Razvan Exarhu: "Niste cercetatori americani au descoperit ca oamenii inteligenti au mai frecvent probleme financiare".
Mai exista rezultate care arata ca multi dintre cei care au probleme cu greutatea nu sunt chiar asa de isteti precum colegii lor mai zvelti. Dar exista si o parte buna: toate categoriile cu probleme pot recupera la impresie artistica, pentru ca aceia care salveaza vieti sunt pozitionati mai bine in acest clasament.
La fel de interesant ar fi si un studiu asupra relatiei dintre modul de a cauta fericirea si inteligenta. Si aici cred ca am putea sa ne distram infinit mai bine decat in fata rezultatelor celuilalt studiu, poate si din cauza abundentei de solutii, retete, modele si cai spirituale catre un adevar pe care putini il cauta.
Aspiratiile sunt cel mai bun si cel mai intalnit prilej pentru lamentare, cea mai solida scuza pentru alienare si pentru nefericire. Desi vedem zilnic asta in jurul nostru, desi, cu mici diferente, ni se intampla tuturor acelasi lucru, bovarizarea merge victorioasa mai departe, vorbind despre vina totala a sistemului in contrast cu nedreptatea si suferintele unor inocenti ca noi.
Daca ar fi posibil, am putea trai linistiti din vanzarea de energie negativa. Dar asa, putem doar sa vedem cum lumea dispare in spatele unor planuri gata-facute, pe care si le asuma fara sa cracneasca. Ne pierdem viata incercand sa traim - mi se pare o formulare care deschide bine perspectiva asupra acestei neincetate competitii dintre inteligenta alegerilor si cea a dorintelor.
Unul dintre lucrurile pe care l-am invatat pe viu in vremea comunismului si pe care l-am priceput abia acum se prezinta in forma de intrebare: cat se poate intinde coarda cu oamenii? Raspunsul meu la capatul tuturor lucurilor pe care le-am trait pana acum este, cu mici exceptii, oricat.
Tine de inteligenta sa spui nu atunci cand nici tu, nici viata ta nu mai au vreo legatura cu tine si cu ceea ce-ti propuneai la capatul acestui efort?! Sau nu e cazul sa te lasi prada intimidarilor, sirenelor unei constiinte depasite de urgenta nivelului de trai?! Poate ca nu e bine sa convietuiesti cu ideile care seamana mult prea tare cu filme sau carti frumoase, cu vederi si legende despre paradisul terestru.
Ar fi teribil sa putem vedea lista universala a planurilor fiecaruia, ce-si dorea, cum isi dorea sa fie, ce credea ca asteapta la capatul acelui drum complicat, plin de provocari, numit cariera, evolutie, maturizare, dezvoltare personala sau boala numita leadership.
E ca o vraja coborata peste ochii tuturor celor care se incapataneaza sa convinga lumea intreaga ca asta si-au dorit, ca pentru asta au albit, pentru asta si-au pierdut gratia, ideile, bunatatea, prietenii, frumusetea.
Pentru un program idiot, pentru un birou idiot, o casa mobilata, niste vacante de plastic si tot restul avantajelor unui trai decent. Odata cu aceste delicii, se mai castiga si dreptul natural la nemultumire, si la participarea la aceasta lunga dezbatere cu tema: uite in ce hal ne-au adus nenorocitii astia.
Si cam asa se si incheie subiectul, pentru ca in aceasta privinta oricine are ceva de spus si cateva solutii geniale la nivel global, dezbaterea se incinge si, ca de obicei, totul se pierde in amanuntele vietii altora.
Din aceasta cauza, pana si lucrurile bune si firesti au inceput sa para usor suspecte, imbibate cum sunt de un mesaj militant care nu are nimic de-a face nici cu inteligenta si nici cu pacea sufleteasca.
Un fel de: ia uitati cum se executa programul de fericire, desteptilor! Si aici cred ca cercetatorii japonezi au sa ne faca sa ne lamurim daca femeile care isi doresc un pudel sunt cumva mai putin inteligente decat altele.
Mii de femei bogate din Japonia au fost inselate de un baiat destept care le-a vandut miei in loc de pudeli. Chiar daca pare un exemplu putin iesit din context, putem recupera fredonand in pauza de masa un celebru refren al oamenilor liberi: Un’ te duci tu, mielule? Un’ te duci tu, mielule? Merg in cusca, domnule!