Alegerile pentru Președinția României au reprezentat și reprezintă un magnet pentru o mulțime de aventurieri politici. Indivizi în căutarea popularității, politicieni care încearcă să-și negocieze voturile pentru turul doi, liderii unor partide de buzunar care speră, astfel, că vor aduce un plus de alegători, vedete de televiziune, oameni de afaceri care au impresia că pot cumpăra orice cu bani, inclusiv un mandat prezidențial, s-au înscris în cursa pentru Cotroceni.
După 1990, Palatul Cotroceni a reprezentat un punct de atracție pentru o mulțime de indivizi care se bucurau de un dram de popularitate sau credeau că banii pot cumpăra orice, chiar un mandat de președinte. Pentru toți aceștia, candidatura la Președinția României a fost un fel de loterie la care și-au încercat norocul.
După ce au pierdut, unii s-au retras, dispărând în istorie, dezamăgiți, alții au continuat, conform dictonului olimpic: „Ai învins? Continuă! Ai pierdut? Continuă!”. Și, astfel, de la un scrutin la altul au acumulat eșec după eșec.
Unul dintre aceștia ar fi Corneliu Vadim Tudor, defunctul președinte al Partidului România Mare. A candidat la apoape toate alegerile prezidențiale, de după 1990, chiar dacă nu a câștigat niciodată. Cel mai bun rezultat al său a fost clasarea în turul al doilea, în anul 2000, când a fost înfrânt de Ion Iliescu. Astfel, candidând și menținându-se în prim-plan, Vadim Tudor a reușit să-și mențină și partidul, România Mare, în Parlament.
Politologii au mai multe explicații pentru motivele care îi mână în luptă pe acești candidați, chiar dacă știu, de la început că nu au șanse reale să prindă măcar turul doi. Unii sunt mânați de dorința de a-și promova imaginea. Alții, politicieni hârșiți, cred că pot obține ceva manipulând voturile pentru turul al doilea.
Ce-i mână în luptă pe candidații fără șanse
Există și dintre cei care se bazează pe popularitatea obținută prin aparițiile la TV sau, mai nou, pe rețelele de socializare, și cred că pot săvârși o minune. La fel ca în fotbal, când o echipă de divizia C reușește, o dată în istorie, reușește s-o învingă pe câștigătoarea Ligii Campionilor. Dar, dacă în fotbal astfel de minuni s-au mai întâmplat, în politica românească nu au fost cu putință. Cel puțin până acum. De regulă, învingătorii s-au ales din rândul primilor doi – trei clasați în sondajele de opinie preelectorale.
Dacă au avut noroc și ceva fonduri, candidații lipsiți de șanse au strălucit câteva săptămâni, în campania electorală, cât s-au aflat în lumina reflectoarelor. Dacă au fost ghinioniști, nu au existat decât pe buletinele de vot și în documentele de la birourile electorale, unde le-a fost înregistată candidatura.
În cele ce urmează ne-am propus să vă readucem în atenție pe câțiva dintre cei care și-au încercat norocul, de-a lungul anilor, după 1990, deși nu aveau nici o șansă reală.
Controversatul Gheorghe Funar
Despre alegerile prezindețiale din 1990 putem spune că au fost cele mai serioase din istorie, în ceea ce privește candidații. S-au înscris doar reprezentanții principalelor forțe politice Ion Iliescu (FSN), Radu Câmpeanu (PNL) și Ion Rațiu (PNȚCD). Victoria se știe a fost a lui Ion Iliescu.
Distracția a început, putem spune, din 1992, când s-au înscris șase candidați pentru Cotroceni. Îl vom remarca, în acest an, pe Gheorghe Funar, reprezentant al PUNR, care tocmai cîștigase alegerile pentru Primăria Cluj. La prezidențiale a ieșit pe locul trei, după Ion Iliescu și Emil Constantinescu. Iar acest lucru i-a dat aripi să mai candideze de două ori, pentru Cotroceni, în 1996 și 2014, de fiecare dată fără succes.
În politica românească, Gheorghe Funar a fost un personaj pe cât de pitoresc, pe atât de controversat. S-a remarcat prin acțiunile sale anti-maghiare, dar și printr-o serie de teorii conspiraționiste. Ca primar și președinte al PUNR a organizat mai multe acțiuni provocatoare, scandalizând comunitatea maghiară. Una dintre cele mai cunoscute acțiuni ale sale a fost vopsirea mobilierului urban din oraș în culorile tricolorului (bănci, pubele, stâlpi de circulație etc. Mai mult, în perioada sărbătorilor de iarnă, instalațiile de iluminat public au fost doar cu beculețe roșii, galbene și albastre.
Gheorghe Funar a schimbat denumirea unor străzi care purtau numele unor personalități maghiare și a ridicat un monument dedicat lui Avram Iancu, într-una dintre piețele centrale ale orașului Cluj, ca replică la statuia lui Matei Corvin. De asemenea, pe 16 septembrie 1996, în ziua semnării tratatului dintre România și Ungaria a organizat o paradă mortuară pe străzile Clujului.
