Asumând o retorică populistă, PSD părea că a luat la țintă marile companii din România, acuzându-le că fug de la plata unor impozite și taxe. Această abordare nu este nouă, fiind patentată în guvernările patronate de Liviu Dragnea. Pentru a fi mai credibili în retorica lor, social-democrații au încercat chiar să arate cum se luptă cu marile companii. Spunem că au încercat, deoarece în realitate, prin două măsuri de taxare pe care le-a promovat până acum, reprezentanții PSD din guvern nu au făcut altceva decât să scape compania OMV Petrom de la plata unor sume uriașe la bugetul de stat.
Primul ”cadou” făcut companiei OMV Petrom a fost transpunerea în legislația națională a taxei de solidaritate stabilite de Comisia Europeană. Analiza întregului proces de elaborare a Regulamentului Comisiei Europene care stabilește cadrul de aplicare a taxei de solidaritate este un lanț de bizarerii din partea Ministerului de Finanțe, instituția responsabilă de formularea măsurilor fiscale din România.
Astfel, susțin surse guvernamentale, pe întreaga perioadă de negociere a Regulamentului, Ministerul de Finanțe, condus de pesedistul Adrian Câciu, nu a transmis la Bruxelles propunerile sale de modificare a textului, pe domeniul său de competență. Este important de precizat că în cadrul acestor negocieri a fost stabilită modalitatea de aplicare a contribuției de solidaritate și rolul pragului de 75% din cifra de afaceri, pe care astăzi PSD îl acuză în mesajele sale publice.
Ulterior, după aprobarea Regulamentului 1854/2022 în data de 6 octombrie 2022, când a început să curgă perioada de implementare a contribuției de solidaritate decisă de Comisia Europeană, Ministerul de Finanțe a avut același comportament indolent. Astfel, deși Comisia Europeană a organizat pe parcursul lunii decembrie două întâlniri de lucru cu statele membre, unde au fost discutate modalitățile de implementare a taxei de solidaritate, Ministerul de Finanțe nu a participat la prima și doar la presiune a decis să participe la a doua.
Un model de raportare ignorat
Mai mult, deși Comisia Europeană a pus la dispoziția statelor membre încă pe 4 noiembrie anul trecut un model de raportare a activităților economice vizate și sumele estimate a fi colectate din aplicarea taxei de solidaritate pentru anii fiscali 2022 și 2023, Ministerul de Finanțe a trimis acest raport de abia pe 30 decembrie, respectiv, atenție, după adoptarea Ordonanței de Urgență care transpune în legislația națională Regulamentul UE.
Cu alte cuvinte, în loc să aibă corespondența înainte de adoptarea OUG pentru a corecta eventuale breșe de aplicare, Ministerul de Finanțe a decis, într-un mod extrem de ciudat, să transmită datele în ultima zi posibilă, când nu se mai puteau oferi observații din partea Comisiei Europene.
De ce nu a implementat ministerul de Finanțe modelul ceh?
La fel de ciudat este și modul în care Ministerul de Finanțe a ales să transcrie Regulamentul UE în legislația națională. Deși a avut posibilitatea fie să introducă coduri CAEN suplimentare (după modelul ceh), fie să nu introducă în Ordonanță vreun cod (cum au procedat state precum Germania, Franța, Olanda), Ministerul de Finanțe nu a făcut-o.
A ales singura soluție perdantă pentru statul român, respectiv introducerea celor patru coduri CAEN prevăzute în Regulamentul UE, care permit companiei OMV Petrom să nu se încadreze în pragul de 75% și să evite, în acest fel, plata taxei de solidaritate!
Impozitul de 1% pe cifra de afaceri pune la adăpost companiile cu adevărat mari
O altă măsură care pune la adăpost companiile cu adevărat mari din România și, implicit OMV Petrom, este propunerea PSD de a introduce un impozit de 1% pe cifra de afaceri. Potrivit PSD, o astfel de măsură este justificată de faptul că marile companii nu sunt taxate corespunzător, dând exemplul firmelor mici și mijlocii care plătesc în prezent un impozit de 1% din cifra de afaceri.
Și pe această dimensiune, social-democrații încearcă să promoveze o retorică ciudată ca și când firmele străine, respectiv marile companii, sunt exonerate de la plata unor taxe, în dauna firmelor românești, pe care PSD le include la IMM-uri. În realitate, o astfel de diviziune ”etnică” a afacerilor este una total greșită, deoarece, alături de firme străine, există foarte multe business-uri românești care pot fi incluse în categoria marilor companii. Și invers, există multe firme străine mici, alături de cele românești.
Lăsând la o parte faptul că introducerea unui impozit de 1% din cifra de afaceri a marilor companii va transfera costurile pe umerii consumatorilor finali și va crește inflația, anulând toată retorica PSD privind ”haiducia” fiscală de a lua de la bogați și a da la cei săraci, adevărata bombă este că marile companii vor scăpa de la plata acestei contribuții fiscale.
Cine va plăti
Acest lucru va fi posibil deoarece, potrivit intenției PSD, impozitarea va viza companiile cu cifra de afaceri de peste 100 de milioane de euro, dar care nu plătesc cel puțin 1% din cifra de afaceri prin impozitul pe profit. Cum OMV plătește în prezent 2 miliarde de lei impozit pe profit, 1% în cazul acestei companii ar însemna 600 de milioane de lei. Așadar, vorbim despre încă o păcăleală aruncată în spațiul public.
În realitate, impozitul de 1% din cifra de afaceri va lovi în firmele mari românești, cum ar fi eMag, Dedeman, Altex, Albalact etc., care, spre deosebire de companii precum OMV Petrom nu își transferă profiturile în afara țării. Apropo de aceste transferuri, ele ar putea fi limitate prin noi reglementări din partea Ministerului de Finanțe. Care, evident nu au fost propuse de ministrul PSD al Finanțelor, nici nu au fost demarat controale serioase pentru a recupera sumele datorate bugetului de stat de către companiile străine.
”Scăpări” sau comision electoral?
Ambele măsuri promovate de PSD ridică semne serioase de întrebare, deoarece vorbim despre eludarea unor taxe și impozite de ordinul miliardelor de euro. Întrebarea, așadar, legitimă pe care ne-o putem pune este dacă tot comportamentul PSD de până acum, disimulat în spatele unei retorici populiste, are în spate doar o miză electorală sau și una financiară.
Cu alte cuvinte, ”haiducia” fiscală a PSD ascunde o taxă electorală, un comision ascuns, în perspectiva alegerilor din 2024 sau vorbim doar despre incompetența social-democraților. Experiența politică și de guvernare a PSD arată că, mai curând, vorbim despre prima opțiune.