O morsă-ajunse șefă peste-oceane, Nimeni nu s-aștepta, dar treaba-i gata, Avea, spun unii origini germane, Suficiente cât să miște gloata. Că l-au votat cu toții, nu-i de glumă, Chiar dacă-acum nimeni nu își asumă, Cert e că lupii tineri și delfinii S-au luat la trântă și-au învins rechinii.
Dar cum să pui o morsă șef la ape
Când ea iubește plajele și-uscatul
Și n-a văzut, vreodată, de aproape,
O stea de mare, mâlul, silicatul.
-Stăpână, draga noastră înțeleaptă,
Toți peștii de la tine-acum așteaptă
Să domolești, atât cât poți, rechinii,
Să nu își mai ascută-n noi caninii.
Dar morsa sta întinsă pe o stâncă
Gândind pe care plajă să ajungă,
Că uite, vine iar vacanța
Și trebuie să plece cum cere uzanța.
- Rechinii sunt oștenii mei, prieteni,
Ei luptă să lovească-adânc hoția,
Ce buni ar fi ei printre pământeni
Ei sunt nădejdea mea, soluția.
- Stăpână, dar e ilegal ce fac!
- Nu-mi pasă, câtă vreme-mi satisfac
Dorința de a domina pe toți și toate
O să-mi distrug dușmanii în totalitate.
Și bieții pești plecat-au cu tristețe
Nu poți să lupți cu-atâta injustețe,
Iar dacă morsa nu vrea să-i ajute,
Nu le rămâne decât să discute
La Curtea Constituțională
Sperând că poate-i mai rațională.
În vremea asta broasca cea țestoasă
Prea înțeleaptă, deloc zgomotoasă,
Rechinului cel mare i-a făcut raport,
Semnat și asumat de ministerul de resort.
Abuzuri, încălcări și nedreptate
Pe zeci de pagini amplu dezvoltate
Ca să legitimeze a rechinului plecare
La o adică, chiar și judecare.
Decizia era acum la morsă,
Chiar Constituția scria că e amorsă
Între conflicte instituționale
Luând decizii proporționale.
- Broasca țestoasă cere să-mi alung rechinul
Dar asta pentru mine e declinul.
Cheam-o pe caracatița consilieră
Din intrigi și-a făcut o carieră.
Rechinul poate fi ținut în viață
Doar dacă scoateți iar peștimea-n piață
Să facă agitație, să se opună,
Să strige tare și să se impună.
Găsiți și-un pește fanfaron cu gura mare,
Să le explice despre vătămare,
Vreau toți să creadă fără de tăgadă,
Că fără un rechin ajung iar pradă
Și casele-și vor pierde, slujbă, avere,
Iar consecințele vor fi severe.
Mulțimea îngrozită de urmări
De vorbe, goale, fără fond, de deformări
Rechinului statuie i-au făcut
Și se-nchinau la chipul lui de lut.
- Doar tu ești salvatorul, ești mândria,
Noi vrem să-ți faci în continuare datoria,
Metode, proceduri, chiar nu ne pasă,
Dacă elimini concurența ticăloasă.
- Măi, oameni buni, mai sunt rechini în baltă
Striga țestoasa plină de revoltă,
Lupta cu hoții nu se-oprește dacă
Rechinul abuziv îndată pleacă.
Morsa văzând acum ce vrea poporul
Și că rechinul este luptătorul,
A hotărât să nu-l concedieze
Anticorupției să-l înapoieze.
Țestoasa cea tăcută n-a cedat
Spre marea Curte glasul și-a îndreptat
Făcând apel la legi fundamentale
Și la principii guvernamentale.
În fața Curții caracatiț-a venit
Și pe judecători i-a dojenit.
Că nu e treaba lor să-și bage nasul
Să stea cuminți c-o să le sune ceasul.
Dar ce te faci când Curtea ți-e ostilă
Și morsei îi trimite apostilă
Că-i musai de rechin să se dezbare
Dacă mai vrea a legii aprobare.
Ce-i de făcut, cum să refuze?
Morsa avea numai gânduri confuze.
- Eu nu pot de rechin să mă despart
Fie ce-o fi, cu toți am să mă bat.
Voi spune că decizia-i ușor bizară
Că specialiștii mei analizară
Dar nu-s convins ce trebuie să fac
Îmi trebuie timp pe toți ca să-i împac.
- Morsa încalcă Constituția! Curtea i-a oferit soluția.
- S-avem pardon, eu țin să o respect,
Dar vreau să știu cum pot s-o fac perfect.
O zi, sau două, poate cinci chiar zece,
Poate chiar el își va dori să plece.
Eu nu voi alunga nicicând rechinul
Sunt salvatorul lui, nu asasinul.
O fi făcut și rele, nu zic nu
Dar spune-mi drept țestoaso, tu
Oricât ți s-ar părea de inuman,
Ți-ar conveni ca să îl ai dușman ?
Ca după ploaie specialiștii apărură,
Temeiuri, lege, toată dispărură,
Nu poate-o Curte morsei să-i dicteze
Pe cine și când să decapiteze.