Trăim în fiecare zi o poveste cu morală (uneori, şi umorală, şi de morală!). Ni se întâmplă mereu o fabulă care ne îmbujorează existenţa.
AUTOR; Florin Toma
Suntem tot timpul eroii unei exemplarităţi epice, care ne ţine vii. Fiindcă un om fără păţanii este ca un înger fără aripi. Sau ca o fântână fără apă. Altminteri, somnul naraţiunii naşte monştri (uitaţi-vă la menajeria de strigoi, pe care suntem obligaţi s-o vizităm zilnic şi în care totul se-ntâmplă de-a-ndoaselea!). Deci, viaţa noastră e plină de întâmplări pe lângă care trecem nepăsători. Sau fără să le înţelegem adevăratul sens.
În istorisirea binecunoscută, Alice e transferată într-o ţară a minunilor, unde îşi trăieşte uimirile în mod natural. Fără stricăciuni mentale. Noi, însă, spre deosebire de puştoaica lui Carroll, într-o ţară neterminată şi spoliată de bucurie, ne trăim stupefacţiile cu anasâna. Suntem condamnaţi la năuceală forţată.
Acest eşantion de uluire zilnică, pe care scriitorul îl detectează cu fabuloscopul personal – dezghiocat din orice gest, orice faptă, orice vorbă venită din partea contemporanilor demni sau nedemni de atenţie ori respect – el vi-l dedică dumneavoastră, cititorilor. Cu un pic de nădejde. Da, ştim cu toţii că, într-o lume hâdă, până şi frumuseţea e pocită. Dar, totuşi, am speranţa că mai e loc şi de îndreptare.
Încă ceva. Atrag atenţia asupra unui echivoc semantic de fertilizare a confuziei. Aceea vesel-inconştientă, în care, din păcate, românii s-au obişnuit să trăiască periculos.
Atenţie, aşadar... Alice pleacă şi din puşcă, nu doar din poveste!