu au absolvit să dobândească ex pe rienţă de pe băncile şcolii", spune el. Foarte puţini sunt însă cei care au norocul să se angajeze în domeniul pentru care se pregătesc.
19.000 de lei pe an este cea mai mare taxă de studiu plătită de un student român. Taxa e percepută la Facultatea de Film din cadrul UNATF
SOLUŢIA, FACULTĂŢILE TEHNICE
Diplomele, apreciate în multinaţionale
Diplomele sunt mai apreciate, totuşi, decât experienţa în câteva companii de la noi, iar un bun exemplu în acest sens sunt multinaţionalele care ştiu exact ce caută la un candidat pentru un post. Aşa că, tinerii trebuie doar să se adapteze profilului companiei.
De exemplu, un candidat pentru un post într-o multinaţională nu are prea multe şanse dacă se prezintă la angajare cu o scrisoare-tip de intenţie. În acelaşi timp, un student sau un proaspăt absolvent de facultate nu ar trebui să se descurajeze după ce a trimis fără răspuns câteva CV-uri. Companiile mari caută oameni perseverenţi care ştiu să se vândă şi care nu aşteaptă la nesfârşit eliberarea unui post.
Iar, de departe, favorizaţi sunt studenţii care se îndreaptă spre IT. Firmele din acest domeniu caută programatori români nu doar pentru că sunt bine pregătiţi, ci mai ales pentru că reprezintă o mână de lucru mult mai "ieftină" decât colegii lor din alte state membre ale Uniunii Europene.
Printre companiile mari în domeniu, care fac angajări şi anul acesta se numără HP România, Intel, Pentalog, Oracle, Microsoft sau DELL. Iar un programator cu experienţă ajunge să câştige în România chiar şi 2.500 de euro pe lună.
În plus, nu întâmpină probleme prea mari când intenţionează să-şi schimbe locul de muncă. Şi, după cum promit angajatorii, în 2011, tinerii vor avea acces pe piaţa muncii şi în alte domenii precum ingineria, vânzările, client-service ori bănci.
În concluzie, cel puţin pe termen scurt (în următorii ani), cele mai profitabile pentru tineri sunt facultăţile tehnice, atâta vreme cât studenţi ai unor universităţi precum Politehnica, Construcţiile sau Arhitectura au considerabil mai multe şanse să îşi recupereze rapid investiţia făcută în facultate. Chiar dacă programul de studiu nu le permite să câştige experienţă din timpul facultăţii, pentru ei cererea este atât de mare pe piaţa muncii, încât dacă au talent şi dorinţă de a studia continuu au şanse să pună în practică pe bani "frumoşi" ceea ce au învăţat pe băncile şcolii.