EXCLUSIV EVZ. Groaznica poveste a demolării bisericii Sfânta Vineri-Herasca, din București.

O biserică-monument a fost rasă de pe fața pământului, cu buldozerele, la ordinul Elenei Ceaușescu. Părintele paroh Gelu Bogdan povestește, în exclusivitate pentru „Evenimentul zilei”, cum a fost în iunie ’87 când a rămas fără „obiectul muncii”. Astăzi, a ridicat din temelii o copie fi delă a fostei sale biserici.

Jos porcăria!”, au fost cele două cuvinte scuipate de Elena Ceaușescu prin care soarta emblematicei biserici bucureștene Sfânta Vineri-Herasca, din spatele Halei Unirii, a fost pecetluită. Din clipa în care coana Leana a decis grozăvia, în numai câteva zile, în iunie 1987, lăcașul de cult ctitorit de Matei Basarab a fost ras cu buldozerele de pe fața pământului, ca să facă loc unui bloc de locuințe.

Peste trei mii de credincioși au sfidat atunci Securitatea și Miliția. Pe locul fostei biserici a apărut, peste noapte, un covor de zeci de mii de lumânări. Securiștii n-au avut curajul să-i oprească. Părintele Gelu Bogdan, parohul bisericii, a avut un puseu de tensiune care era cât-p-aci să-l omoare. Protestele sale l-au prigonit atunci pe duhovnic. Au trebuit să treacă peste 20 de ani ca iubita sa biserică să renască din propriul moloz. Astăzi, prin stăruința și încăpățânarea părintelui Gelu Bogdan, biserica Sf. Vineri- Herasca e complet ridicată, după planurile originale. Părintele Bogdan ne-a povestit, cu lacrimi în ochi, prin ce a trecut atunci, în cei mai negri ani ai comunismului și ulterior.

Ironia sorții face ca tot el să fi fost cel care i-a spovedit, pe patul de moarte sau le-a slujit la groapă unora dintre cei care au participat la dărâmarea bisericii sale. Astăzi, mai are o singură dorință: „Să mai slujesc odată în biserica mea…”.

Ctitorită de Matei Basarab și demolată de Elena Ceaușescu

Noua Sfânta Vineri-Herasca este situată, oarecum ironic, în spatele Tribunalului București și peste drum de Teatrul Evreiesc de Stat. În București mai există o biserică intitulată astfel, dar în Drumul Taberei, lângă parcul Moghioroș. Aceasta, zic unii, ar fi fost ridicată ca să blocheze, cumva, reconstrucția celei de la Unirii. Oricum, arată mai mult a moschee decât a biserică ortodoxă. Îi lipsesc doar niște minarete.

Părintele Gelu Bogdan are astăzi 71 de ani. Se uită la „ctitoria” sa cu duioșie. „Aveam 44 de ani când au intrat buldozerele în biserică, între 15 și 19 iunie 1987...”, îi tremură vocea bătrânului preot când privește pozele din timpul demolării bisericii.

Domol, începe să povestească: „După cutremurul din ’77, când turlele bisericii au fost grav afectate, Patriarhul Iustin Marinescu a hotârât numirea mea ca preot-paroh la Sfânta Vineri-Herasca, târnosită de Matei Basarab în 1645 și, mai târziu, de generalul Constantin Herescu-Năsturel, stră-strănepot al domnitorului”.

Ultima liturghie, pe 14 august 1987

Cu o lună înainte de demolare, Primăria Capitalei ceruse Consiliului Parohial un teren de 1.400 de metri pătrați aflat în fața bisericii. Urma să se pună un bloc în față, exact ca în cazul bisericii Domnița Bălașa. Se întâmpla în plină eră de „sistematizare” a Bucureștiului.

„Eram fericiți că biserica și casa parohială, cu 26 de apartamente, scăpau! Dar pe 13 iunie, la ora patru după amiaza, a apărut în zonă Elena Ceaușescu, însoțită de Ion Dincă «Teleagă»”, se înfioară părintele Bogdan. Din gesturile „tovarășilor” a înțeles că se întâmplă ceva rău. „Eram la zece metri de ei și am auzit-o pe coana Leana spunând: «Jos porcăria! ». Ea a decis, nu Ceaușescu!”, afirmă răspicat preotul. „Am simțit că mă prăbușesc în mine însumi!”, oftează bătrânul. S-a dus apoi acasă și i-a spus soției să se pregătească de evacuare: „Ultima liturghie am slujit-o duminică, pe 14 iunie și, luni seara, pe 15, a fost ultima vecernie... Atunci, a venit un securist în biserică și mi-a strigat să ies de acolo că începe demolarea! A doua zi, la 5 dimineața, m-am trezit cu buldozerele în curtea casei parohiale... În 36 de ore au demolat-o!”. Părintele Bogdan a apucat să-și ia doar lucrurile personale.

„Trei zile au tot dărâmat la ea!”