Spionul GRU, generalul Militaru, candidat de 0,22%
În anul 1996, la alegerile prezidențiale s-au înscris 16 candidați, câștigător fiind, după turul doi disputat cu Ion Iliescu, reprezentantul CDR, Emil Constantinescu. Între cei 16 s-au aflat generalul Nicolae Militaru care a fost identificat de Securitate, în 1978, ca fiind spion GRU.
Nicolae Militaru a fost un personaj controversat, despre care se spune că, în zilele Revoluției, ar fi dat ordine contradictorii ce ar fi dus la confruntări sângeroase dintre unități ale Armatei și ale Ministerului de Interne. În urma acestor decizii eronate, mai mulți militari și civili și-au pierdut viața.
Mai mult despre Nicolae Militaru s-a spus că a ordonat uciderea lui Gheorghe Trosca, agentul de Securitate care l-a expus ca spion GRU în 1978 și care a murit la Revoluție. De altfel, numit ca ministru al Apărării Naționale, în primul guvern postdecembrist, a fost înlăturat după doar câteva luni, la 22 martie 1990.
A candidat ca independent, la Președinție, în 1996, însă nu a obținut decât 0,22% din voturile exprimate.
Sursa foto: arhiva EVZ
Vraciul lui Ceaușescu, Constantin Mudava
Tot la alegerile din 1996 a candidat pentru președinția României Constantin Mudava, supranumit vraciul lui Ceaușescu. Încurajat de popularitatea de care se bucura ca vindecător, a crezut că poate conduce și România, însă a pierdut cu 0,31%. Mudava a devenit cunoscut după ce Nicolae Ceauşescu i-ar fi solicitat să practice medicina în Scorniceşti, comuna sa natală, în judeţul Olt.
El a beneficiat de un capital uriaş de imagine de pe urma publicităţii care i s-a făcut în revista Flacăra și Cenaclului Flacăra, conduse de Adrian Păunescu, înainte de 1989.
„Mudava reuşea să adune cozi kilometrice de pacienţi în faţa cabinetului său. (…) Spunea că a fost binecuvântat cu o «aură uriaşă». Cu ajutorul acestui așa-zis «dar», Mudava se lăuda că vindecă oameni diagnosticaţi de medici cu boli incurabile. De fapt, erau niște păcăleli și minciuni gogonate”, scria reporterul EVZ, Mihnea-Petru Pârvu.
Cel supranumit vindecătorul lui Nicolae Ceauşescu a murit în 2018, din cauza mai multor afecțiuni medicale.
Un prinț pentru scaunul de președinte
La alegerile prezidențiale din 2000 și-a făcut apariția pe scena politică și Paul-Philippe Hohenzolern, cel ce avea să fie cunoscut ulterior, drept Prințul Paul al României. Fiul lui Mircea Grigore Carol Lambrino (cunoscut drept Mircea Grigore Carol de Hohenzollern), fiu al regelui Carol al II-lea al României, a crezut că îi va impresiona pe alegătorii români. Nu a reușit, obținând doar 0,49% din voturi.
Avea să fie mult mai prezent, în viața publică românească, câțiva ani mai târziu, fiind implicat în tot felul de afaceri dubioase. În 17 decembrie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) l-a condamnat definitiv la 3 ani și 4 luni cu executare în Dosarul Ferma Băneasa. A reușit să fugă din țară și s-a ascuns în Franța, unde a fost reținut în vara acestui an. A fost eliberat temporar din închisoare, iar acum așteaptă soluția în procesul de extrădare.
Gigi Becali a încercat de două ori, înainte să meargă la închisoare
George Becali a intrat în politică și s-a înscris la alegerile prezidențiale din 2004 în fruntea partidului său, Partidul Noua Generație Creștin Democrat. Cunoscut datorită clubului Steaua București, pe care l-a preluat, Gigi Becali a crezut că popularitatea câștigată datorită fotbalului și banii obținuți din tranzacțiile cu terenuri îi vor asigura succesul la Cotroceni. S-a înșelat, la fel ca mulți alții, înaintea sa.
Chiar dacă a pierdut în 2004, obținând doar 1,77% din voturi, nu s-a descurajat. Și-a mai încercat norocul, o dată, în 2009, după ce a investit bani în reconstrucția unui sat distrus de inundații, în județul Vrancea. Nici a doua oară nu a avut noroc, obținând doar 1,91% din voturi, clasându-se pe locul al șaptelea. S-a consolat cu un loc în Parlamentul European, obținut pe lista Partidului România Mare (PRM), alături de Corneliu Vadim Tudor.
Pe 18 decembrie 2012, a mai prins un mandate de deputat, pe listele PNL după care, pe 29 mai 2013 şi-a încheiat cariera politică de 13 ani, în închisoare.
Un activist civic și un om de afaceri rom
La alegerile din 2009 a mai candidat și activistul ecologist Remus Cernea, din partea Partidului Verde, cu care a obținut 0,6% din voturi. Remus Cernea a fost un personaj politic pitoresc, făcându-se remarcat mai ales datorită coafurei sale excentrice.
