De mai bine de 28 de ani, cehul Petr Jasek, ambasador al ONG-ului Voyce of Martyrs (VOM) lumea pentru a acorda sprijin creștinilor persecutați.
În decembrie 2015, ceea ce trebuia să fie o călătorie de patru zile pentru a ajuta un tânăr creștin convertit, bătut groaznic într-o țară majoritar musulmană, Sudan, a devenit o perioadă de 445 de zile de coșmar și tortură, scrie Fox News.
Jasek a învățat pe propria piele cum este să fii vânat și oprimat pentru credința ta.
Pe când se pregătea se se îmbarce într-un avion pe aeroportul din Khartoum, a fost arestat împreună cu alți trei colegi de la filiala sudaneză a VOM sub acuzația de spionaj și „acțiuni de război împotriva Sudanului”, a fost înștiințat că riscă pedeapsa cu moartea și azvârlit într-o celulă infectă.
Deși era concepută pentru o singură persoană, Jasek a fost închis acolo împreună cu alți șase deținuți, despre care a aflat rapid că sunt membri ISIS.
„Mi-au cerut să le spun vești despre lumea din afară... Cu câteva săptămâni în urmă avusese loc seria de atacuri coordonate de la Paris (noiembrie 2015 – n.r.)”, a povestit Jasek pentru Fox News. „Când le-am auzit aplauzele și uralele, am înțeles ce erau.”
Colegii săi de celulă erau tineri și „foarte inteligenți”, își amintește cehul. Medici, farmaciști, informaticieni... Proveneau din diferite țări: Sudan, Pakistan, Egipt, Somalia...
Unul dintre combatanți părea a le fi superior celorlalți, care îi arătau respect. Era un cetățean libian care se pare să fusese în corpul gărzilor personale ale lui Ben Laden, pe dealurile aride de la Tora Bora, la începutul invaziei american în Afganistan.
După ce a fost rănit de explozia unei bombe americane și arestat la revenirea în Libia, povestește Jasek, jihadistul a fost eliberat de către Gaddafi.
A intrat apoi în rândurile ISIS și i-a jurat credință liderului grupului, Abu Bakr Al-Baghdadi. Ca semn de fidelitate, a condus decapitarea a 21 de creștini egipteni copți pe 21 februarie 2015.
Curiozitatea jihadiștilor față de noul lor coleg de celulă creștin a fost înlocuită rapid cu brutalitate și lovituri.
„Au început să mă trateze ca pe un necredincios, numindu-mă șobolan și porc infect. Apoi au început atacurile fizice: pumni în față, lovituri cu bocancul peste picioare. Au folosit și un baston de lemn ca să mă bată și au recurs și la alte moduri de tortură”, a spus Jasek.
Gardienii sudanezi nu interveneau, ba dimpotrivă, râdeau.
„Gardienii le permiteau (membrilor ISIS) să aibă mai multă libertate, pentru că le era frică de ei.”
În timp ce cei șase se rugau cu mult zgomot de cinci ori pe zi și citeau cu voce tare Coranul, Jasek, căruia nu i s-a permis să aibă Biblia în celulă, a fost nevoit să se roage în tăcere.
„Mi-era frică să nu-mi pierd mințile. În ciuda condițiilor de viață, bolile infecțioase și a fricii de a nu fi ucis, încercam să îmi ocup mintea cu ceva rațional”, spune cehul.
Într-una din cele mai sinistre zile, după luni de tratament nemilos din partea combatanților ISIS, cu corpul epuizat total din punct de vedere fizic și suferind de malnutriție, jihadiștilor le-a venit ideea să-l supună la tortura simulării înecului „waterboarding” și au cerut să fie cu toții mutați în singura celulă care avea un robinet.
Torturile au continuat până cu câteva zile înaintea procesului, când Jasek a fost mutat într-o celulă de izolare.
„Ai fi crezut că oamenii aceia vor fi pedepsiți, dar până la urmă eu am fost cel pedepsit”, a spus el.
În celula de izolare nu intra fir de lumină. Jasek a fost supus unei alte metode de tortură, „congelatorul”, prin care în interior se sufla prin instalația de aerisire aer înghețat.
Perioada de detenție s-a prelungit. Jasek a fost transferat în alte închisori, într-o stare din ce în ce mai proastă. Unele dintre închisori erau supraîncăncărcate cu bolnavi, iar mâncare era infectă. A fost adesea nevoit să mănânce gândaci.
Cazul său a ajuns în sfârșit în fața Curții Supreme a Sudanului, în februarie 2016.
„Într-un fel, era tragic-comic”, povestește Jasek, care aflase că judecătorul nu era altcineva decât un înalt ofițer al poliției secrete a președintelui de atunci al Sudanului, Omar Bashir.
„Am fost condamnat la închisoare pe viață.”
Potrivit Open Doors, un organism care monitorizează situația creștinilor în lume, Sudanul se află pe locul șapte în clasamentul țărilor cu tratamentul cel mai rău la adresa creștinilor.
În noua sa închisoare, celula a devenit capelă improvizată. Jasek a început să le propovăduiască Evanghelia colegilor de detenție.
„O dată, alteori de două ori pe săptămână, le predicam prizonierilor deznădăjduiți și uitați. Știam că eram supravegheați, dar nu mai aveam nimic de pierdut. Am văzut cum viața lor se transformă grație Evangheliei, și acest lucru a fost misiunea cea mai importantă a vieții mele.”
Deodată, într-o dimineață de primăvară a anului 2017, 445 de zile după ce fusese încătușat pe aeroportul din Khartoum, ușa grea a celulei s-a deschis și un gardian i-a spus că este liber.
Intervențiile diplomatice dăduseră în sfârșit roade.
Jasek s-a întors acasă cu sentimentul că a avut de îndeplinit o misiune divină.