„Am sperat și eu, și generalul Olteanu, primarul Bucureștiului, că biserica va scăpa. N-a fost să fie... Miercuri, pe 17 iunie ’87, la amiază, a venit o delegație în frunte cu Ștefan Bârceri, viceprimarul Capitalei. Mi-au zis: «Părinte, ne pare rău, dar s-a hotărât și demolarea bisericii»”. Câțiva ani mai tîrziu, Bârceri s-a apropiat de cele sfinte. „După Revoluție, Ștefan Bârceri a devenit fiul meu spiritual. Eu l-am spovedit și împărtășit înainte să moară...”, se întristează duhovnicul când își amintește de cel care i-a dat năprasnica veste. „Trei zile au tot dărâmat la ea, până vineri, când au ras-o de pe fața pâmântului!”, mai că-l ia plânsul pe bătrânul popă. Din fericire, zice preotul, toate lucrurile din sala muzeală au fost salvate și duse la muzeul din Herești, județul Teleorman, iar catapeteasma, clopotele și icoana au fost transportate la Mânăstirea Cernica, unde au rămas în păstrarea călugărilor.

„Am avut atunci un puseu de tensiune din cauza a doi securiști care mă înjurau... Le spusesem și eu multe, în durerea mea!”, rememorează părintele Bogdan.

Sfânta Vineri nu iartă!

Joi, 19 iunie 1987, biserica Sfânta Vineri-Herasca nu mai exista! Părintele Gelu Bogdan, de loc din Băltățești, județul Neamț, de pe lângă mânăstirea Văratec, plânge: „Pe locul unde a fost Ea era un covor imens de lumânări, care lăcrimau după ctitoria lui Matei Basarab... Chiar și milițienii s-au ținut deoparte! Dar, pe 21, credincioșii au fost alungați!”. Preotul fără biserică își frânge mâinile: „Cea mai mare durere a fost, apoi, că apropiații mei din Mitropoliemă priveau ca pe o persoana «non-grata »!”. Devenise dintr-un popă vrednic, un ciumat. „«Băieții» m-ar fi lichidat la ce le-am spus io la demolare! Că-i bate Dumnezeu! Și chiar i-a bătut pe unii... Sfânta Vineri nu iartă, că ea e ocrotitoarea neamului românesc!”.

Noua biserică, ridicată din „banul văduvei”

Actuala biserică, ridicată la „roșu”, se află pe un teren dat de Primăria Capitalei în timpul mandatului lui Adriean Videanu. A fost o luptă de 17 ani dusă de părintele Bogdan împreună cu un comitet de inițiativă din care au făcut parte istoricul Răzvan Theodorescu, Constantin Bălăceanu-Stolnici, scriitorul Dinu Săraru și academicianul Virgil Cândea.

„Construcția a început, efectiv, acum șase ani. Numai subsolul ne-a mâncat un an și jumătate!”, se vaită părinele Gelu Bogdan, convertit în diriginte de șantier. Dar bani, de unde? „Banul văduvei!”, răspunde pe loc părintele. Ce-i drept, a avut și sponsori puternici: „Au ajutat mult și prietenii mei Viorel Păunescu, Ion Antonescu, Costel Bucur, Puiu Nițescu și alții...”. Cât despre administrația publică locală mai nimic: „Singurul primar care ne-a înțeles și ajutat a fost Liviu Negoiță de la sectorul 3. Ne-a dat două milioane de lei, în doi ani, să finalizăm 75% din construcție. Ăsta de acum, Robert Negoiță, nici nu m-a primit în audiență”, afirmă supărat prelatul.

Ar mai avea nevoie de bani pentru finisaje interioare și exterioare și pentru căldură: „Dar asta cu căldura nu e prioritate, oi sluji eu și fără căldură...”.

„Atunci s-a strigat prima oară: «Jos Ceaușeștii!»”

Părintele spera ca pe 14 octombrie s-o resfințească, dar nu este gata, încă: „Poate la anu’, când s-or face 28 de ani de la dezastru... Preafericitul Patriarh Daniel m-a asigurat că toate lucrurile de cult care sunt acum la Cernica se vor întoarce la Sfânta Vineri- Herasca”. Își amintește: „După demolare am fost expulzat din București. M-am adăpostit 15 zile, cu familia, la Mânăstirea Rohia. Mulți au crezut că am murit... Ajunseseră și securiștii să mă caute, să dau dezmințire la Europa liberă că sunt viu!”. A vrut să plece în Franța, dar nu i s-a dat voie. A rămas consilier la Patriarhie, fără drept de parohie. „Pentru că eram hirotonit am slujit, prin rotație, la trei biserici. În iulie ’87, m-au desemnat să mă ocup de reparațiile bisericii Sf. Gheorghe-Nou, pe care le-am preluat de la vrednicul părinte Ionel Munteanu!”, își povestește viața părintele Bogdan. „Când s-a auzit că se demolează biserica 3.000 de credincioși au înconjurat-o, dar îi alungau securiștii și miliția! Au fost și trei arestați ce au fost duși la Rahova și bătuți. Toți trei au murit și la doi eu le-am slujit la groapă.... Atunci s-a strigat prima oară: «Jos Ceaușeștii!»”.

Ajutor de la oameni

Cine dorește să ajute la finalizarea noii biserici Sf. Vineri- Herasca o poate face prin BCR-Sucursala Sala Palatului.

Cont Cod IBAN RO67RNCB0080098428890001, în lei sau:

Cont Cod IBAN RO40RNCB0080098428890001, în euro și

Cont Cod IBAN RO13RNCB0080098428890001, în dolari