Eugen Mihăescu, membru de onoare al Academiei Române, îl acuză pe vicepreședintele distinsei instituții, Victor Voicu, de încălcarea Codului de Etică. Concret? Eugen Mihăescu susține că Victor Voicu i-ar fi furat votul în 2018, când acesta din urmă a candidat pentru ocuparea funcției de vicepreședinte al Academiei? Cum? Omițând să-și informeze colegii că este cercetat penal, așadar incompatibil cu ocuparea unei funcții publice vreme de trei ani! Răspunsul lui Victor Voicu n-a întârziat prea mult.
Eugen Mihăescu, membru de onoare al Academiei Române, îl acuză pe vicepreședintele distinsei instituții, Victor Voicu, de încălcarea Codului de Etică. „Victor Voicu a încălcat Codul de Etică al Academiei Române, atunci când s-a înscris în alegerile pentru funcția de vicepreședinte, deși fusese condamnat de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin sentința din 12.03.2018, la interdicția de a ocupa o funcție publică pe o perioadă de trei ani”.
Aceasta este acuzația adusă de Eugen Mihăilescu, membru de onoare al Academiei Române, vicepreședintelui Academiei Române, Victor Voicu.
Dar, aprofundând, despre ce este vorba? „Academicianul Victor Voicu a fost implicat într-un scandal legat de conflictul de interese dintre funcția de director al Centrului de Cercetări Științifice Medico-Militare pe care a ocupat-o în Ministerul Apărării Naționale și calitatea sa de acționar la diferite societăți, răspunzând agresiv oricărei întrebări care ar fi încercat o lămurire a situației sale”, ne-a explicat Eugen Mihăescu.
Cum se apără Victor Voicu, vicepreședintele Academiei Române?
„În atenția Consiliului de onoare al Academiei Române” - scrie, afectat, Voicu. Vă rog respectuos să primiți, în cele ce urmează, câteva precizări în legătură cu dezinformarea cuprinsă în articolele publicate în ediția on-line a publicației Cotidianul, de către domnul Eugen Mihăescu, din păcate membru de onoare al Academiei Române”.
Atenție, urmează câteva fumigene bine plămădite!
Victor Voicu: „Cu prioritate, distinși colegi, vă rog să constatăm împreună, mai departe de orice încărcătură emoțională și patimi subiective, că articolele în discuţie (data de 8 noiembrie 2018 – „Rușinea Academiei Române – Conferințele Liviei Stanciu și ale Cristinei Tarcea” și cel publicat în data de 9 decembrie 2019 „V.V. – Onoare pierdută la Academia Română”), mai întâi de toate, lezează în mod vădit și profund nedrept prestigiul Academiei Române. După cum am constatat, Domnul Eugen Mihăescu a avut drept ținte ale atacurilor sale, în scop de defăimare, mai mulți membri ai Academiei Române, fapt care ne stârnește inevitabile întrebări: în ce scop, cui folosesc acțiunile sale?”.
Clasica deturnare a atenției
Dar, mă rog, să-i dăm credit în continuare!
„Academia Română reprezintă cel mai înalt for național de consacrare științifică și culturală al țării (n. m. - oare de unde o fi copiat enunțul, nu de alta, dar îmi sună cunoscut!), fiind considerată o instituție simbol a Statului Român. Din această postură, Academia Română nu poate să trateze cu indiferență evenimentele care au loc pe scena publică, întrucât elitele sale - membrii și cercetătorii din institutele Academiei - sunt posesorii unor cunoștințe și unor experiențe care sunt utile în abordarea diferitelor probleme pe care le întâmpină societatea”.
Ați înțeles, nu? E vorba despre Academia Română, despre toți membrii ei, nu doar despre diversele divagații ale diversului Victor Voicu! Dar să-l auzim/citim mai departe! Poate reușește să enunțe și ceva interesant.
Alo, atenție la limba română, domnule academician!
„Afirmarea în spațiul public, însă, a unor informații inexacte, distorsionate, trunchiate si prelucrate, pentru a accentua caracterul denigrator al acestora atât în ceea ce privește Academia Română, cât și membri (n. m. - hai să mai punem un „i”, domnule Victor Voicu, să nu vă faceți de cacao! - doar sunteți vicepreședintele Academiei Române) acesteia, nu face decât să contravină poziției și intereselor Academiei, cu atât mai mult cu cât vine din partea unui membru de onoare, o persoană direct asociată cu instituția și care nu urmărește, prin aceste acțiuni reprobabile, decât un interes personal și injust”.
Uf, să ne oxigenăm un pic creierul!
Îi dăm din nou cuvântul vicepreședintelui Victor Voicu:
„În acest context, arătăm că, în conformitate cu Statutul Academiei Române, membrii (n. m. - hopa, aici a redactat cineva corect!) de onoare sunt cetățenii români sau străini care s-au distins prin realizări deosebite și care susțin dezvoltarea activității Academiei Române. Or, rezultă cu putere de evidență că, prin afirmarea în spațiul public a unor informații denigratoare precum cele din articolele publicate de domnul Mihăescu, activitatea Academiei nu este susținută, ci, din contră, este afectată în mod revoltător”.
Un răspuns de lemn
Așa, și? Răspunsul de lemn al vicepreședintelui Victor Voicu - vă dați seama că omul acesta este, teoretic, mâna dreaptă a președintelui Academiei Române? - îl puteți evalua în continuare: „O instituție care urmărește consacrarea, cercetarea științifică, învățământul și educația națională, cu obiectivul prioritar de a promova principiile democratice și etice și sprijinirea liberei circulații a ideilor, nu poate forma subiectul unor critici publice false, care contravin în mod vădit eticii academice, cu atât mai mult cu cât sursa acestora provine chiar din interiorul instituției”.
Ați înțeles ceva? Nici eu!
Și, totuși, să-i mai dăm o șansă vicepreședintelui: „Etica academică promovează respectarea valorilor și normelor academice, care includ autonomia personală, demnitatea, justețea, echitatea, dreptul la confidențialitate, cinstea și onoarea, respectul și toleranța ș.a. Având în vedere cadrul factual prezent, criticile corozive și false vizavi de activitatea instituției, dar și față de membrii (n. m. - felicitări, ați reușit să scrieți corect!, dacă ați scris dumneavoastră acest text) Academiei nu pot fi acceptate, standardele de etică academică fiind în mod evident încălcate”.
Serios?
„Reperele eticii academice nu mai au rațiune într-un context în care membrii Academiei Române încalcă ei înșiși poziția și interesele Academiei, având în vedere că ei trebuie să se comporte în așa fel încât să fie la înălțimea poziției Academiei în societatea românească, să contribuie prin întreaga lor activitate la realizarea rolului și misiunilor Academiei și, în niciun context și prin niciun gest, să nu lezeze prestigiul Academiei Române”. Să nu lezeze. Dar dacă demască falsul?
Comunicatul lui Voicu e delirant:
„Reperele eticii academice nu mai au rațiune într-un context în care membrii Academiei Române încalcă ei înșiși poziția și interesele Academiei, având în vedere că ei trebuie să se comporte în așa fel încât să fie la înălțimea poziției Academiei în societatea românească, să contribuie prin întreaga lor activitate la realizarea rolului și misiunilor Academiei și, în niciun context și prin niciun gest, să nu lezeze prestigiul Academiei Române.
Victor Voicu insistă: „Mai mult decât atât, un membru al Academiei trebuie să se abțină de la a promova idei sau a participa la acțiuni care contravin poziției instituției. Or, prin publicarea articolelor din speță, domnul Mihăescu, pe de o parte, critică in mod nejustificat funcționarea și activitățile întreprinse de Academia Română și, pe de altă parte, denigrează membrii acesteia, prin atribuirea unor insulte și fapte care nu corespund realității factuale”.
N-ați înțeles? Răbdare!
„În acest sens - arată Voicu -, se impune a menționa că acele critici care privesc incompatibilitatea membrilor sunt în mod vădit eronate, având în vedere că aceste aspecte nu sunt tranșate în mod definitiv de instanțele judecătorești, cu atât mai mult cu cât urmează ca mijloace de probă pertinente și concludente să fie administrate de către instanțele judecătorești, în sensul combaterii unor acuzații neconforme cu realitatea”.
Offf, tot n-ați înțeles?
Din nou, Voicu: „O dovadă în acest sens o reprezintă rapoartele de expertiză întocmite în speță, din cuprinsul cărora rezultă că, în scopul discreditării mele, persoane străine de interesul meu mi-au falsificat semnătura şi m-au atras fără voia mea în acest joc murdar (de cca 10 ani) al intereselor clientelare şi contrare poziţiei mele şi a Academiei Române”.
Doamne ferește, ce ghinion pe domnul Voicu! Să-l ascultăm!
„Deși Academia Română recunoaște dreptul membrilor săi la autonomie personală, aceasta în niciun caz nu poate fi identificată cu comportamentul domnului Mihăescu, această autonomie nefiind absolută, ci trebuind exercitată în limitele care corespund misiunii Academiei Române. Mai mult decât atât, angajamentul membrilor de onoare, materializat prin fidelitatea față de Academia Română, conform cu Statutul acesteia, obligă pe fiecare la a lucra întotdeauna și din toate puterile pentru păstrarea și creșterea prestigiului și rolului Academiei în societatea românească, precum și de a nu participa la nicio acțiune care ar putea aduce vreun prejudiciu sau ofensă Academiei şi membrilor acesteia”.
Ați înțeles sacrificiul?
Nu? Atunci serviți explicațiile lui Voicu! (:)
„Având în vedere considerentele expuse în cele ce preced, vă rugăm să aveți în vedere că Academia Română nu poate și nu trebuie să rămână indiferentă la un comportament denigrator față de instituție și față de membrii săi, cu atât mai mult cu cât un astfel de comportament provine din partea unui membru de onoare a Academiei Române. În încheiere, va asigur în continuare de întreg respectul meu față de valorile Academiei Române, fiind la dispoziţia Dvs. pentru orice explicaţie suplimentară documentată cu privire la cele de mai sus, așa cum am fost şi voi rămâne în slujba Academiei Române. Cu stimă deosebită, Acad. Victor”.
Ați înghițit „abureala”?
Hahahaha, nici eu!
Aflați mâine, în exclusivitate pe evz.ro, ce reacție a avut Consiliul de Onoare al Academiei Române în legătură cu acest scandal!