Tomi Coconea, cel mai mare parapantist din România, este gazda Carnavalului Aerociudaţilor, la care aşteaptă 150 de zburători zurlii.
Staţiunea Parâng va găzdui, astăzi, Carnavalul Aerociudaţilor, la care sunt aşteptaţi peste 150 de parapantişti. Aceştia vor trebui să zboare în costume cât mai trăsnite, miza fiind aceea ca toţi cei care participă să se distreze pe cinste.
Parapantiştii se vor lansa de la altitudinea de 2.000 de metri sau de la cota 1.600, în funcţie de starea vremii şi curenţii de aer. Ei vor zbura deasupra staţiunii şi vor ateriza la baza telescaunului din Parâng.
Pentru deliciul spectatorilor, pot purta cu ei diferite obiecte. În anii trecuţi, unii au zburat în rochii de mireasă, cu un porc viu, căzi sau sicrie din carton. Manifestarea se vrea o variantă românească a carnavalului din Franţa „Coupe Icare St Hilaire”.
Gazda carnavalului este cunoscutul parapantist Tomi Coconea, care se pregăteşte pentru deplasarea pe care o va face săptămâna viitoare în Italia, unde va participa la o etapă a Campionatului Mondial: „E deja o tradiţie şi anunţă de fapt că începe sezonul de zbor”.
Cu Tomi au zburat peste Munţii Parâng sute şi sute de oameni de toate vârstele, de la artişti şi politicieni până la copii cu dizabilităţi. A zburat cu un bătrân de 85 de ani, dar şi cu un bebeluş de 1 an şi 3 luni. Gândul campionului îi zboară însă la competiţia internaţională Red Bull X-Alps.
„Sunt foarte motivat după ghinionul pe care l-am avut anul trecut. Mi s-a defectat GPS-ul şi la jumătatea cursei am fost descalificat”, îşi aduce aminte cu amărăciune.
Înainte a lucrat la mină: „De la -1.000 sub pământ am urcat la + 1.000, în cer”. Locul de muncă în subteran l-a preluat chiar de la tatăl său. După ce a fost disponibilizat în ’97, şi-a făcut un centru de închiriat schiuri şi s-a ocupat de şcoala de zbor: „M-am reprofilat. Indiferent că ar fi venit disponibilizarea sau nu, eu plecam. Eram ca într-o colivie”.
„Nu te interesează dacă mori”
Prima dată a văzut o parapantă în ’91, la un curs de orientare turistică în Munţii Parâng. Doi francezi au venit să zboare în Valea Jiului. „Ne-am împrietenit cu ei, iar când au plecat ne-au lăsat cele două parapante donaţie”, îşi aminteşte Coconea.
De-a lungul celor 20 de ani de când zboară, Tomi a avut tot felul de experienţe: „La început eram tot cu feşe elastice, am zburat şi cu piciorul în ghips. Era să îmi taie piciorul la Petroşani, am avut şi un accident la bazin. Am fugit şi din spital ca să zbor, de Eclipsă”.
Parapantistul spune că a avut momente de tensiune când a fost la câteva secunde de moarte, chiar în cursa XAlps 2009: „Am deschis paraşuta de rezervă la o fracţiune de secundă. Dar nu m-a demoralizat, am conştientizat ce s-a întâmplat şi am mers mai departe. Mereu avem de învăţat ceva. Când zbor deasupra Alpilor şi deasupra Dolomiţilor mă simt într-o altă lume. Este o stare pe care nu o poţi descrie, nu te interesează dacă mori, simţi că lumea este a ta. Zborul este viaţa mea”.
„Este o stare pe care nu o poţi descrie, nu te interesează dacă mori. Zborul este viaţa mea.”, TONI, parapantist