Pe timpul lui Ceauşescu a trăit ca-n pampas. Nici acum n-o duce rău. Îi înjură pe cei care s-au dezis de "Ceauşeşti". Spune că el nu e trădător.
A fost şmecher pe vremea lui Ceauşescu şi e şi acum, la 58 de ani. Sunt pline tabloidele cu isprăvile sale. La televiziunile de scandal nu mai ai loc de el. Unii, când dau de el la televizor, schimbă canalul. Alţii, se uită fascinaţi la maxilarul său ce aduce izbitor cu cel al lui Fernandel.
Principala calitate care l-a făcut celebru e cea de fost tovarăş de pahar cu Nicu Ceauşescu. El însuşi e o beizadea comunistă. Tatăl lui Serghei, Paul Niculescu-Mizil, a fost înalt demnitar comunist. Serghei Mizil se laudă că, pe timpul acela, îşi permitea orice.
Acum are două cârciumi de lux în Bucureşti şi încă una la Mamaia. Şi acum îşi permite multe, dar nu să pocnească poliţişti. Controversatul Serghei Mizil are, însă, o oarecare credibilitate atunci când vorbeşte despre anii de dinainte de ‘89.
"Să scrii cu cuvintele mele!"
Excentricul fiu al fostului ministru al propagandei comuniste te întâmpină cu ochelari de soare, chit că în localul său de pe Maria Rosetti, "La Cena", e destul de întunecat. La brâu are o centură cu o cataramă uriaşă, de cowboy.
"Mi-a zis Victor Becali că l-ai făcut praf pe Giovani. Mă faci şi pe mine?", e circumspect Serghei Mizil. Omul are o prezenţă uriaşă în mass-media. Vorbeşte vrute şi nevrute. A rămas ceva nespus?
"Am foarte multe pe care nu le-am spus! Da' nu vi le spun! O parte nu vor persoanele respective şi o parte..., mi-e scârbă mie de ăia ce nu recunosc că au fost în anturajul potentaţilor epocii respective!", schiţează Serghei un gest a lehamite. "Să scrii cu cuvintele mele!", se ambalează urmaşul fostului ministru comunist.
"Mă refer la ziarişti, politicieni, actori... Nu vreau să intru în polemică cu toată lumea că, oricum, sunt în polemică! Îmi place la «cameră »! Dacă nu-mi plăcea nu mergeam. Toată viaţa am făcut numa' ce-am vrut!", explică Serghei Mizil misterul dezinhibiţiei sale când e filmat.
"I-am văzut pe paparazzi şi le-am arătat curu'!"
Pe mâna stângă are mai multe brăţări din piele: "Sunt de şarpe! Mi-au plăcut mie de mic..., de flower-power! De atunci îmi plac", e sincer bărbatul cu o faţă pe care nu ţi-ai dori s-o întâlneşti noaptea în lift. Serghei Mizil a fost pozat în cele mai diverse ipostaze. Chiar şi în fundul gol. E narcisic? "Nu! Mă calcă pe nervi treaba asta cu paparazzi! I-am văzut şi le-am arătat curu'! Ce să le fac? M-am gândit să fac o brigadă de paparazi să-i filmez, să le stric casele! Că nu-i bărbat să stea c-o singură femeie… Ce, tu stai?", te interoghează supărat vedeta TV.
Tatuajele, Paul Gauguin şi sifilisul
Serghei Mizil e tatuat ca un papuaş. "Am multe, pe braţe, pe piept şi pe lateralele torsului. De mic mi-au plăcut. Le-am făcut după Revoluţie... M-a impresionat pictorul Paul Gauguin. La o anumită vârstă, omu' s-a tatuat şi a murit pe toată lumea! A terminat frumos! Ca şi mine, că am făcut arte plastice!", explică pictorul convertit în cârciumar misterul tatuajelor sale. Dacă a avut boli venerice, aidoma idolului său?: "Ca toată lumea, normal!". E sincer, până la capat.
A trăit cu piscină în sufragerie
Nu se supără dacă-l faci beizadea comunistă. "Nu mă deranjează! Ăsta e adevărul. Nefiind comunist, am profitat cel mai mult de comunism, din moment ce am trăit cu piscină în sufragerie şi jacuzzi... Acolo unde e acum reşedinţa ambasadorului american, pe Kiseleff!".
Dacă se simţea aiurea? "E o întrebare tâmpită! Cine le avea, nu stătea în ele? Să stea în casă de pământ sau în Militari, să sugă p... la pescari!", vorbeşte ca ultimul ordinar odrasla lui Paul Niculescu-Mizil. "Fac o paranteză, cu procesul în care vor ca Valentin (n.r. - Ceauşescu) să dea înapoi banii ce i-au mâncat de la tac'su! Sunt imbecili, penibili... Cică, a subminat economia naţională! Că alea erau furate... Păi, nu era preşedintele României?", se indignează profitorul acelor ani. Oftează: "Au rămas, oricum, aceiaşi oameni!".
Are cârciumă italienească, da' mănâncă româneşte
"Am avut noroc de la Dumnezeu să fiu favorizat!", exclamă Serghei la întrebarea când a fost mai bine pentru el, atunci sau acum? "Acum, fără discuţie, e mai bine. Atunci, lumea nu avea acces la ce aveai tu... Orice om normal se gândea... Noi plecam afară. Când ne întorceam, vedeam că nu toţi puteau să aibă maşina pe care şi-o doreau sau să trăiască unde vrea... Io nu făceam nimic fără tata... Acum, mă simt mult mai bine!", recunoaşte beizadeaua.
Acum, ca pe vremuri, tot la cârciumi mănâncă. Aceleaşi lucruri, spune el. "Rupeam restaurantele de mic! Da' n-am nostalgii... Acu' am restaurant italienesc, da' tot româneşte mănânc! Ce-mi place mie, tochitură, sarmale, tuslama...'.
A fost bişniţar
Până la Revoluţie, pe lângă privilegiile de fiu de demnitar, Serghei Mizil făcea bişniţă cu electronice, blugi şi ţigări. "Nu era bişniţă. Era comerţ! Doar că nu aveai voie să-l faci! Mai bine îi zici contrabandă?", clipeşte des Serghei. De fapt, vameşii închideau ochii. Îl cunoşteau. Zice că, dacă nu se schimba regimul, ar fi rămas în Occident: "Azi nu eram p-aici. Eram în Germania. Cu toate că nu mi se potriveşte, cu virgulă, la cum sunt io!", bravează fostul bişniţar.
SCRÂNTIT
A bătut un struţ cu o scândură
Cât de golan?: "Bă, să ştii, io am făcut golănii! Da' am avut caracter şi n-am trădat! Am avut conflicte mari cu familia Ceauşescu. Puteam să fiu dizident la pas… Nu mă văd vagabond. Nu mă are nimeni la mână. Nu m-am implicat politic. Am zis adevărul şi nu poa' să-mi zică nimeni nimic! În afară că m-au jignit trei preşedinţi că beau! Io beau de-o rup în două!".
Zice că e un pic mai zbuciumat, dar nu golan. "Am nişte reacţii pe care unu' normal nu le are! De n-aveam poziţia pe care o aveam, eram la pârnaie", recunoaşte Serghei.
Ultima trăsnaie îi arată adevărata dimensiune: "N-am mai dat cu pumnu', da' am nişte ieşiri. I-am bătut struţu' unui prieten. I-am dat cu un lemn în tâmplă. Să baţi struţu' la 58 de ani, nu prea e normal!".