Prezența dronelor americane în România reprezintă un element de descurajare a agresivității rusești, în special în Marea Neagră. Asta afirmă un expert în securitate, Hary Marcu-Bucur.
Hary Bucur-Marcu a fost Associate Senior Fellow pentru politica de apărare la Centrul de la Geneva pentru Controlul Democratic al Forțelor Armate (DCAF), consilier în Ministerul Afacerilor Externe pentru înființarea Centrului de Reconstrucție Post-Conflict, coordonatorul academic al Centrului de Studii NATO din București, ofițer responsabil cu aspectele miliare ale NATO și alte funcții în Armata României.
De la trecerea în rezervă în primăvara anului 2003, Hari Bucur-Marcu și-a consolidat reputația de expert internațional în problemele edificării instituțiilor de apărare, politicilor de apărare și alianțelor militare, în special NATO, precum și reformei sectorului de securitate.
Acesta a acordat un interviu Radio România Actualități pe tema prezenței dronelor americane în România.
Hari Bucur-Marcu: În primul rând informaţia ca atare, că aceste drone decolează de pe un aerodrom românesc, militar românesc, cel de la Câmpia Turzii, ceea ce este o ştire în sine, în cadrul unui exerciţiu de data asta, dar nu este o noutate.
Aceste drone au mai fost prezente în România pe aceeaşi bază de la Câmpia Turzii şi anul trecut, când baza originală a lor din Polonia se afla în reparaţii, pista era în reconstrucţie. Şi atunci ele au venit în România şi de aici şi-au îndeplinit misiunile. Deci asta ar fi ştirea, că România în momentul de faţă găzduieşte din nou aceste drone, care au, într-adevăr, performanţe deosebite.
A doua ştire este că trezeşte îngrijorare, de data asta, mai ales la Moscova, prezenţa acestor drone în zonă după evenimentul pe care l-aţi evocat, cel cu uciderea unui general iranian de către o asemenea dronă, generalul aflându-se în Irak într-o maşină.
Ei bine, imaginaţi-vă că sunt persoane pe diferite liste din acestea ale americanilor, inclusiv din Federaţia Rusă, în diferite faze de sancţionare a lor ca persoane pentru ce politici sau ce acţiuni au dus ele în Rusia sau în favoarea Rusiei şi, sigur, în momentul în care avem un preşedinte american care este dispus să semneze o misiune din aceasta, să /.../ o misiune din aceasta de lovire a unei ţinte, altfel legitime în momentul în care victima era de fapt catalogată drept terorist, se ridică îngrijorări.
RRA: Ar putea ca simpla vehiculare a acestei informaţii să mai reducă din intensitatea operaţiunilor Rusiei în Marea Neagră?
Hari Bucur-Marcu: Vă gândiţi la forma de descurajare. Sigur că da! Să vă spun aşa: secretarul general al NATO chiar spunea, zilele trecute, exact acest lucru. Dacă NATO ar fi avut în 2014 drone din acestea să supravegheze ce făceau ruşii în Crimeea înainte să o anexeze ilegal, probabil că s-ar fi prevenit anexarea Crimeei de către Rusia. Dar nu au avut asemnea informaţii pe care le pot oferi aceste drone. De aceea NATO a fost reticentă să se bage în afacerea Crimeea.
RRA: Preocupă ce face Rusia în Marea Neagră ca atare, sau ca parte a întregii ofensive ruseşti?
Citește răspunsul în pagina următoare
Hari Bucur-Marcu: Bun, Rusia nu face, deci exemplul cu Crimeea era că aia a fost o operaţie acoperită, în care la început nu era clar deloc despre cine este vorba şi ce se întâmplă acolo. Altfel, privind prezenţă militară, Rusia este destul de transparentă, adică nu pare că ar fi adus arme ascunse în zonă sau ar fi mărit numărul de submarine, de exemplu, fără să spună sau fără ca ceilalţi coriverani la Marea Neagră să nu afle despre faptul că Rusia are o navă sau mai multe în plus, militare vorbesc, sau submarine în plus în Marea Neagră.
Aşa că nu este, deci nu asistăm la o cursă a înarmărilor sub forma asta, vreau să zic. Rusia a declarat de la început că vrea să-şi modernizeze şi să-şi ridice capacitatea operativă a flotei şi a instalaţiilor militare pe care le are în zona Mării Negre pentru motive pe care ea şi le asumă şi ceilalţi nu facem altceva decât să măsurăm dacă ceea ce avem noi, ca aliaţi şi ca riverani la Marea Neagră este suficient pentru a descuraja eventual Rusia ca să folosească aceste arme pe care le aduce în Marea Neagră.
Şi în principiu cam aşa este, din vechime se ştie treaba asta, că nici un general nu va începe un război dacă nu crede că îl va câştiga. Deci în momentul în care ruşii ar vedea că NATO, în principal, este capabilă să le facă faţă şi nu pot obţine o victorie împotriva NATO, sigur că nu vor acţiona. Şi atunci lucrurile se calmează sub forma aceasta de descurajare.
RRA: În fine, este şi întrebarea dacă pe ruşi îi impresionează mai mult posibilitatea ca această dronă să execute chirurgical operaţiuni de genul celei din Irak împotriva generalului Soleimani sau mai de grabă capacitatea lor de a spiona?
Hari Bucur-Marcu: Şi una, şi alta, fără niciun fel de îndoială. Şi au şi o a treia preocupare ruşii, pe care au şi declarat-o de altfel, nu este un secret: le este frică că... ei iau oricum măsuri de însoţire sau de apropiere de aceste drone cu aviaţia lor de vânătoare în ideea în care ar trebui să interzică intrarea unei asemenea drone în spaţiul aerian rusesc.
Şi atunci frica care este este că s-ar putea să existe asemenea confruntare, cum a fost cazul cu drona americană de acelaşi tip, care a fost doborâtă de Iran cu ceva vreme în urmă, de apărarea aeriană iraniană şi un asemenea conflict, chiar dacă drona este fără pilot, poate să ducă la o escaladare militară a situaţiei, nu neapărat la un conflict militar, la un război, dar la o escaladare militară, şi acest lucru trebuie evitat.
Una din formele de evitare este ca drona să nu se apropie de spaţiul aerian rusesc, iar ruşii să nu încerce să o doboare în afara spaţiului aerian. Deci cam aici suntem în condiţiile în care, într-adevăr, drona este foarte greu de detectat, adică să nu vă imaginaţi că este văzută oricând de către oricine şi poate să o... Doar că ruşii au şi ei şi supraveghere din cosmos şi aşa mai departe şi este posibil ca măcar o parte din misiunile dronelor acestora să poată să fie supravegheate şi de către ruşi.