Pe ultimul loc, în preferințele românilor, s-a clasat, la alegerile prezindețiale din 2009, Constantin-Ninel Potîrcă un om politic de origine romă, implicat în afaceri cu fier vechi. Potîrcă era considerat unul dintre cei mai bogați romi din țară, iar acest lucru l-a făcut să creadă că va putea să câștige și un mandat de președinte. A atras atenția, în campania electorală, când a venit la Biroul Electoral Central într-o caleașcă, însoțit de copii, nepoți și de un alai de limuzine. Așa a depus semnăturile necesare candidaturii. El a promis, de asemenea, că va șterge datoriile tuturor.
La 8 octombrie 2012 a fost condamnat la 2 ani de închisoare pentru o evaziune fiscală de peste 18 milioane de lei și pentru fals în înscrisuri.
sursa foto. EVZ
Dan Diaconescu un scor mai mic decât ratingul OTV
În anul 2014, pe lângă Gheorghe Funar, care a candidat pentru ultima oară în cariera sa și a obținut 0,47%, îl avem și pe Wiliam Brânză, un om de afaceri din Ploiești, fost parlamentar PD (PDL). Acesta s-a supărat pe partidul care l-a promovat în Parlament și și-a făcut propria formațiune cu care a candidat la Președinție. A obținut doar 43.194 de voturi.
Vedeta „aventurierilor politici” din acest an a fost Dan Diaconescu, președintele Partidului Poporului – Dan Diaconescu (PP-DD). Transformat din vedetă de televiziune în politician, Dan Diaconescu nu a fost la fel de convingător în viața publică. A obținut un procent de 4,03% din voturile alegătorilor români, mult mai mic decât ratingul emisiunilor de la OTV în care o căuta pe Elodia.
Sursa foto. EVZ
Alexandru Cumpănașu și cazul Caracal
Ultimele alegeri, din 2019, ni i-au adus în prim-plan pe Alexandru Cumpănașu, unchiul uneia din victimele crimei de la Caracal, pe actorul Bogdan Stanoevici, fost ministru al Culturii, pe fostul politician liberal Viorel Cataramă, dar și pe Ninel Peia, cel care avea să o lanseze în politică pe Diana Șoșoacă, cu partidul Neamul Românesc.
Alexandru Cumpănașu, președintele ONG-ului Asociația pentru Implementarea Democrației, s-a înscris în cursa pentru preşedinţie după izbucnirea cazului Caracal. El a profitat de moartea nepoatei sale, Alexandra Măceșanu, victimă a criminalului Gheorghe Dincă. Cumpănașu a intrat în atenția opiniei publice după ce a lansat o mulțime de acuzații și atacuri la adresa autorităților în contextul acestei tragedii.
„Noi românii avem mare nevoie să declanşăm un jihad împotriva infracţionalităţii. Eu asta voi face. Dacă nu era cazul Alexandra, nu vedeam ce se întâmplă în ţara asta”, spunea Alexandru Cumpănașu la lansarea candidaturii.
Expunerea publică ca urmare a cazului Caracal nu l-au ajutat foarte mult, însă, scorul pe care l-a obținut fiind de 1,53%.
Dispariția misterioasă a candidatului Ninel Peia
Ninel Peia, candidatul Partidului Neamul Românesc, a atras atenția nu pentru programul pe care l-a promovat sau prin talentul oratoric. El a fost subiectul mai multor articole de presă datorită dispariției misterioase, de câteva zile, în timpul campaniei electorale. Acesta a dispărut de la un hotel din Cluj unde era cazat și a apărut, surprinzător, după aproximativ 24 de ore la Mănăstirea Putna, în Bucovina.
Polițiștii clujeni au fost sesizați despre dispariția lui Ninel Peia de Serviciul de Protecție și Pază care îl proteja în timpul campaniei de alegeri. Candidatul ar fi fost văzut ultima dată în cursul nopții de miercuri spre joi, la ora 1.17 pe camerele de supraveghere ale hotelului în timp ce părăsea clădirea.
„În această după-amiaza, IPJ Cluj a fost sesizat de către Serviciul de Protecție și Pază despre dispariția lui Ninel Peia, candidat la președinția României. Acesta s-a cazat ieri la un hotel din Cluj-Napoca, iar în această dimineață nu a mai fost găsit și nici nu a mai răspuns la telefon. În cauză se efectuează cercetări. Facem precizarea că persoana în cauză beneficia de serviciile de protecție și pază doar pe perioada activităților publice din cadrul campaniei electorale, el fiind văzut pe imaginile de pe camerele de supraveghere părăsind hotelul, în cursul nopții, la ora 1.17 minute”, anunța Poliția Cluj.
A fost găsit la Mănăstirea Putna, unde a spus că a mers să se roage. Poliția Cluj a precizat că Ninel Peia era cazat în mănăstire și nu a fost victima vreunei infracțiuni.