România a devenit, în ultimii ani, un ”El Dorado” pentru tineri din Bangladesh, goniți de sărăcie din țara lor. Cei 400-500 de euro pe lună, primiți ca salariu aici, sunt o atracție irezistibilă pentru zeci de mii dintre ei.

Oamenii vin de la capătul lumii ca să muncească pentru 400-500 de euro pe lună fiindcă câștigă în România aproape de trei ori față de ce primesc în țara lor, dacă și-ar și găsi acolo un serviciu.Pe unii dintre ei i-am întâlnit deja în firme de curierat, în buticuri, pe șantiere sau în spălătorii.

Numai acum, peste 15.000 de muncitori așteaptă să primească ”undă verde”, adică vize pentru a intra în Româna. „Fenomenul Bangladesh” - migrația legală către România -  este explicat, în exclusivitate pentru EVZ, de Excelența Sa Md. Daud Ali, ambasadorul Republicii Populare Bangladesh în România.

Tehnologizarea și musonii, ”dușmanii” păturii sărace

Cu toate că este o țară preponderent agrară, Bangladesh nu reușește să-și hrănească întreaga populație care numără 165.000.000 de suflete. Urgiile naturii - ploile musonice și chiar cicloane devastatoare -, distrug periodic recoltele pe care le inundă. Tehnologizarea anumitor sectoare - textil sau agricol, aflate în ascensiune - contribuie, la rându-i, la creșterea rapidă a șomajului care ”rupe” păturile sociale în două. Cei ”cu carte” merg spre Orient, iar cei fără acces la o calificare, spre Europa, spre țări precum România.

”Cererea pentru România e uriașă și continuă”

”Un robot, o mașină, ia locul câtorva oameni. Șomajul a crescut de trei ori, iar cei care suferă sunt cei noncalificați sau semicalificați. Cei calificați aleg țări din Orient precum Singapore, Malaezia sau Coreea de Sud sau țări precum Canada, Anglia sau Africa de Sud unde, de asemenea, se vorbește preponderent engleza pentru că, la noi, engleza este a două limbă de stat.

Cei fără calificare, oameni la fel de muncitori ca și cei calificați, țintesc acum România. Vor să muncească în orice domeniu: construcții, industrie, turism, alimentar (n.r. livratori de mâncare). Și cererea pentru România e uriașă și continuă. Deja la Șantierele Navale 2 Mai lucrează mulți cetățeni din țara noastră”, ne explică ES. Daud Ali, ambasadorul Republicii Bangladesh în România, care este contextul în care zeci de mii de bangladeshieni doresc să vină în România.

Atracția irezistibilă, 400-500 de euro pe lună

Așa se face că roși de sărăcie, chinuiți de viața grea și fără prea multe perspective în țara lor, din ce în ce mai mulți bangladeshieni de 25-26 de ani își caută norocul la noi. Salariul pe care îl pot primi - 400-500 de euro la care se adaugă, de cele mai multe ori și cazarea și chiar masa -, este o atracție irezistibilă pentru bangladeshienii care de câțiva ani tot îngroașă rândurile cozii uriașe formate în mediul on-line la amabasada țării noastre în India (n.r. România nu are misiune diplomatică la Dhaka, în Bangldesh).

Chiar în aceste zile, numărul celor care așteaptă un răspuns de la diplomații români se ridică la 15.000. Adică tot atâtea dosare depuse de firmele de recrutare, unele peste care au trecut luni, și tot atâtea avize achitate către statul român, care le dau drept de muncă acelor cetățeni din Bangladesh. Doar viza le mai lipsește.

 În România sunt deja 10.000 de cetățeni din ”generația nouă” a Bangladeshului 

”Nu este ușor să dai tuturor de muncă și să le rezolvi problemele sociale. Nu ai cum. Vorbim de o populație de 165 de milioane de oameni. Guvernul încearcă să-i ajute, dar nu are suficiente resurse. Crește sectorul privat (n.r. textil și agricol), ceea ce înseamnă și o creștere a locurilor de muncă, dar nu în ritmul în care crește cererea de muncă. De aceea, în fiecare an, câteva milioane de cetățeni din țara noastră pleacă în lume să caute un loc de muncă. O parte dintre ei vine aici, în România unde acum sunt aproximativ 8.000-10.000. Vorbim de generația nouă, cei mai mulți tineri ce au între 18 și 25 de ani, poate 26 de ani.

15.000 de cetățeni din Banglasesh, în așteptare la ”porțile” României

Acum, sunt în așteptare peste 15.000 de cetățeni din țara mea care vor să vină la muncă aici, în țara dumneavoastră. Au dosarele complete, dar nu au primit încă vizele de intrare în România. Sunt pregătiți să lucreze în construcții, în industrie (n.r. mecanică, navală, textilă), în tursim, pe litoral unde începerea sezonului este aproape. Pe această temă, am avut întâlniri diplomatice cu reprezentanții României: cu directori consulari din MAE, de la Ambasada României din India, cu șefi de la Imigrări și de la Inspectoratul Teritorial de Muncă. Mai mult de atât nu se poate face”, continuă Excelența Sa Md. Daud Ali.

”Dumneavostră aveți nevoie de muncitori, noi trimitem. De ce ne-am opri?”

Când va lua sfârșit ”fenomenul Bangladesh”, migrația accentuată a tinerilor din această țară din Asia de Sud către România? O întrebare la care, amabasadorul Republicii Populare Bangladesh, Md. Daud Ali ne-a răspuns afișând un zâmbet discret, prietenesc.

”E un proces continuu. Dumneavostră aveți nevoie de muncitori, noi trimitem. De ce ne-am opri? De ce să nu o facem? România este o țară frumoasă, iar cetățenii din țara mea se adaptează ușor”. 

Șase euro pe zi în agricultură

Acest fenomen al migrației legale pe ruta Bangladesh-România, care a cunoscut o importantă creștere în ultimii patru ani, este și în atenția lui Mohammed-Rafiqul Islam, președintele Camerei de Comerț Româno-Bangladesh. De altfel, Islam, ce are și cetățenie română și este căsători cu o româncă cu care are doi copii, este în permanentă legătură cu firmele care au nevoie de forță de muncă, pentru a evita traficul ilegal de persoane, dar și cu autoritățile din țara sa și din România. De altfel, el este personajul care a putut face posibilă întâlnirea cu ambasadorul Bangladesh, E.S. Md. Daud Ali.

”La noi, un agricultor poate câștiga cel mult șase euro pe zi, iar un muncitor nu poate lua mai mult de 200 de euro pe lună. Asta dacă are serviciu. E normal să vină aici la bani mai mulți, la o viață mai bună. Ei (n.r. cetățenii din Bangladesh) încearcă să umple golul lăsat de forța de muncă tânără a României plecată în Occident. Oamenii din țara mea sunt muncitori, dispuși la efort și la orice fel de muncă, dar să-și primească banii, drepturile lor. Unele firme de recrutare îi păcălesc, îi pun la muncă 90 de zile, cât au viză, dar nu le mai fac acte. Atunci ei devin <ilegali> aici, motiv pentru care pleacă mai departe unde văd cu ochii pentru că acasă, unde unii nu mai au nimic, nu se mai pot întoarce. Dar sunt puțin aceia. Împreună, pe calea diplomației, încercăm să-i ajutăm să nu cadă victime ale traficului ilegal de persoane”, ne-a declarat Mohammed-Rafiqul Islam.