Un părinte își plânge acum copilul răpus ca din senin de o cauză pe care legiștii de la IML ”Mina Minovici” nu au reușit să o afle după autopsia cadavrului.
Mai multe răspunsuri, spun specialiștii, familia și anchetatorii vor primi abia după interpretarea rezultatelor analizelor toxicologice de laborator. Până atunci, Gheorghe Gheorghe se hrănește doar amintirea tristă și dureroasă a fiului său pe care l-a văzut, cu doar o zi înainte ca acesta să moară. Și cu dorința de a-i vedea pedepsiți pe toți acei polițiști de la Secția 16 care, acum câteva luni, l-au maltratat și supus unor umilințe greu de imaginat pe Ionuț Mihai.
”Lasă, tată, că nu e nimic. Cu o bătaie în sus sau în jos, tot aia e...”.
Bătaia cumplită încasată acum câteva luni de la acei polițiști de la Secția 16 și umilințele de nedescris la care a fost supus i-au schimbat complet viața lui Ionuț. L-au aruncat într-o cumplită depresie. În ultimele luni, tremuratul corpului, mersul greoi, chiar împleticit câteodată, o frică permanentă care aproape că îl paraliza, deveniseră parte din cotidian. Din cauza chinurilor pe care le îndura, întregii sale familii îi era teamă că Ionuț ar putea să-și facă rău. Să renunțe la a se mai chinui astfel și să renunțe la viață...Dar, pare că tocmai dragostea pentru familie, pentru copilul lui minor, i-au dat putere să reziste acelor chinuri fizice și psihice.
”Era într-o stare cumplită. Psihic, era terminat. Și fizic. Mereu vorbeam cu el și îi spuneam să mergem la un doctor. Cât era de mare, trebuia să mergem noi cu el, pentru că psihic era distrus. Dar mereu zicea ”lasă, tată, că nu e nimic. Cu o bătaie în sus sau în jos, tot aia e...”. Dar era din ce în ce mai limpede pentru noi că lucrurile nu erau așa simple cum voia el să ne facă să credem că sunt. Bătaie aia l-a nenorocit...Tot timpul ne-a fost teamă că își va face rău, că va renunța la a mai trăi...Dar ne iubea prea mult pe noi și pe copilașul lui ca să facă vreun gest necugetat...”, ne-a povestit Gheorghe Gheorghe, tatăl lui Ionuț.
”Atunci a fost ultima oară când l-am văzut, când i-am auzit vocea, când l-am ținut de mână...”
Într-o asemenea stare l-a găsit tatăl său, Gheorghe, cu doar o zi îninte de a muri. În pragul ușii apartamentului i-a apărut fiul său căruia îi tremura corpul din toate încheieturile și care mergea extrem de greu, chiar împleticit. Abia dacă se mai ținea pe picioare.
O vreme au vorbit amândoi până ce fiul său și-a mai revenit. Au discutat despre procesul cu polițiștii bătăuși care l-au nenorocit. Despre lupta pe care aveau să o ducă împreună pentru a-i vedea pedepsiți pe cei care l-au maltratat și l-au umilit. Lucruri care păreau să nu-l mai intereseze pe bărbatul care a căzut victimă atacurilor barbare ale polițiștilor de la Secția 16.
”Când am ajuns la el (n.r. o adresă din cartierul Berceni) tremura tot și abia dacă putea să meargă. I-am spus să mergem la un doctor, să chemăm o salvare. Nici atunci nu a vrut, ca de obicei. L-am lăsat, așa cum a vrut el. Mi-a spus cu voce blândă ”lasă, tată, că trece”. Și l-am lăsat...Am stat o vreme cu el până când și-a mai revenit și am vorbit de procesul care va veni, de lupta cu polițiștii ăia bătăuși, cărora nu mă feresc să le spun animale. Nu-l mai interesa nimic. Nu mai voia nimic de la viață. Era resemnat. Zicea că nu avem noi putere să ne luptăm cu ei. Că ei sunt puternici...Apoi, am plecat la gândul că voi veni iar să-l văd a doua zi. Nu a mai fost să fie...Atunci a fost ultima oară când l-am văzut, când i-am auzit vocea, când l-am ținut de mână...E groaznic ce ni se întâmplă”, a mai povestit, printre lacrimi, Gheorghe, care astăzi a luat de la morgă trupul fiului său.
Mama bărbatului a fost cea care a descoperit că Ionuț nu este acasă
A doua zi, când mama bărbatului s-a dus să-l viziteze, știind de la tatăl lui Ionuț care este starea lui de sănătate, tânărul nu mai era acasă. Era în jur de ora zece dimineața când femeia intra în locuința a cărei ușă era, ciudat, neîncuiată. Ceea ce avea să găsească în apartament a dus-o cu gândul la o plecare în grabă a fiului ei, lucru neobișnuit pentru Ionuț: mâncare neterminată lăsată pe masa din bucătărie, anumite locuri în care părea că se umblase și rucsacul bărbatului, pus pe patul din camera sa, articol de care nu se despărțea niciodată când pleca de acasă. Câteva ore mai târziu, femeia și tatăl lui Ionuț aveau să primească îngrozitoarea veste. Fiul lor murise!
”Eu așa cred, că acești polițiști sunt protejați și se vrea scăparea lor”
Moartea, considerată a fi una suspectă până când legiștii vor veni cu răspunsuri științifice care să elucideze cauza, nu înseamnă pentru familia lui Ionuț finalul luptei cu polițiștii bătăuși de la Secția 16.
”Voi lupta până la capăt! Voi merge până-n pânzele albe pentru a-i vedea pedepsiți pe cei care mi-au maltratat băiatul. Trebuie să o fac pentru memoria lui! Dar, din ceea ce văd, lupta va fi una extrem de grea pentru că cineva îi vrea scăpați. Eu așa cred, că acești polițiști sunt protejați și se vrea scăparea lor. Dar nu mă las. Știu că nu mai e nici unul arestat. Am auzit chiar că unii merg la serviciu, că sunt pe funcții, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Asta e dreptate?!?”, a mai spus tatăl lui Ionuț.
Bieții părinți au luat astăzi de la IML ”Mina Minovici” trupul fiului lor însoțit de un cerificat constatator de deces pe care scrie negru pe alb, ”cauză neprecizată”. Ionuț Mihai va fi înmormântat miercuri în cimitirul localității prahovene Pucheni-Moșneni.