Razvan Exarhu: "Se pare ca zece familii din Onesti ar fi murit in urma unui soc termic provocat de un cappuccino prea fierbinte."
Martorii ce afirma ca au asistat la infernalul carnaj, sustin, dimpotriva, ca bautura ar fi fost prea rece. Altii afirma ca au fost executati de raketi. Care este adevarul? Adevarul este ca am inceput mai pe horror pentru a respecta necesarul zilnic de sange cu vitamine al publicului vampir.
"In deplin contrast cu subiectul de mai sus, am vazut pe un TV italian o dezbatere despre cappuccino. Invitati relativ seriosi, multe zambete, dar si multa tensiune in discutie, pentru ca nici in lumea plina de spuma nu e liniste. Pentru dependentul de violenta, chiar numai ideea unei discutii de o ora despre un astfel de subiect e un fel de gluma naiva. Mie momentul mi s-a parut ireal, cu atat mai mult cu cat tocmai migrasem de la niste stiri - si stiti cum sunt stirile astea: nimeni, niciodata, nu le face pe plac. Sigur ca arta de a vorbi despre mancare, pe care o practica la un nivel inalt majoritatea italienilor, pasiunea infiltrata in cuvinte care te face sa salivezi chiar daca nu intelegi niciun sfert din ce se turuie, plus rafinamentul solutiilor sunt de neinteles daca le aduci in Casa Poporului.
La fel de stranie pare si apucatura, neconditionata de studii de gastronomie, de a vorbi mult si inflacarat despre lucruri mici, care fac parte din savoarea prima a vietii. Cu atat mai adorabila ar trebui sa vi se para adunarea de analisti si specialisti in problematica ridicata de cappuccino.
Ceea ce mi se pare admirabil in acest tip de comunicare dobandit prin nastere este ca face vizibila, chiar si in momente de incordare, placerea, bucuria de a vorbi. Savoarea de a asista la astfel de momente este mult sporita de faptul ca esti constient ca acei oameni nu vin deloc dintr-o lume perfecta, nu sunt miliardari, nu sunt drogati, nu urmeaza un tratament cu gaz ilariant. In romana sunt niste cuvinte frumoase care evoca aceasta atmosfera. Stam la palavre si la taclale.
E si mai frumos ca takla inseamna in turceste tumba. Poate batranii sau taranii sa mai stie sa stea la taclale sau sa palavrageasca intr-un mod curat etimologic. In rest, aceasta preocupare pare o specie disparuta, cu tot cu zambetul si ironia care le stau in fundal. Lumea a intrat in televizor si nu s-a mai intors. Judecand dupa cantitatea enorma de veste reflectorizante care se vad in lunetele masinilor, ai zice ca avem origini germanice si asa s-ar explica acest puseu misterios pentru respectarea ordinii. Asa s-ar mai putea explica si un anumit gen de batosenie combinat cu o privire golita de orice urma de viata si o tristete agresiva a discursului.
Arta de a vorbi despre nenorociri, crize, divorturi si intretinere se compara in spontaneitate si precizie cu discutiile britanice despre vreme si cu polemicile despre sosul de spaghetti bolognese, care se fac, atentie, numai cu carne din coada de vaca. Singurul amanunt esential si absent este placerea pe care o produce comunicarea de buna calitate. Eforturile masive intru crearea omului nou, plus accidentele genetice ale omului recent au condus la aparitia unei noi forme de contact cultural. Si aceasta se inspira profund din domesticul ritual al aruncarii gunoiului.
Majoritatea vorbitorilor se comporta ca si cum ar avea cate o galeata plina in mana, pe care o varsa incetul cu incetul in capul interlocutorilor, in timp ce si ei executa aceeasi miscare. Culmea e ca nimeni nu se simte ridicol, nimeni nu se simte in primejdie atunci cand devine capabil de un singur discurs, vecin cu isteria, starea de necesitate, depresia sau prostia pretioasa. De cand am inceput sa resimt presiunea acestor mecanici sociale perverse, am inceput sa caut in alta parte, am mai inchis televizorul, nu am mai cumparat ziarele si am redescoperit o parte din normalitatea pe care o cautam incepand sa citesc bloguri.
E minunat sa descoperi ca dialogul bun si spumos, sinceritatea si inteligenta sunt la fel de cautate si apreciate ca si macelul din Onesti. In fond, ajungem intotdeauna sa cautam un anumit tip de coerenta, cel care face posibila orice fantezie, fundamentat de placere. Si pentru ca am rostit cuvantul coerent, mi-am adus aminte de o conversatie purtata la tara de doua femei care se pregateau sa manance niste copane pe varza grozave. Cine stie de ce, una o intreaba pe cealalta: ce inseamna coerent? Si dupa un foarte scurt moment de gandire, vine raspunsul perfect. Coerent inseamna copane pe varza.