Fără doar și poate, Unirea de la 1 decembrie 1918 s-a realizat datorită elitei politice din Transilvania, ceea ce spune și istoricul Alex Mihai Stoenescu. Spre exemplu, în septembrie-octombrie 1918 s-au pus bazele colaborării între Comitetul Executiv al Partidului Naţional Român şi conducătorii social-democraţi, în vederea constituirii unui Consiliu Naţional Român. La 29 septembrie/12 octombrie s-a întrunit, la Oradea, Comitetul Executiv al Partidului Naţional Român, cu participarea lui Vasile Goldiş, Ştefan Cicio Pop, Ioan Suciu, Aurel Vlad, Alexandru Vaida-Voevod, Aurel Lazăr, Teodor Mihali, Ion Ciordaş şi alţii.
Unirea și politicienii ei
Acest Comitet Executiv al Partidului Naţional Român a adoptat Declaraţia de la Oradea prin care se afirma, pe temeiul ideii că fiecare naţiune poate dispune de soarta sa, că „naţiunea română din Ungaria şi Ardeal doreşte să facă acum uz de acest drept şi reclamă în consecinţă şi pentru ea dreptul ca, liberă de orice înrâurire străină, să hotărască singură printre naţiunile libere”…..
Declaraţia de la Oradea, care proclama dreptul naţiunii române la autodeterminare şi conţinea ideea extrem de importantă a convocării adunării naţionale, a reprezentat un document cu semnificaţie istorică deosebită, marcând intrarea mişcării de eliberare în faza sa decisivă.
A fost un pas de mare curaj pentru acele clipe. Dar a ajutat la Unirea mult visată.
Trebuie să mai amintim și că la Budapesta, a fost alcătuit Consiliul Naţional Român General. El era compus din 12 politicieni. Vasile Goldiş, Teodor Mihali, Ştefan Cicio-Pop, Alexandru Vaida-Voevod sunt câțiva dintre ei. Mai veneau și Enea Grapini, Iosif Jumanca, Iosif Renoiu, Basiliu Surdu.
Dar munca lor ar fi fost în zadar dacă nu ar fi ajuns și la urechile poporului. Așa că, activitatea Consiliului Naţional Român Central a fost susţinută de importante organe de presă. Câteva exemple: Românul, Drapelul, Glasul Ardealului, Adevărul. Dar și Gazeta Poporului, Telegraful Român sau Unirea.