Marele fotbalist francez Alain Giresse a rememorat pentru „Evenimentul zilei” celebra semifi nală Franța – RFG din 1982 și meciul Universitatea Craiova – Bordeaux, reamintindu-și de 5 dintre fotbaliștii olteni!
8 iulie 1982, Sevilla. Semifinala Campionatului Mondial din Spania, Franța – Republica Federală Germană. Stadionul „Ramon Sanchez Pizjuan”. Același pe care, 4 ani mai târziu, Steaua avea să câștige Cupa Campionilor.
„Al treilea război mondial” sau „Bătălia de la Sevilla”
Prima ediție a Campionatului Mondial s-a desfășurat în 1930, în Uruguay. Și azi, după 88 de ani de istorie a Cupei Mondiale, semifinala dintre Franța și RFG e considerată cea mai frumoasă și mai dramatică partidă. A fost denumită în fel și fel. „Al treilea război mondial”. „Bătălia de la Sevilla”. „Noaptea de la Sevilla”. Nemții au deschis scorul prin Littbarski, apoi francezii au egalat prin Platini, din penalty. În a doua repriză, portarul vest-german Harald Schumacher l-a accidentat grav pe Battiston, dar arbitrul olandez Corver s-a făcut că nu vede.
S-a intrat în prelungiri. 70.000 de oameni au asistat pe viu la ceva ce cu greu poate fi povestit. Francezii au lovit de două ori, prin fundașul Tresor, apoi printr-un șut de excepție al mijlocașului Alain Giresse, la care mingea a mușcat bara din dreapta lui Schumacher și s-a înțepenit în plasă. Era 3-1 pentru Franța, în prima repriză a prelungirilor.
Numai că nemții erau nemți. În disperare, Rummenigge, marea lor vedetă, care era accidentat, a intrat pe teren, a marcat pentru 3-2, apoi, spre final, Fischer a egalat din foarfecă. După penalty-uri, deși au ratat primii, germanii au învins cu 8-7. O lume întreagă a plâns atunci pentru Franța. Întrebat la conferința de presă dacă ar fi putut câștiga, antrenorul lor, Michel Hidalgo, a răspuns dezarmant: „Nu, fiindcă am pierdut!”.
Meciul în care Nea Mărin și-a pierdut căciula
8 decembrie 1982. Craiova, stadion „Central”. 50.000 de spectatori. Universitatea întâlnește pe Girondins Bordeaux, vicecampioana Franței, în turul III al Cupei UEFA. În tur, francezii câștigaseră cu 1-0. Aveau în componență 4 dintre muschetarii de la Sevilla: Tresor, Giresse, Tigana, Lacombe. UEFA îl desemnase arbitru tocmai pe olandezul Charles Corver, dar Bordeaux a făcut contestație și partida a fost arbitrată de Jan Keiser, tot un olandez.
După 120 de minute de poveste, Craiova a câștigat cu 2-0, celebrul meci în care mii de olteni și-au aruncat căciulile în sus de bucurie, motiv pentru un celebru scheci al marelui Amza Pellea, în noaptea de revelion! Nea Mărin din Băilești, prezent la meci, aruncase și el căciula, iar acum făcea apel la cel care i-a găsit-o să i-o înapoieze...
Întâlnire cu Giresse
26 iunie 2018, Moscova, stadionul „Lujniki”. Franța – Danemarca 0-0, în grupa C a Campionatului Mondial. Un meci fără goluri, fără sare și fără piper. Cobor de la masa presei către cafeneaua din centrul de presă. Prețurile sunt mai accesibile ca în oraș, chit că un măr costă 50 de ruble, cam trei sferturi dintr-un euro! Pe primul loc al unui pupitru, cu căștile pe urechi, Alain Giresse, omul care dusese acum 36 de ani Franța la o palmă de finala Cupei Mondiale! Și căpitanul lui Bordeaux din ziua de poveste de la Craiova.
Îi solicit o fotografie, îmi face semn să aștept, arătându-mi că e în direct. Voi afla că pe timpul Campionatului Mondial comentează pentru postul de radio France Info. Mă fâțâi vreo 15 minute prin tribună, apoi tot el îmi face semn cu mâna. Mi-a ieșit mai mult decât o fotografie!
„Fotbalul nu face întotdeauna dreptate”
- EVZ: Felicitări pentru întreaga carieră! Am fost un admirator al dumneavoastră.
- Alain Giresse: A, oui? Mulțumesc mult.
- Și acum îmi pare rău pentru semifinala cu Germania...
- Crezi că nouă nu? Ne-a lipsit norocul atunci. Iar pe ei i-a ajutat și arbitrul olandez, care, la atacul dur al lui Schumacher la Patrick Battiston, trebuia să dea penalty și cartonaș roșu. N-a dat nici penalty, nici cartonaș roșu. Dar așa e viața. Fotbalul nu face întotdeauna dreptate.
- Vă amintiți de meciurile contra Craiovei în 1982? În Cupa UEFA?
- Cum să nu! Oo, dar numai amintiri urâte îmi propui... Ești ziarist român?
- Da.
Balaci, șeful Craiovei
- Așa se explică (Râde). Craiova a fost o echipă foarte puternică. Cum se numea șeful lor?
- Căpitanul de echipă? Ștefănescu...
- Nu, nu, căpitanul, îl știu și pe el... Mijlocașul. Era omul lor cel mai bun.
- Balaci.
- Oui, Balaci! Și atacantul central, înalt și puternic?
- Cămătaru. Vă mai amintiți de ei...
„Îmi amintesc că era foarte frig”
- Biensur! Mai aveați un mijlocaș foarte bun, a jucat în ambele meciuri foarte bine, tehnic și inteligent... Și portarul acela înalt, a apărat fantastic mai ales la Bordeaux...
- Mijlocașul Donose?
- Oui, Donos...
- Iar pe portar, Lung. Felicitări pentru memorie.
- Îmi mai amintesc că era foarte frig și că fanii Craiovei au creat o presiune fantastică. Adversarul, frigul și fanii ne-au eliminat.
Îmi arată că intră din nou în direct. Îi mulțumesc încă o dată și îl rog să-mi dea și un autograf. Scoate pixul, îmi ia în mână acreditarea și semnează, trecând doar prenumele. Am vrut să-l pun să scrie și numele, dar până la umă e mai bine așa. M-a tutuit amical marele Giresse, într-o după amiază la Moscova, la 36 de ani după meciurile contra Germaniei și contra Universității Craiova.