Camelia Ceasar (22 de ani), fotbalistă la echipa AS Roma, a vorbit pentru evz.ro despre coșmarul trăit de italieni și a explicat de ce a rămas în „Cetatea Eternă.
Italia trăiește de aproximativ o lună un coșmar, care ușor-ușor a început să prindă contur și în restul Europei. Coronavirusul a secerat peste 4.000 de oameni, cifră care situează peninsula lideră într-un clasament sumbru al victimelor. Zeci de mii de români au plecat din „Cizmă” și au luat calea spre țara natală, alertați de situația gravă.
Evz.ro a vorbit cu o româncă aflată în miezul evenimentelor, rămasă în centrul unei probleme ce ține cu sufletul la gură nu doar Italia, ci întreaga lume. Camelia Ceasar are 22 de ani și joacă fotbal la echipa AS Roma. Sportiva a plecat din România atunci când avea 5 ani, alături de familie.
Părinții s-au stabilit la Torino și au mai adus pe lume un băiat, Dario. Atrasă de fotbal, Camelia a început să practice „Sportul Rege” în mod serios și la 14 ani a debutat în poarta lui AC Torino.
Remarcată de Brescia, a ajuns în orașul în care la începutul anilor ‘90 idoli erau Mircea Lucescu, Gheorghe Hagi, Ioan Ovidiu Sabău și Florin Răducioiu. În vara anului trecut, Camelia s-a transferat la Roma, după ce a îmbrăcat tricoul celor de la AC Milan, un sezon.
Evz.ro: Bună, Camelia! Ce faci, cum ești?
Camelia Ceasar: Bună ziua! Sunt acasă, la Roma, la izolare. Urmăresc și eu situația asta. E un fel de război aici, sunt îngrijorată, la fel ca toată lumea. Suntem în ceea ce se cheamă zona roșie.
Ești încă în Italia, nu ai putut să vii în țară sau nu ai vrut? Mulți români s-au întors, speriați de situația de acolo.
Păi în primul rând, nu mi s-ar fi părut corect ca în momentele astea să vin în România și să existe posibilitatea să îmbolnăvesc pe cineva. Nici nu s-a pus problema. Acum nici nu se mai poate, pentru că totul s-a închis.
Părinții tăi au rămas și ei în Italia?
Da, sunt aici. Ei locuiesc la Torino, vorbim la telefon, ținem legătura. Mama muncește, programul i-a fost redus, adică se lucrează prin rotație, ca să se evite aglomerațiile. Se duce o zi la serviciu, două stă acasă. Fratele meu este clasa a X-a, școlile sunt suspendate, învață de acasă, on-line.
Cum ai simțit schimbarea asta, într-un timp atât de scurt, trecerea de la rutina zilnică la o viață plină de interdicții?
Nici nu știu cum s-au petrecut lucrurile. Cum a evoluat coronavirusul. La început, lumea a luat-o în glumă, puțini credeau că e ceva serios, oamenii își vedeau de viața normală. Apoi, totul s-a schimbat în rău. Aici, problema a fost că lumea s-a panicat atunci când s-au luat măsuri în Lombardia. Mulți au fugit în sud, în Sicilia, și epidemia s-a întins.
Bănuiesc că ai stat mai mult în casă în ultimele săptămâni...
Da, așa e. Eu locuiesc cu o colegă de echipă, într-un apartament. Ieșim doar pentru a merge la cumpărături. Pentru asta este nevoie de o declarație pe propria răspundere. Și dacă mergi la doctor, e la fel, te verifică poliția. Au fost oameni care au mințit sau au ieșit din casă fără motive serioase și au fost amendați.
Se găsesc produsele de bază sau s-a intrat în criză de alimente?
Nu sunt probleme, deocamdată, se găsesc, dar prețurile au crescut, trebuie să stai la coadă pentru a intra în supermarket. Au fost probleme cu măștile chirurgicale. Au ajuns să se vândă și cu 60 de euro bucata!
Cum vă petreceți timpul în casă? Nu aveți prea multe opțiuni.
E greu. Ne uităm la televizor, stăm pe internet, jucăm cărți, gătim, încercăm să ne descurcăm. Avem un balcon destul de mare și eu îmi fac exercițiile fizice obișnuite, cele pe care le pot executa în acest spațiu, încerc să-mi mențin tonusul.
Starea de spirit care este? Am văzut că lumea cântă în balcoane.
Este ceva care ne ține uniți și optimiști. La ora 18.00 punem muzică, unii cântă, e o chestie ce ține de solidaritate.
Cum a fost la AS Roma, înainte să înceapă nebunia? Ești portarul titular?
Da, am jucat în majoritatea meciurilor. Îmi place aici, mă simt bine. Campionatul este format din 12 echipe. Noi, fetele, suntem ajutate de echipa mare a Romei. Competiția s-a întrerupt cam în urmă cu o lună. Nici nu mai știu exact. Pare o eternitate... Teoretic ar trebui să reîncepem pe 3 aprilie. Să vedem ce va mai fi. Îmi pare rău pentru că eu nu am putut ajunge la naționala României, pentru un turneu în Antalya.
Financiar, cum e fotbalul feminin din Italia? Ești mulțumită de cât câștigi?
Nu câștigăm atât de mult încât să zicem că ne asigurăm viitorul. Poți să trăiești azi din câți bani primești, dar nu ai cum să faci economii pentru viitor. Sunt jucătoare care au și alte meserii paralel cu fotbalul. Eu, deocamdată, mă axez doar pe ceea de fac acum.