Invitatul emisiunii Evenimentul Istoric, realizată de Dan Andronic și Mirel Curea, a fost academicianul Eugen Mihăescu, un artist greu de egalat, pictor, grafician, scriitor. Cu o poveste de viață fabuloasă, acesta s-a intersectat de-a lungul a 8 decenii de viață cu multe personaje celebre, printre care și Ion Iliescu, de care îl leagă o legătură specială, pe fundalul Revoluției Maghiare din 1956.
Artistul plastic și fostul ambasador al României Eugen Mihăescu are o viață fascinantă, pornind de la care se pot scrie zeci de scenarii de film.
Eugen Mihăescu: „România a fost întotdeauna casa mea”
Invitatul emisiunii din studioul EvZ realizată de Dan Andronic și Mirel Curea, academicianul Eugen Mihăescu are o biograție de excepție: este un artist unic, pictor, grafician, scriitor. E în primul rând un om care-și iubește țara: „România a fost întotdeauna casa mea. Oriunde am fost, vorbind și scriind românește, când spun „acasă“ mă gândesc la România. „Niciodată nu am spus că mă duc acasă la New York, mă duceam într-un apartament”, mărturisește artistul, care deși a locuit decenii întregi în Elveția, Franța sau SUA, s-a simțit mereu legat de țara sa.
Sursa foto: Razvan ValcaneantuEEC
O întâlnire de destin: atelierul din curtea Muzeului Aman
A presimțit un destin de artist de foarte mic, când mărturisește că îi plăcea să colinde muzeele din București. La doar 14 ani întâmplarea face ca, plimbându-se prin curtea Muzeului Aman, să dea peste un atelier al unui colos, cum îl numește el, pictorul Corneliu Baba. Acesta avea să-i devină mentor spiritual, recomandându-l pe puștiul ambițios altui mare artist emblematic al României, Theodor Pallady. Pallady vede un talent emergent în tânărul discipol și îl încurajează să învețe în continuare. „Am fost foarte norocos", admite fostul ambasador al României în Franța.
Autoportret Corneliu Baba
Intră la Facultatea de Arte Plastice, încă de la început fiind privit ca un excentric, „element dușmănos" cum se spunea în epoca lui Gheorghe Gheorghiu Dej de dezgheț post-stalinist.
„Un tovarăș care se ocupa de studenți și pe care-l chema Iliescu m-a scăpat"
Prima întâlnire cu Ion Iliescu, căruia avea să îi devină consilier în anul 1996, datează din perioada când era student.
„Mă băgam unde nu îmi fierbe oala. Aveau o plăcere vicioasă de a lovi un tip care nu era ca toată lumea. Mult mai târziu, când au încercat să mă dea prima dată afară din școală, un tovarăș care se ocupa de studenți și pe care-l chema Iliescu m-a scăpat. Nu numai pe mine, l-a scăpat șipe Nicolae Manolescu, al cărui tată era un mare legionar", povestește invitatul.
Cu o reputație de rebel, artistul avea să ajungă în atenția autorităților vremii la o acțiune a facultății, unde trebuie să pavoazeze niște lucrări. „Am făcut o pavoazare fără roșu, fără lozinci, am pus niște fire care se învârteau în aer. A ieșit un scandal. A venit Iliescu, venit întâmplător să viziteze, să dea aprobarea. A zis: e foarte frumos, lăsați-i în pace. (...)"
Eugen Mihăescu: Iliescu avea creastă de cocoș. Era mare dansator
Ulterior avea să-l cunoască și mai bine pe fostul președinte social-democrat, în contextul Revoluției Maghiare din 1956 și al rolului suspect al lui Valter Roman, tatăl viitorului premier post-decembrist Petre Roman. „Am păstrat amintirea unui comunist cu cap rotund, ceilalți mi se păreau cu cap pătrat. Avea creastă de cocoș și o cravată subțire. Era mare dansator", rememorează graficianul.
Ediția completă a unui interviu de colecție poate fi vizionat aici: